RENAULT 15/17 SERBEAZA IN ACEST AN 50 DE ANI

14 martie 2021
Comments off
613 Vizualizari
Previous Image
Next Image

info heading

info content


 

În luna martie din anul 1971, demara producția modelelor coupe R15 și R17 ale producătorului auto francez Renault și care au atras rapid atenția atât a presei cât și a publicului, în primul rând datorită designului personalizat al caroseriei de tip fastback dar și soluțiilor tehnice avansate (tracțiune față, motor de 1.7L cu injecție, sistem de frânare cu discuri cele din față fiind ventilate în cazul lui R17, portbagajul dotat cu hayon), habitaclului și portbagajului spațioase precum și a unui excelent raport preț/ performanțe.

La sfârșitul anilor ’60, conducerea de la acea dată a producătorului auto francez Renault își completa programul de reînnoire a gamei sale de modele. Astfel, în gama entry level se aflau modelele R4 de concepție mai veche dar care încă dicta legea în segmentul său și R6 lansat în 1968 și care avea de înfruntat o concurență mai puternică venită din partea modelelor franceze de la Citroen (Dyane și Ami 8) și Simca (1000 și 1100). Mai mult, rămânând la aceeași categorie a modelelor economice, dezvoltarea viitorului R5 se afla într-un stadiu destul de avansat. Modelul R12 din segmentul mediu tocmai fusese lansat în timp ce gama superioară fusese deja prezidată din 1965 de R16, care a introdus în premieră hayonul la o caroserie berlină în producția de mare serie. Exista totuși un ultim „gol” de completat, cu siguranță mai puțin rațional și mai de nișă, respectiv segmentul modelelor sportive medii, în care până de curând a concurat modelul Caravelle. Conducerea Renault nu a dorit să neglijeze acest segment, motiv pentru care deja la începutul proiectului 117 destinat realizării modelului mediu R12, s-au gândit să dezvolte pornind de la aceeași platformă tehnică și un model coupe a cărei gamă ar putea include atât versiuni normale cât și sportive, pentru a reuși să atragă cât mai mulți cumpărători.

Totuși, un prim proiect de model coupe a fost cel denumit R.A.G. (Renault-Alpine-Gordini), care prevedea un coupe realizat pe o mecanică de R16 și care a fost ulterior abandonat din cauza costurilor ridicate de producție. Prin urmare, s-a decis să se i-a în calcul ca bază tehnică modelul rezultat din proiectul 117, respectiv modelul R12 iar în 1966 a fost lansat noul proiect 117P. Similitudinea dintre cele două denumiri ale proiectelor arată clar utilizarea aceleiași baze mecanice între cele două modele din clasa medie.

Pentru a lăsa în urmă designul modelului predecesor Caravelle, care din punct de vedere stilistic era prea apropiat de nivelul anilor ’50 și nu de cel din a doua jumătate a deceniului șase, președintele Pierre Dreyfus a înființat literalmente un nou centru de stil care nu mai era în acest caz încorporat în sediul Renault, dar în orice caz direct dependent de acesta. Mulți tineri designeri au fost angajați să lucreze în acest nou atelier, condus de Gaston Juchet. Întreaga echipă a început imediat să lucreze la proiectul viitorului model coupe Renault iar fiecare dintre membrii grupului, inclusiv Juchet, și-a desenat propria interpretare a conceptului de coupe modern așa cum ar putea fi înțeles la momentul respectiv. Toate schițele au prefigurat în multe feluri ceea ce ar fi modelul definitiv, chiar dacă fiecare avea propria personalitate și fiecare prezenta detalii originale care au fost apoi regăsite toate împreună în rezultatul final. În cele din urmă, însă, liderii Renault au preferat designul lui Juchet, care înfățișa un coupe cu unele linii asemănătoare cu cele ale contemporanului model sport britanic Lotus Europa.

Apoi a urmat definirea liniilor finale, lucrare care a implicat întreaga echipă și a condus rapid la designul aproape final, chiar dacă detalii precum bara de protecție care înconjura grila frontală sau hayonul au fost implementate abia în octombrie 1968. Tot în această perioadă s-a decis împărțirea gamei viitorului coupe în două modele distincte, unul cu o caracteristică mai turistică și unul cu un temperament mai sportiv. Prin urmare, au fost concepute două modele similare în condiții generale, dar cu diferențe evidente între unul și celălalt. Având în vedere alegerea finală a mecanicii și a motoarelor, de la designurile definitive până la modelele finale, pasul a fost unul scurt, cele două modele erau pregătite pentru producție la finalul anului 1970.

RENAULT 16 – 50 DE ANI DE LA PRIMUL AUTOMOBIL HATCHBACK CU HAYON

În același timp s-au făcut toate pregătirile pentru lansarea comercială odată cu demararea producției în martie 1971. De asemenea a fost trimisă pentru presă o primă fotografie oficială, care înfățișa un exemplar din profil, pentru a nu arăta detaliile specifice precum barele de protecție circulare. Abia în iulie 1971, fotografiile finale și un dosar detaliat au fost trimise presei, care a început să publice articole despre noua gamă de modele coupe de la Renault. În septembrie același an, Renault a invitat presa și toți dealerii la Nisa în Franța, unde a avut loc prezentarea oficială a celor două modele coupe de la Renault: 15 și 17. Prezentarea pentru publicul larg s-a desfășurat la scurt timp cu ocazia celei de-a 58-a ediție a Salonului Auto de la Paris din octombrie, unde toate versiunile din gama celor două modele, inclusiv varianta R17 Decouvrable dotată cu acoperiș retractabil realizat din imitație de piele plus hard top opțional, au făcut un spectacol fin, îndelung admirat de vizitatori.

Cele două modele coupe de tip fastback de la Renault s-au făcut repede remarcate încă de la debut în primul rând datorită designului exterior realizat de către Gaston Juchet, șeful departamentului de design de la Renault. Multe dintre soluțiile de stil implementate ulterior la designul final au fost create de colegii acestuia care au făcut parte din echipa sa. De exemplu, stilul părții din spate de tip fastback a fost preluat din designul lui Robert Broyer, inclusiv bara de protecție masivă, designul blocurilor optice spate și luneta spate puternic înclinată care a înlocuit la final pe cea verticală a desenului lui Juchet. Tot de la Broyer, a fost utilizată soluția cu geamurile laterale generos dimensionate și absența unui stâlp central, ambele specifice pentru modelul Renault 15. În schimb, modelul Renault 17 se deosebea în principal de R15 prin cele patru faruri rotunde divizate (în timp ce R15 avea faruri de formă ovală similare cu cele de la R12) și prin geamurile laterale cu un design complet diferit, unde geamul spate de mari dimensiuni a fost înlocuit cu unul vertical și înclinat spre înapoi de dimensiuni mai reduse precum și cu o grilă triunghiulară proiectată de Luc Louis. Specifice pentru R17 care dispunea de un caracter mai sportiv, erau capota motorului ușor supraînălțată pe partea dreaptă, jantele cu design specific (prezente și pe R15 TS) și un mic eleron posterior poziționat deasupra blocurilor optice iar versiunea R17 TS se evidenția prin jantele sport Fergat în stil Gordini.

Aceste două modele coupe fastback similare din punct de vedere conceptual și tehnic dar cu unele diferențe deja menționate beneficiau și de unele elemente comune precum: canelura longitudinală pe capota frontală, geamurile față fără cadru și cele două bare de protecție de formă circulară, cea din față cu un design care se integra cu partea superioară a grilei frontale formând astfel un inel care  înconjura practic întreaga grilă. Dimensiunile caroseriei ambelor modele (Lxlxh: 4.260×1.630 x1.340m, ampatament 2.440m) erau aproape similare cu cele ale principalelor modelelor concurente (Fiat 124 Sport Coupe, Ford Capri și Opel Manta) și ofereau un habitaclu mai spațios comparativ cu modelele menționate, mai ales că cele două modele franceze spre deosebire de acestea dispuneau de tracțiune pe roțile din față ne mai fiind necesar tunelul median aferent arborelui transmisiei care răpea din spațiul habitaclului. Destul de bună pentru un model coupe era inclusiv capacitatea portbagajului de 300 dmc al cărui acces era facilitat de un hayon de mari dimesiuni.

La interior, planșa de bord era formată dintr-o structură de oțel încorporată într-un strat de spumă poliuretanică care avea funcția de a absorbi șocurile iar tabloul de bord era compus din patru instrumente circulare. În cazul modelului R15 exista un vitezometru cu contor total și parțial încorporat plus trei instrumente care includeau numeroși martori luminoși de avertizare precum și indicatoare, în timp ce în R15 TS și R17 era prezent un turometru în locul unuia dintre cele trei instrumente cu martori de avertizare. Carcasele acestor patru instrumente au integrat patru capace antireflexive unice, care au fost orientate toate în câmpul vizual al șoferului și au conferit întregului un design deosebit. Designul consolei centrale prezentă în cazul lui R17 era unul simplilst și includea un ceas și butoanele pentru geamurile electrice. Scaunele din față erau mai profilate pentru modelul R17 iar volanul sport cu două brațe perforat era prezent pe R17 și R15 TS. În ceea ce privește unele diferențe între echipamentul standard, Renault 15 TL nu beneficia de turometru, oglindă retrovizoare interioară zi-noapte și lunetă cu sistem de degivrare, elemente care făceau parte din lista standard al lui R17 TL împreună cu geamurile față electrice și parbrizul stratificat prezente pe versiunea R17 TS. Opțional pentru R15 TS și R17 erau propuse: oglinda retrovizoare exterioară dreapta, radioul, torpedoul și antena radio.

Din punct de vedere tehnic, cele două modele coupe dispuneau de aceeași platformă a modelului din clasa medie R12 având tracțiune pe roțile din față, suspensie prevăzută cu arcuri elicoidale, bare stabilizatoare și amortizoare hridraulice, în față cu brațe triunghiulare duble transversale și brațe ocilante iar în spate cu axă rigidă, brațe longitudinale și braț triunghiular central, sistem de frânare servoasistat cu discuri în față și tamburi în spate (discuri ventilate în față și discuri pline în spate pentru R17 TS) iar sistemul de direcție de tipul cu cremalieră.

La debutul comercializării, au fost propuse trei motorizări cu 4 cilindri în linie poziționate longitudinal și având distribuție cu un ax cu came lateral. Primul avea cilindreea de 1.289 cmc, dezvolta 60 CP și era alimentat cu carburator dublu corp Weber fiind rezervat pentru R15 TL, al doilea avea capacitatea de 1.565 cmc, furniza 80 CP era alimentat cu carburator inversat Solex și se afla în dotarea lui R15 TS și R17 TL iar al treilea cu aceeași capacitate dar alimentat cu înjecție electronică Bosch D Jetronic și care dezvolta 108 CP se găsea în dotarea lui R17 TS. Motoarele erau oferite în combinație cu o cutie de viteză manuală cu 4 trepte cu excepția versiunii R17 TS care beneficia de o cutie manuală cu 5 trepte și permiteau în funcție de motorizare viteze maxime de 150, 170 și 180 km/h.

SALONUL RETROMOBILE PARIS 2020

Din martie 1972, gama modelului R15 a fost înnoită cu versiunea R15 TS Automatique dotată cu o cutie de viteze automată în 3 trepte în timp ce gama modelului R17 a fost extinsă cu versiunile R17 Decouvrable, menționată deja mai sus, dar a cărei introducere pe piață a fost întârziată în mod deliberat pentru a îmbunătăți caroseria în anumite detalii și R17 TL Automatique dotată cu același tip de cutie ca în cazul lui R15 TS Automatique.

În septembrie 1973 au fost realizate numeroase îmbunătățiri în habitaclu (planșă de bord ușor restilizată, torpedou redimensionat, pârghie de înclinare a scaunelor, pedalier revizuit, pârghie pentru frâna de mână repoziționată, plafoanieră majorată, centuri de siguranță în trei puncte), în timp ce în ceea ce privește gama, R15 TL și R17 TS au fost propuse opțional cu transmisie automată, aceeași montată pe R15 TS și 17 TL. În plus, cu această ocazie versiunea 17 TS a beneficiat de instalarea de noi panouri pentru portiere și o nouă bară antiruliu cu un diametru mai mare. În același timp, echipamentul de dotări opționale a fost suplimentat pentru R17 cu: tetierele pentru scaunele din față și geamurile cu tentă fumurie.

Începând din anul 1974, R17 TS beneficia de o nouă motorizare de 1.605 cmc și 90 CP iar un an mai târziu R17 TS este redenumit R17 Gordini având aceeași motorizare și același echipament de dotări. Acest lucru a fost menit să mențină în vogă numele celebrului tuner de uzină Renault dat fiind faptul că în 1974, R12 Gordini a fost scos din producție și nu mai rămânea un model în gama care să poarte acest nume. Tot în 1975, comercializarea versiunii 15 TS Automatique este stopată.

În februarie 1976, după mai bine de jumătatea carierei modelelor coupe de la Renault, este efectuat un facelift profund ce a vizat atât exteriorul cât și interiorul. La exterior, cea mai importantă modificare a fost consemnată la partea frontală acolo unde au fost intoduse grupuri optice de concepție nouă și o grilă a radiatorului de dimensiuni mai reduse având contururi de aceeași culoare ca caroseria. Bara de protecție față specială nu a mai fost integrată cu marginea superioară a grilei, deoarece aceasta din urmă a fost lipsită de acest element și, prin urmare, în zona sa superioară a fost constituită de extensia (vopsită în aceeași culoare cu caroseria) capotei frontale. De asemenea noua bară de protecție avea acum încorporate indicatoarele de direcție și luminile de poziție care se încadrau mai bine în aspectul general. Capota motorului nu mai dispunea de canelura longitudinală și, prin urmare, a devenit plată, cu excepția supraînălțării pe partea pasagerului, prezentă pe R17 și acum introdusă inclusiv pe R15. Partea din spate, a beneficiat de asemenea, de numeroase actualizări, cum ar fi luneta spate care nu mai era poziționată în spatele montanților spate fiind acum la nivelul acestora iar hayonul a devenit plat. Tot aici bara de protecție a fost înlocuită cu una realizată din plastic de culoare neagră dar și-a păstrat profilul cromat iar grupurile optice ușor redimensionate au fost unite între ele prin inserarea unui element reflectorizant.

La interior se evidențiau noua planșă de bord inspirată din stilul modelului din clasa superioară R30 și care menținea tabloul de bord cu cele patru instrumente circulare dar care erau încorporate în structura planșei de bord precum și noile scaune sport cu design special și tetiere integrate cu excepția versiunii R15 TL. Tot aici merită menționat și introducerea noului volan cu patru brațe oferit în toată gama, cu excepția modelului 17 Gordini, care avea în dotare un volan sport cu două brațe perforat. În același timp, gama de versiuni ale celor două modele coupe de la Renault a suferit și ea unele modificări. Astfel, dacă versiunea 15 TL a rămas în listă, versiunea 15 TS a fost înlocuită cu 15 GTL, care nu mai avea în dotare motorul acesteia de 1.6L și 90CP ci pe același motor ca versiunea TL și care beneficia de un look exterior ceva mai rafinat. În mod similar, versiunea 17 Gordini a rămas neschimbată în listă, dar versiunea 17 TL a fost înlocuită cu 17 TS echipată cu un motor de 1.647 cmc capabil să furnizeze 98 CP și alimentat cu carburator dublu corp Solex, același aflat în dotarea modelului R16 TX. Renault-ul 17 în ambele versiuni a fost disponibil și de această dată atât în ​​varianta coupe cât și cea Decouvrable iar cutia de viteze automată cu 3 trepte era propusă pentru versiunile 15 GTL și 17 TS.

AVANGARDISTUL CITROEN SM A ANIVERSAT JUMĂTATE DE SECOL

Pe parcursul anului 1976 și, de asemenea, în primele luni ale anului 1977, mulțumită revitalizării gamei, cifrele vânzărilor au reușit din nou să iasă în evidență, chiar dacă nu mai sunt la nivelurile din anul 1973 când au fost înregistrate cele mai bune vânzări. Dar se pare că a fost vorba de un entuziasm de scurtă durată, deoarece de la mijlocul anului 1977 a fost înregistrată o scădere importantă a vânzărilor. Pentru că cererea a fost concentrată în principal pe modelul R15, gama modelului R17 a fost redusă doar la versiunea TS Decouvrable pe piața din Franța în timp ce versiunile Gordini și TS cu caroserie coupe au rămas disponibile pentru piețele externe.

În ultimele luni de producție au fost introduse ca dotare standard centurile de siguranță pentru locurile din spate iar producția modelelor a încetat definitiv în iunie 1979 după ce au fost comercializate un număr de 209.887 exemplare din modelul R15 și 94.969 exemplare din modelul R17. Succesorul ambelor modele a fost lansat cu ocazia Salonului Auto de la Paris din 1980 și a primit denumirea Fuego.

Text: Auto Retro Passion

Foto: Renault; Arhivă

Comments are closed.

August 05, 2021