Lancia Delta Integrale este considerat cel mai de succes automobil de raliu care a concurat vreodată în Campionatul Mondial de Raliuri. Delta Integrale a câştigat Campionatul Mondial de Raliuri la constructori între anii 1987 şi 1992 (record absolut) şi titlul la piloţi în anii 1987, 1988, 1989 și 1991. A obținut în total 46 de victorii din 66 de participari la etapele din WRC între anii 1987- 1992.
Cu modelul Delta lansat cu ocazia Salonului Auto de la Frankfurt din 1979, constructorul italian Lancia își făcea debutul in clasa compactă. Desenată de Giorgetto Giugiaro, cel care desenase anterior modele de succes precum: Alfa Romeo Alfasud, Volkswagen Passat, Golf şi Scirocco, sau exclusive ca: Lotus Esprit și Alfa Romeo Alfetta GTV, atractiva Lancie Delta debuta la comercializare în octombrie 1979. Datorită numeroaselor calități precum: unele inovații tehnice (suspensie spate independentă de tip McPherson, bare de protecție realizate din fibră de sticlă și poliester care erau integrate în linia caroseriei, ștergătoare de parbriz cu 3 viteze, tablou de bord cu iluminare reglabilă), finisarea de calitate, confortul la rulare, ținuta de drum sigură și dotările de înalt nivel oferite (volan reglabil pe înălțime, cutie de viteze manuală cu 5 trepte, geamuri față acționate electric, ceas digital, retrovizoare exterioare cu reglare din interior) reușea să câștige titlul de Maşina Anului 1980 în Europa. Lansată ca un hatchback având caroserie cu 5 uși și 5 locuri, motorizări de 1.3L (75CP) şi 1.5L (85CP) amplasate transversal, transmisie pe roțile din faţă și suspensie spate independentă de concepție nouă, Lancia Delta avea să devină foarte repede un reper în clasa compactă și în motorsport.
La Salonul Auto de la Torino din 1982, Lancia prezintă sub formă de prototip prima versiune sportivă care a fost denumită Delta Turbo 4×4. Aceasta beneficia de transmisie integrală permanentă și avea echipat un motor de 1.6L(130 CP) supraalimentat cu turbocompresor Garrett T3.
Cu ocazia edției din 1983 a Salonului Auto de la Frankfurt este lansată prima versiune sportivă a modelului Delta, denumită HF (High Fidelity) și echipată cu un motor de 1.6L(130 CP) supraalimentat cu turbocompresor Garrett T3 care permitea o viteză maximă 195 km/h și o accelerație de la 0 la 100 km/h în 8.7 secunde. Cu aceste valori, Delta HF era cel mai performant model de clasă compactă. Delta HF beneficia de sistem de frânare cu discuri și direcție servoasistată.
La finalul sezonului competițional din 1986, după accidentul grav suferit de pilotul Henri Toivonen și copilotul său Sergio Cresto în Raliulul Corisicii și care soltat cu decesul acestora, FISA (Federatia Internationala Sportivă de Automobilism) a suspendat din competiții grupa B (consderată prea periculoasă datorită performanțelor foarte ridicate la care ajunseseră modelele concurente, motoare care dezvoltau aproape 500 CP) grupă pentru a carei dominare, concurau constructorii Lancia, Peugeot și Audi, aceasta fiind înlocuită cu grupa A în care puteau fi utilizate modele derivate din cele de serie. Departamentul sport al constructorul italian Lancia a fost nevoit să demareze dezvoltarea unui nou model care să concureze în grupa A a Campionatului Mondial de Raliuri. Ultimul model Lancia care concurase până în acel moment în WRC la gruoa B a fost Delta S4 cu motor turbo amplasat central și transmisie integrală.
La ediția din 1986 a Salonului Auto de la Torino din 1986 odată cu prezentarea celui de al doilea facelift a modelului Delta, producătorul Lancia a prezentat versiunea sportivă Delta HF 4WD. Noua versiune sportivă Delta HF 4WD era dotată cu transmisie integrală permanentă care dispunea de 3 diferențiale din care unul frontal clasic, unul central epiciclic cu vâscocuplaj de tip Ferguson și unul posterior autoblocabil tip Torsen, care facilitau distribuția tracțiunii astfel: 56 la sută din forța motrică era distribuită pe puntea față iar 44 la sută la roțile din spate, permițând caracteristici de rulare excelente. Motorul disponibil era același care echipa și modelul din clasa superioară Thema Turbo IE fiind conceput de celebrul inginer italian Aurelio Lampredi. Acesta avea 4 cilindri în linie, cilindreea de 1.995 cmc, distribuție cu două axe cu came în chiulasă și două supape pe cilindru, alimentăre cu injecție electronică multipunct Weber – Marelli Grație, supraalimentare cu turbocompresor Garrett T3, intercooler și sistem overboost care controla presiunea supraalimentării. Puterea maximă dezvoltată era de 165 CP la 5.250 rpm și permitea un sprint de la 0 la 100 km/h în 7.8 secunde și o viteză maximă de 208 km/h. Motorul era asociat cu o cutie de viteze manuală cu 5 trepte iar sistemul de frânare era dotat cu discuri, cele din față fiind ventilate iar direcția era servoasistată. Delta HF 4WD se deosebea la exterior prin partea frontală cu 4 faruri rotunde și proiectoarele suplimentare, jantele din aliaj cu design elaborat și prin evacuarea dublă iar la interior prin planșa de bord cu instrumente suplimentare și volanul sport cu 3 brațe îmbrăcat în piele. Printre dotările standard se înumărau: geamurile față acționate electric, închiderea centralizată a portierelor, retrovizoarele exterioare cu reglaj din interior, volanul reglabil, radio-casetofonul stereo, geamurile cu tentă fumurie și check control-ul. Comercializarea Lanciei Delta HF 4WD a demarat în vara anului 1986.
În toamna anului 1986, departamentul sport Lancia în colaborare cu inginerii de la Abarth au demarat dezvoltarea variantei de competiții Delta HF 4WD de grupa A (SE Abarth 043) care urma să concureze în 1987 la grupa A a Campionatului Mondial de Raliuri. Conform cerințelor WRC pentru ca modelul de competiție să fie omologat, era necesar o producție minimă de 5.000 de exemplare stradale. Motorul variantei de competiții dezvolta între 258 și 290 CP, contribuind cu succes la primele victorii și câștigarea Campionatului Mondial de Raliuri la constructori și la piloți cu Juha Kankkunen chiar de la ediția de debut din 1987.
În toamna anului 1987 la Salonul Auto de la Frankfurt este lansată versiunea îmbunătățită HF Integrale. La exterior, versiunea HF Integrale se deosebea de seria precedentă prin aripile față-spate evazate și capota comartimentului motor redesenată care dispunea de o priză de aer suplimentară. Această versiune beneficia de un nou turbocompresor Garrett T3 și de un intercooler majorat care ajutau motorul să dezvolte 185 CP. Mulțumită acestor îmbunătățiri, versiunea HF Integrale accelera de la 0 la 100 km/h în 6.9 secunde în timp ce viteza maximă era de 210 km/h. Odată cu această versiune au fost introduse ca dotări standard : diferențialul spate Torsen care putea transfera acum întreg cuplu motor la o singura roată, scaunele sport de producție Recaro și jantele sport de 15 țoli sau opțional : dispozitivul antiblocaj ABS pentru sistemul de frânare și tapițeria din piele Alcantara. Varianta de competiție HF Integrale al carui motor dezvolta peste 300 CP a câștigat titlurile mondiale la constructori și piloți cu Massimo Miki Biasion în anii 1988 și 1989.
La Salonul Auto de la Geneva din 1989 este prezentată versiunea HF Integrale 16V care beneficia de numeroase îmbunătățiri: distribuție cu 4 supape pe cilindru, turbocompresor și intercooler ușor majorate, suspensie reproiectată, sistem de frânare cu discuri ușor majorate, jante cu pneuri mai late iar cuplul asimetric distribuia forța motrica la transmisie astfel: 47 la sută pe puntea față iar 53 la sută pe puntea spate. La exterior, versiunea HF Integrale 16V se deosebea prin capota comartimentului motor ușor înălțată și care dispunea de o priză de aer de dimensiuni majorate. Grație îmbunătățirilor aduse la motor care furniza acum 196 CP, accelerația de la 0 la 100 km/h era posbilă în 6.1 secunde iar viteza maximă era de 215 km/h. Lancia Delta HF Integrale 16V în varianta de competiție al carui motor dezvolta peste 300 CP a câștigat titlurile mondiale la constructori în anii 1990 și 1991 și la piloți cu Juha Kankkunen în 1991.
La ediția din 1991 de la Salonul Auto de la Frankfurt este lansată versiunea HF Integrale 16V Evoluzione cunoscută și ca Evo. La exterior versiunea Evo a beneficiat la exterior de ample restilizări, elementele distinctive fiind: spoilerele față – spate de dimensiuni generoase, grila frontală cu farurile de dimensiuni mai mari, aripile mai evazate, jantele cu un nou design elaborat având acum montate pneuri mai late, prizele de aer suplimentare de pe capota compartimentului motor și un eleron reglabil montat deasupra hayonului. Toate aceste elemente noi îmbunătățeau aerodinamica și creau o imagine mult mai agresiva. La interior au fost introduse scaune sport de concepție nouă realizate de firma Recaro și un volan sport Momo cu design nou. Tot acum a fost oferit în standard dispozitivul antiblocaj ABS iar opțional tapițeria din piele, instalația de aer condiționat și scaunele sport Corsa Recaro care ofereau o susținere laterală mai bună. Grație unor îmbunătățiri, motorul dezvolta acum 210 CP și permitea performanțe apropiate de un model supersport: accelerație 0 – 100 km/h în 5.7 secunde și viteza maximă de 220 km/h. În același timp au fost aduse îmbunătățiri la suspensii care aveau acum o cursă mai lungă și la sistemul de frânare care avea discuri ușor majorate și dispozitiv ABS Bosch cu 6 senzori.
În anul 1992, Lancia HF Integrale 16V Evoluzione în varianta de competiție cu motor care dezvolta 350 CP a câștigat toate cele 8 etape din Campionatul Mondial de Raliuri din care 6 victorii au fost obținute de Didier Auriol și câte una de Juha Kankunen și Andrea Aghini. Data și numarul omologarii modelului Evo care a închis seria prezențelor Lancia în Campionatul Mondial sunt: 1.1.1992 (A5448). Daca Auriol a condus atunci Delta spre victorie în cele mai dificile etape din Grecia, Corsica sau Monte Carlo, Juha Kankunen a reușit să caștige în Portugalia iar Andrea Aghini a scris o pagina de istorie caștigând în Italia, acolo unde Lancia a trecut triumfal pentru ultima dată linia de sosire a unui raliu din WRC.
În iunie 1993 este lansată o nouă evoluție a versiunii HF Integrale 16V Evoluzione, cunoscută ca Evo II. Evo II dispunea de o nouă evoluție a sistemului “fuel management” la motor, puterea maximă furnizată fiind acum de 215 CP. Performanțele au rămas aceleași, cei 5 cai putere în plus nu faceau decât să compenseze introducerea de acum a catalizatorului. Elementele distinctive la exterior erau: eleronul pentru aerodinamicitate ajustabil pe 3 poziții, jantele mai mari – de 16 țoli și bușonul rezervorului de combustibil realizat din aluminiu. În interior scaunele sport Corsa Recaro, tapițeria din piele Alcantara de culoare bei și instalația de aer condiționat erau dotări standard.
Numeroasele serii limitate precum: Martini 5, Martini 6, Verde York, Club “Hi-Fi”, Club Italia, Gialla, Bianco Perlato, Blu Lagos, Final Edition sau Dealer’s Collection comercializate din moiembrie 1991 și până la încetarea producției în noiembrie 1994, au facut ca Lancia Delta HF Integrale 16V Evoluzione să apară în forme foarte individualizate. Între anii 1986 și 1994 au fost fabricate 44.296 de exemplare.
Lancia Delta Integrale avea deja un loc rezervat în istorie atunci când a fost eliminată grupa B în 1986, pentru că era cel mai bine conceput model de Grupa A, iar urmarea a fost că a dominat campionatul mondial de raliuri la constructori şase ani la rând, între 1987 şi 1992, adăugând şi titlurile la piloţi în 1987 şi 1991 cu Juha Kankkunen şi în 1988 și 1989 cu Miki Biasion. Prin comparaţie, la fel de celebrul Audi Quattro a câştigat doar de două ori campionatul la constructori. Este modelul cu ale cărei victorii ne-a întipărit pentru totdeauna marca Lancia în inimă, legendara Delta având milioane de fani chiar și în zilele noastre.
La fel de celebrii au fost și piloți precum: Juha Kankkunen, Miki Biasion, Didier Auriol, Andrea Aghini, Markku Alen, Jorge Recalde care au concurat pentru echipele Lancia, obținând numeroase victorii și titluri în Campionatul Mondial de Raliuri la Grupa A și N sau Fabrizio Tabaton, Piero Liatti, Robert Droogmans, Cesar Baroni, Yves Loubet care au câștigat titluri în Campionatul European de Raliuri dar și numeroase curse din campionate naționale.
Text: Auto Retro Passion
Foto: Lancia; Arhivă
Ți-a plăcut acest articol? Abonează-te la newsletter-ul Auto Retro Passion pentru mai multe informații AICI
