AVANGARDISTUL MONOVOLUM PONTIAC TRNS SPORT A SERBAT 30 DE ANI

12 februarie 2021
Comments off
173 Vizualizari
Previous Image
Next Image

info heading

info content


 

Monovolumul Pontiac Trans Sport care a debutat la finalul anului 1990 și modelele similare lansate la scurt timp, Chevrolet Lumina APV și Oldsmobile Silhouette, au fost dezvoltate de concernul american General Motors în a doua jumătate a anilor ’80 pentru a concura tripleta grupului Chrysler respectiv Chrysler Town & Country, Dodge Caravan și Plymouth Voyager care dominau segmentul monovolumelor medii pe piața nord americană ai acelor ani.

La momentul lansării, Trans Sport a fost primul model de tip MPV (Multi Purpose Vehicle) din gama mărcii Pontiac. Modele precum Chevrolet Astro și GMC Safari, pe lângă faptul că, concurau într-un segment superior, dispuneau de soluții tehnice tradiționale, având șasiu cu lonjeroane și tracțiune pe roțile spate. Vocația utilitară le-a făcut să fie modele mai puțin rafinate decât Chrysler Town & Country și modelele similare de la Dodge și Plymouth, decisiv mai confortabile și rafinate. Denumirea Trans Sport se referea la un joc de cuvinte pe conceptul de transport, adăugând ideea de sport, înțeleasă atât din punct de vedere estetic, cât și din punct de vedere al utilizării.

Conceptul Trans Sport a fost prezentat pentru prima dată în anul 1986 la Salonul Auto de la Detroit. Primele monovolume au început să se impună pe piață la începutul anilor ’80, dar erau încă caracterizate prin forme aproape drepte și o imagine apropiată de vehiculele comerciale. Conceptul Trans Sport a propus în schimb un stil futurist și detalii spectaculoase, cum ar fi ușile cu deschidere tip gullwing iar în interior, un sistem de divertisment dezvoltat de specialiștii de la Nintendo Entertainment System. Suprafața vitrată generos dimensionată și plafonul panoramic, au contribuit decisiv la dezvoltarea mai departe a show car-ului, care a fost aprobat pentru producția de serie în anul 1987.

Multe din caracteristicile esențiale ale conceptului nu au fost implementate în limbajul de design al modelului de serie Trans Sport. Astfel, portierele articulate de tip gullwing nu au fost introduse din motive de costuri de producție în timp ce acoperișul panoramic mare din sticlă a fost înlocuit cu panouri negre lucioase, datorită greutății și din motive de siguranță. Cu toate acestea, modelul de serie dispunea de o personalitate puternică, care a fost confirmată datorită design-ului personalizat, spectaculos și foarte aerodinamic (CX:0.33) pentru segmentul respectiv. Mulțumită unor dimensiuni generoase (Lxlxh: 4.940×1.894 x1.670 m, ampatament 2.788 m) modelul de la General Motors oferea un habitaclu și un portbagaj mai spațioase comparativ cu cele 3 modele concurente de la Chrysler.

OLDSMOBILE TORONADO – PRIMUL MODEL AMERICAN DE SERIE CU TRACȚIUNE FAȚĂ

La debutul comercializării, modelul avea echipat un motor pe benzină V6 de 3.1L (122 CP) alimentat cu injecție monopunct, oferit în combinație cu o cutie de viteze automată cu 3 rapoarte și care asigura o viteză maximă de 165 km/h. Începând din anul 1992, gama a fost extinsă cu o nouă motorizare pe benzină V6 de 3.8L (175 CP) cu injecție multipunct, asociată cu o cutie de viteze automată cu 4 rapoarte cu control electronic și care permitea o viteză maximă de 180 km/h. Pentru varianta europeană, în locul propulsorului V6 de 3.1L era propus unul cu 4 cilindri în linie de 2.3L având alimentare cu injecție, distribuție cu 4 supape pe cilindru și care furniza 137 CP. În acest caz, propulsorul era asociat în standard cu o cutie de viteze manuală cu 5 trepte.

Spre deosebire de modelele concurente, Pontiac Trans Sport propunea trei opțiuni pentru configurația scaunelor. Primul prezenta o soluție cu cinci locuri, cu trei scaune amovibile în al doilea rând spre deosebire de alte monovolume americane care aveau o banchetă. De asemenea, a fost oferită o configurație cu șapte locuri, cu adăugarea a două scaune amovibile în al treilea rând. În versiunile de echipare SE și GT, a fost prevăzută în schimb, o configurație cu șase locuri, cu două locuri pe fiecare rând.

Pentru a garanta un confort de top a fost disponibilă opțional suspensia pneumatică dar și dotări de înalt nivel precum: climatizarea automată, trapa cu acționare electrică, tapițeria din piele, comenzile pe volan pentru sistemul audio și regulatorul de viteză, instalația audio stereo, radio cd-ul și geamurile atermice cu tentă fumurie.

Grupul GM a folosit imaginea avangardistă al lui Trans Sport pentru a dezvolta alte două modele similare: Chevrolet Lumina APV și Oldsmobile Silhouette, ambele bazate pe platforma modelului Pontiac. Cele trei monovolume dispuneau de o schema tehnică implementată și la modelele din categoria medie din gama GM având motorul poziționat transversal, tracțiune pe roțile din față, suspensie față independentă tip McPherson, suspensie spate cu axă rigidă și arcuri eleicoidale, sistem de frânare cu discuri ventilate în față și tamburi în spate plus ABS opțional și direcție cu cremalieră servoasistată. Baza comună a fost platforma U care consta dintr-un cadru tip space frame din oțel zincat, caroserie cu panouri laterale din plastic cu polimer rezistent la rugină și un plafon din oțel zincat. O construcție similară a fost utilizată și pe modelul Pontiac Fiero, precum și pe unele modele din gama Saturn. General Motors a poziționat diferit cele trei modele: Pontiac Trans Sport viza o clientelă orientată spre stil și sport, în timp ce Lumina și Silhouette în virtutea mărcilor, Chevrolet și respectiv Oldsmobile se adresau pieței entry level și respectiv premium.

Pontiac Trans Sport și celelalte două modele similare au marcat un punct de cotitură în segmentul monovolumelor, GM a sesizat că, pentru a se remarca într-un segment în plină expansiune, ar putea îndrăzni cu un stil mai sportiv și personalizat. În ciuda entuziasmului inițial, noile monovolume ale grupului GM nu s-au impus prea ușor pe piață. Unii clienți mai tradiționaliști le-au contestat stilul îndrăzneț cu parbrizul extins și înclinat care a crescut distanța dintre baza parbrizului și postul de conducere. Această caracteristică fiind considerată o senzație de disconfort pentru clientela tipică al acestor modele, obișnuită cu părți frontale de dimensiuni mai reduse și cu borduri mai compacte.

În anul 1994, Pontiac Trans Sport a fost primul automobil de serie care a oferit portiera laterală glisantă acționată de un dispozitiv electric. În același an, echipamentul de dotări de siguranță a fost extins cu airbag-ul pentru șofer și centurile de siguranță pretensionate iar dispozitivul ABS devine dotare standard. Din 1995, sistemul de control al tracțiunii a fost disponibil opțional doar pe versiunea cu motor V6 de 3.8L și a devenit standard din 1996 începând cu motorizarea V6 de 3.4L (182 CP) cu 24 supape introdusă în acel an și care înlocuia în gamă celelalte două motorizări.

40 DE ANI DE LA PRIMUL MODEL FORD COMPACT CU TRACȚIUNE FAȚĂ

Pentru a remedia vânzările modeste de la debut și criticile venite din partea unor clienți, odată cu facelift-ul din anul 1995, partea frontală a celor trei modele a fost scurtată, iar planșa de bord a primit o parte superioară mai compactă pentru a reduce distanța percepută la baza parbrizului.

Facelift-ul nu a fost realizat și pentru exemplarele destinate pieței europene, deoarece stilul inițial a fost primit pozitiv de către cumpărătorii din această zonă. Pentru piața europeană, Oldsmobile Silhouette care era cel mai luxos dintre cele trei modele a fost comercializat ca Pontiac Trans Sport. Vânzările în Europa au mers chiar mai bine decât era de așteptat, în ciuda faptului că era un model de import tipic american dotat cu motoare având capacități mari și dimensiuni generoase ale caroseriei. Clienții europeni s-au dovedit mai puțin tradiționaliști și au considerat Pontiac Trans Sport ca un model exotic mai ales la debut iar motorul V6 de 3.1L părea ușor subdimensionat pentru gabaritul automobilului. Începând cu anul 1995, pentru această piață a fost oferit și un propulsor turbo diesel de concepție PSA de 1.9L și 100 CP.

Pontiac Trans Sport a fost asamblat la uzina North Tarrytown Assembly din statul New York, în timp ce odată cu apariția celei de-a doua generații, producția a fost mutată în statul Georgia la Doraville Assembly. În 1996 cu un an înainte de schimbarea generației, Pontiac a redenumit modelul în Montana, nume derivat dintr-un pachet de finisaje exterioare introdus în anul 1995. Sub numele de Montana, GM a vândut două generații de monovolume până în 2009. Producția modelului Trans Sport/Montana a fost sistată la finalul anului 1997.

Modelul succesor lansat în 1997 și denumit Montana beneficia de un design mai convențional și o parte tehnică îmbunătățită. Denumirea Trans Sport, pe de altă parte, a fost utilizată pe unele piețe de către brandul Chevrolet (Venture în Statele Unite) și realizat pe o nouă platformă cu ampatament lung iar în Europa, a fost comercializat ca Opel Sintra sau Vauxhall Sintra în Marea Britanie. Deși Sintra avea un ampatament mai scurt decât variant americană, cu cei 5.130 m lungime, acesta era printre cele mai mari monovolume disponibile la momentul respectiv pe piața europeană.

 Text: Auto Retro Passion

 Foto: Pontiac; Oldsmobile; Chevrolet

Comments are closed.