40 DE ANI DE LA PRIMUL MODEL COMPACT FORD CU TRACTIUNE FATA

2 ianuarie 2021
Comments off
736 Vizualizari
Previous Image
Next Image

info heading

info content


 

Lansată la comercializare în urmă cu 40 de ani, cea de-a treia generație a modelului compact Escort, a fost primul model compact Ford cu tracțiune față și primul conceput ca un automobil mondial care putea fi produs și comercializat pe mai multe continente. De la debut, Escort MK III s-a impus repede pe piață iar mulțumită numeroaselor sale calități la finalul anului 1980, obține titlul de Mașina Anului 1981 în Europa. În cariera sa longevivă de 10 ani, modelul a înregistrat un mare succes cu cele peste 3.5 milioane exemplare comercializate doar în Europa.

Cunoscută sub codificarea Erika, cea de-a treia generație a modelului compact Escort aparținând diviziei Ford Europa, a fost lansată cu ocazia Salonului Auto de la Paris din 1980. Escort Mk III, al doilea model al diviziei Ford Europe cu tracțiune pe roțile din față, a fost menită inițial să fie numit Ford Erika dar a ajuns să păstreze numele Escort. Acest lucru s-a datorat reticenței clienților tradiționaliști britanici de a renunța la denumirea Escort deoarece primele două generații ale modelului Escort au fost printre cele mai populare automobile din Marea Britanie, Mk II fiind cea mai bine vândut automobil din Marea Britanie în anul 1976.

Spre deosebire de Mk II, care a fost dezvoltat pe o platformă ușor îmbunătățită a primei generații din 1968, Mk III beneficia de o platformă mecanică complet nouă și de un design modern fiind conceput ca un vehicul de înaltă eficiență, care trebuia să concureze cu modele precum: Fiat Ritmo, Lancia Delta, Opel Kadett D, Talbot Horizon sau Volkswagen Golf I considerate la momentul respectiv modele de referință ale clasei compacte europene. Și, într-adevăr, modelul compact de la Ford a fost lansat cu sloganul publicitar „Simple is Efficient”. Comparativ cu primele două generații, Mk III era mult mai avansat din punct de vedere tehnic și conceptual având tracțiune pe roțile din față, distribuția motoarelor cu ax cu came în chiulasă, suspensie spate independentă McPherson și caroserie în două volume de tip hatchback.

Încă din faza de proiect, cea de-a treia generație a modelului Escort s-a dorit a fi conceput ca un automobil mondial care putea fi produs și comercializat cu mici modificări specifice pe mai multe continente fiind de altfel și primul de acest fel din istoria automobilului. Producția modelului rezervat piețelor de pe continentul nord american a debutat la finalul anului 1980 în trei fabrici din SUA și câte două în Canada și Mexic și a fost stopată în vara anului 1990. Modelul Escort Mk III a fost de asemenea fabricat pe alte două continente America de Sud (Brazilia și Argentina) și Africa (Africa de Sud) și comercializat în țări de pe toate cele 5 continente.

Escort Mk III reprezintă cel de-al doilea model al diviziei Ford Europe cu tracțiune pe roțile din față, primul fiind modelul din clasa mică Fiesta care a debutat în anul 1976. Modelul compact a folosit limbajul de design al diviziei europene Ford promovat în acea perioadă, respectiv cu grila frontală având lamele din plastic de culoare neagră, grupurile optice spate cu nervuri precum și cu introducerea în premieră a hayonului aerodinamic “bustle-back” cu o treaptă înregistrat de Ford ca Aeroback și care a fost introdus inclusiv pe modelele din segmentele superioare Sierra în 1982 și Scorpio în 1985. Cu acest tip de hayon implementat, coeficientul de rezistență aerodinamică (CX) a fost semnificatv redus, înregistrând cea mai bună valoare din segmentul compact la momentul respectiv cu 0.37. Dimensiunile și gabaritul modelului se încadrau în media segmentului compact european de la acea data ( Lxlxh: 3.970×1.640×1.400m, ampatament 2.393m) și asigurau un spațiu interior generos.

La fel ca la exterior, în interior se regăseau unele soluții inovative precum numeroasele spații de depozitare a obiectelor din planșa de bord și amplasarea comenzilor pentru sistemul de ventilație și încălzire în partea laterală a tabloului de bord. Planșa de bord avea un design modern și în același timp pretențios care facea trimitere la modelele din clasa medie, tabloul de bord era perfect lizibil și oferea un instrumentar aproape complet iar postul de conducere era atent studiat din punct de vedere ergonomic. De asemenea suprafața vitrată generos dimensionată asigura o vizibilitate excelentă iar portbagajul cu un volum de 360 – 1.200 dmc era peste media clasei.

FORD CAPRI CELEBREAZĂ 45 DE ANI

Din punct de vedere tehnic, a treia generație Escort beneficia de noi motorizări din familia CVH cu 4 cilindri în linie amplasate transversal de 1.3L (69CP) și 1.6L (79CP) având distribuție cu un ax cu came în chiulasă și alimentate cu carburator inversat Venturi și respectiv cu registre Weber. Alături de cele două motorizări la baza gamei se afla unitatea de 1.1L (55CP) având distribuție cu ax cu came lateral și care a debutat pe modelul Fiesta în 1976. Motoarele erau oferite în combinație cu o cutie de viteze manuală cu 4 trepte și asigurau viteze maxime de 145; 157 și 167 km/h. Tot la capitolul noutăți de ordin tehnic se încadra și suspensia independentă de tip McPherson prevăzută cu arcuri elicoidale și amortizoare telescopice, în față cu brațe inferioare transversale și montanți verticali iar în spate cu brațe transversale, montanți telescopici și articulații longitudinale. Sistemul de frânare era servoasistat de tip mixt cu discuri în față și tamburi în spate iar sistemul de direcție de tipul cu cremalieră.

De la lansare, modelul a fost disponibil în două variante de caroserie berlină tip hatchback cu 3 sau 5 uși și break Turnier cu 3 uși, ambele cu 5 locuri precum și cu 5 versiuni de echipare: Base, L, GL, Ghia și XR3. Aceasta din urmă reprezenta versiunea mai sportivă fiind disponibilă exclusiv cu 3 uși și cu un motor mai performant de 1.6L (96CP) alimentat cu carburator dublu corp Weber și care asigura o viteză maximă de 180 km/h. La exterior XR3 se deosebea prin elementele aerodinamice suplimentare precum spoilerul frontal, eleronul posterior, jantele cu design elaborat dar și prin retrovizoarele exterioare vopsite în culoarea caroseriei iar la interior prin scaunele sport, volanul cu design specific și tabloul de bord dotat cu turometru.

În echipamentul de dotări era disponibilă în funcție de versiune o selecție de opționale premium întâlnite deobicei la modelele din clasele superioare și care includea: trapa înclinabilă și glisantă, închiderea centralizată a portierelor, geamurile față acționate electric, radio casetofonul, retrovizoarele exterioare reglabile din interior, instalația de spălare a farurilor, antena electrică, geamurile atermice sau ceasul digital. Toate versiunile, cu excepția Base și L, erau echipate cu un sistem de control check-light cu martori luminoși pentru nivelul redus de combustibil din rezervor, nivelul redus de ulei, nivelul scăzut de lichid de răcire, nivelul scăzut a lichidului de spălare a parbrizului și plăcuțe de frână uzate. În plus pentru varianta produsă pe continentul nord american erau disponibile ca dotări opționale instalația de aer condiționat și direcția servoasistată.

Încă de la debut, modelul compact de la Ford s-a impus repede pe piață fiind apreciat pentru design-ul atractiv, habitaclul și portbagajul spațioase, excelentul raport preț/calitate, numeroaselor dotări premium oferite și ținuta de drum sigură iar la finalul anului 1980 câștigă în Europa premiul Car of the Year 1981 în ciuda unei finale strâns disputate în care au mai ajuns Fiat-ul Panda și Austin-ul Metro.

La începutul anului 1981 debuta la comercializare varianta utilitară tip van denumită Express iar luna februarie din anul 1982 aduce lansarea versiunii sportive RS 1600i realizată într-o ediției limitată de 8.659 exemplare. Dezvoltată pe baza versiunii XR3, această versiune avea echipat un un motor de 1.6L care mulțumită alimentării cu injecție electronică Bosch K-Jetronic și a unor îmbunătățiri reușea să dezvolte 115CP. Asociat cu o cutie de viteze manuală cu 5 trepte, motorul permitea o viteză maximă de 191 km/h și un sprint de la 0 la 100 km/h în 9.5 secunde. RS 1600i se deosebea la exterior de XR3 prin jantele cu design specific, proiectoarele suplimentare și benzile de pe capota motorului și cele laterale inscripționate RS 1600i iar la interior prin scaunele sport profilate și volanul sport cu 4 brațe îmbrăcat în piele.

De la mijlocul anului 1982 sunt aduse unele îmbunătățiri la suspensie (bare stabilizatoare oferite opțional) și este introdusă o cutie de viteze manuală cu 5 trepte oferită standard în cazul motorizării de 1.6L și opțional pe celelalte două motorizări precum și una automată cu 3 trepte Ford ATX disponibilă opțional pe motorul de 1.6L. Din octombrie același an, motorul de 1.6L aflat în dotarea versiunii XR3 beneficia de alimentare cu injecție electronică Bosch K-Jetronic care ajuta la o creștere a puterii la 105CP și care asigura o viteză maximă de 186 km/h. Din acel moment versiunea devine XR3i.

La începutul anului 1983 este lansată versiunea specială Laser disponibila pentru ambele variante de caroserie care era bazată pe nivelul de echipare L și se deosebea prin grila frontală vopsită în culoarea caroseriei, capacele roților cu design specific și tapițeria din material textil. În aprilie 1983 demarează comercializarea variantei break Turnier cu 5 uși iar în luna iulie al aceluiași an este lansată varianta de caroserie cabrio cu 4 locuri dezvoltată și produsă de carosierul german Karmann și care dispunea de roll bar central. Escort Cabriolet era disponibil doar în versiunile 1.6 Ghia și XR3i.

În august 1983, gama de motorizări este extinsă cu o unitate diesel de 1.6 L. Dezvoltată la Dagenham (Marea Britanie), aceata furniza 54CP și era remarcabil de economică. Oferită în combinație cu o cutie de viteze cu 5 rapoarte unitatea respectivă permitea o viteză maximă de 140 km/h.

FORD MUSTANG – 50 DE ANI DE LEGENDĂ

La ediția din 1983 a Salonului Auto de la Frankfurt era lansat modelul Orion care reprezenta varianta de caroserie în 3 volume cu 4 uși a modelului Escort Mk III și care era propus cu propulsoarele pe benzină de 1.3 și 1.6L și diesel de 1.6L și cu versiunile de echipare GL și Ghia. În lista de dotări ale modelului Orion erau incluse: scaunul șoferului cu reglaj lombar, tetierele pentru locurile din spate, bancheta spate fracționabilă și geamurile cu tentă fumurie. De asemena modelul beneficia de suspensie și sistem de direcție îmbunătățite care au fost introduse un an mai târziu și pe modelul Escort care a fost supus unui ușor facelift ce a vizat în special interiorul și echipamentul de dotări.

În octombrie 1984 are loc lansarea versiunii sportive RS Turbo al cărui motor de 1.6L alimentat cu injecție Bosch KE-Jetronic și supraalimentat cu turbocompresor Garrett T3 furniza 132CP și asigura performanțe sportive: viteză maximă 206 km/h și accelerație 0-100 km/h în 8.2 secunde. Comercializată într-o serie limitată de 5.000 unități, toate în culoarea alb, versiunea Turbo RS se diferenția la exterior printr-un kit aerodinamic special elaborat și jantele de 15 țoli din aliaj cu design specific iar la interior prin scaunele sport Recaro și volanul sport cu trei brațe.

Salonul Auto de la Geneva din 1986 aduce lansarea celei de-a doua serii a modelelor Escort/Orion care au beneficiat de un facelift ce a vizat atât exteriorul (parte frontală modernizată și mai aerodinamică, blocuri optice spate restilizate) cât și interiorul (planșă de bord și volan de concepție nouă, noi materiale pentru finisare) dar și partea tehnică (suspensie revizuită, frâne cu discuri pentru puntea spate pentru XR3i și RS Turbo, direcție servoasistată și diferențial autoblocant pentru Turbo RS). În același timp gama de motorizări a fost extinsă cu o unitate de 1.3L (60CP) iar echipamentul de dotări îmbunătățit cu noi opționale: dispozitiv ABS pentru sistemul de frânare (în standard pentru XR3i și RS Turbo) – o premieră pentru clasa compactă, jante din aliaj, computer de bord cu consumul de carburant la motoarele cu injecție, parbriz încălzit sau instalație audio stereo.

Din anul 1987, a fost introdusă versiunea de echipare LX, poziționată în gamă între versiunile L și GL. Tot acum a fost introdus și un nou propulsor pe benzină de 1.4 L (73CP) alimentat cu carburator inversat Weber.

În anul 1988, motorul diesel de 1.6L a fost înlocuit cu unul de 1.8 L și 62CP iar motorizările pe benzină de 1.1 L și 1.3 L au fost modernizate. În același an, un sistem de injecție electronică dezvoltat de Ford a înlocuit sistemul de injecție de combustibil Bosch K-Jetronic la versiunile XR3i și Ghia, iar un sistem de injecție monopunct a înlocuit carburatorul la alimentarea motorului pe benzină de 1.4 L.

O nouă actualizare a modelelor Escort/Orion a avut loc în primăvara anului 1989 când au fost efectuate îmbunătățiri la unele detalii atât de la exterior cât și la interior pentru a menține încă interesul clienților până la debutul din vara anului 1990 a celei de-a patra generație a modelului compact de la Ford.

Modelele Escort/Orion pentru piețele europene au continuat să fie asamblate la fabrica din Halewood de lângă Liverpool (Marea Britanie) și la fabrica din Saarlouis (Germania) deși la începutul anilor ’80 o parte din producție s-a desfășurat și la uzina Ford din Valencia (Spania) stabilită inițial pentru producția modelului Fiesta. Producția europeană s-a încheiat în vara anului 1990, deși stocurile modelului, în special versiunile sportive XR3i și RS Turbo, au continuat în 1991 și s-au încheiat în 1992.

Între anii 1980-1990 pe piețele europene au fost comercializate cu succes un număr total de 3.534.239 exemplare din modelele Escort și Orion.

Text: Auto Retro Passion

Foto: Ford; Arhivă; Auto Retro Passion

Comments are closed.

August 05, 2021