45 DE ANI DE LA DEBUTUL EXCLUSIVULUI LOTUS ESPRIT

7 iulie 2021
Comments off
271 Vizualizari
Previous Image
Next Image

info heading

info content


 

Introdus la comercializare în anul 1976, modelul sport britanic Lotus Esprit s-a bucurat de o carieră longevivă de aproape 30 de ani fiind cel mai cunoscut GT britanic de pe piață. De la debut și până la sistarea producției în anul 2004, Lotus-ul Esprit a fost comercializat în patru serii diferite cu numeroase versiuni în serii limitate într-un număr total de peste 10.000 unități. Anul 1996 a adus o noutate importantă pentru istoria constructorului britanic odată cu lansarea versiunii Esprit V8, primul Lotus dotat cu motor în 8 cilindri.

Proiectul viitorului model sport cu motor amplasat central cunoscut sub codificarea Project M50 și care trebuia să succeadă în gama Lotus modelul Europa (lansat în 1966), a demarat în anul 1970 sub îndrumarea chiar a fondatorului firmei – Colin Chapman. Responsabil cu partea tehnică a proiectului a fost numit inginerul Tony Rudd (ex-BRM) în timp ce pentru stilul caroseriei a fost solicitat designerul italian Giorgetto Giugiaro care anterior realizase spectaculosul prototip Maserati Boomerang și pe care Colin Chapman l-a dorit ca sursă de inspirație pentru stilul viitorului său model.

Un prim prototip de stil a fost dezvăluit cu ocazia Salonului Auto de la Torino din 1972 și expus la standul firmei Italdesign administrată de Giugiaro. Acesta a fost denumit The Silver Car (Mașina Argintie), beneficia de o caroserie coupe cu un design spectaculos având partea frontală puternic plonjată iar profilul lateral în formă de pană și era dezvoltat pe o platformă tehnică derivată din cea a modelului Lotus Europa. Reacția pozitivă venită atât din partea presei cât mai ales din partea publicului l-a convins pe Colin Chapman să continue dezvoltarea modelului cu un stil inspirat din acest concept car.

Dezvoltarea modelului a continuat cu realizarea unui al doilea prototip, înregistrat cu numărul IDGG 01 și cunoscut sub numele de “The Red Car” (Mașina Roșie) și cu care au fost realizate unele teste. Cel de-al doilea prototip a fost finalizat în anul 1973, fiind echipat cu un motor de 2L (140 CP) cu 16 supape realizat din aliaj de aluminiu și care a fost deja utilizat de către Jensen-Healey, primul proiectat de constructorul britanic sub conducerea lui Tony Rudd. Pentru a putea fi utilizat pe modelul Esprit, propulsorul respectiv a fost îmbunătățit în privința lubrifierii și la reducerea emisiilor.

Echipa de tehnicieni de la Lotus a lucrat intens pentru a finaliza modelul pentru producția de serie până la finalul anului 1974. Colin Spooner s-a concentrat pe realizarea șasiului și caroseriei, fratele Brian s-a ocupat de dezvolarea cutiei de viteze iar Tony Rudd și-a adus contribuția la proiectarea trenului de rulare dar și la supravegherea întregului proiect, astfel încât modelul a fost gata pentru această dată iar managerul Colin Chapman a putut demara sesiunea de teste cu noul model la începutul anului 1975.

La ediția din 1975 a Salonului Auto de la Londra desfășurată în luna octombrie este lansat modelul Esprit ca succesor direct al modelului Europa în timp ce comercializarea a debutat în iunie 1976. Nu a durat prea mult de la debutul său și presa de specialitate a considerat Esprit-ul unul dintre cele mai reușite modele, dacă nu chiar „cel mai bun” dintre modelele create sub conducerea fondatorului firmei Colin Chapman. În virtutea „luptei” constante împotriva greutății, caroseria Esprit a fost realizată din fibră de sticlă și montată pe un cadru în spalier, cu o grindă centrală, care adăpostea motorul montat central longitudinal în spatele habitaclului. Grupul motor-cutie de viteze a adoptat o schemă de tip transaxle iar cutia de viteze manuală cu 5 rapoarte era similară cu cea montată pe modelele contemporane Citroen SM și Maserati Merak. În plus, asemenea monoposturilor de Formula 1 din acea perioadă, discurile spate de la sistemul de frânare erau de tip ″in board″ montate la partea interioară a axelor punții spate. Pentru suspensie a fost adoptată de asemenea o schemă derivată din cea întâlnită la aceleași monoposturi de F1 având brațe triunghiulare oscilante și bare stabilizatoare. Sistemul de frânare era servoasistat iar direcția era de tipul cu cremalieră.

Motorul Lotus Twin Cam tip 907 era realizat din aluminiu, avea cilindreea de 1.973 cmc, distribuție cu două axe cu came în chiulasă și 4 supape și alimentare cu două carburatoare dublu corp orizontale Dell’orto. Puterea maximă dezvoltată era de 160 CP și permitea performanțe ridicate: viteză maximă 222 km/h și accelerație 0-100 km/h în 7.1 secunde.

Caroseria de tip coupe oferea două locuri la interior se evidenția în special prin partea frontală puternic plonjată dotată cu faruri retractabile și care beneficia de un gabarit (Lxlxh: 4.260×1.861 x1.111 m, ampatament 2.438 m, greutate 900 kg) asemănător cu cel al principalelor modele europene concurente precum: Maserati Merak, Porsche 911 sau Renault Alpine A310. Design-ul cu tentă avangardistă și linii drepte de la exterior se regăsea și la interiorul modelului sport britanic. Aici erau remarcate scaunele sport similare cu cele ale modelelor de competiție, consola centrală masivă care se prelungea inclusiv pe tunelul central dar și amplasarea ergonomică a comenzilor principale chiar în blocul instrumentarului de bord.

În ciuda unei producții destul de limitate, care a însumat mai puțin de 900 unități până în anul 1978, prima serie Lotus Esprit cunoscută ca S1 a fost apreciată pentru manevrabilitatea și stabilitatea excelente, performanțele sportive și designul său exclusiv iar în anul 1977 în filmul “Spionul care mă iubea”, agentul secret James Bond interpretat de actorul Roger Moore a apelat la serviciile unui Lotus Esprit S1 care spre deosebire de versiunea de serie iși putea escamota roțile, se putea transforma în submarin și avea în dotare numeroase gadget-uri.

70 DE ANI DE ISTORIE CU MODELE SPORT INOVATIVE

Anul 1978 aduce lansarea variantei Seria 2 a modelului Esprit care se deosebea prin unele îmbunătățiri de ordin stilistic la exterior: bare de protecție mai robuste, spoiler integrat inclusiv pe lateral, blocuri optice spate de dimensiuni majorate și noile jante Speedline care completau aspectul modelului sport emblematic de la Lotus. Interiorul acesteia se diferenția prin noul tablou de bord cu instrumente individuale Smiths, noile comutatoare și scaunele redimensionate. În același timp, în echipamentul de dotări erau acum incluse: tapițeria din piele, geamurile cu acționare electrică (inclusiv pentru versiunile europene) și oglinzile retrovizoare exterioare ajustabile. Platforma tehnică al lui Esprit S2 a fost utilizată cu mici modificări de spectaculosul model sport american DeLorean DMC12 produs între anii 1980-1982.

Către finalul anului 1978 este introdusă o ediție specială pentru a celebra victoria la constructori din aceleși an al lui la Lotus în Formula 1. Disponibilă în culorile negru și auriu de la John Player & Special (JPS) sponsor la momentul respectiv al echipei Lotus F1, ediția repectivă a fost cunoscută sub numele de Commemorative Edition Esprit. Aceasta era identică din punct de vedere mecanic cu versiunea S2 normală și a fost propusă initial la comercializare într-o serie de 300 unități dar într-un final nu au fost realizate decât 149 de unități.

Cu ocazia Salonului Auto de la Geneva din 1980 debuta versiunea Esprit Turbo – primul model Lotus cu motor supraalimentat cu turbocompresor și totodată unul din puținele modele aflate la acel moment în producție. Grație turbocompresorului Garrett, motorul de 2.2L (type 912) dezvolta 213 CP și permitea obținerea unor performanțe de top: accelerație 0-100 km/h în 6.4 secunde și viteză maximă 241 km/h. Lotus Esprit Turbo dispunea de o suspensie îmbunătățită, un kit aerodinamic (bare de protecție dotate cu spoiler integral, eleron în trepte, praguri aerodinamice) la exterior și dotări suplimentare standard precum: tapițeria din piele, trapa acționată manual, geamurile acționate electric, instalația audio stereo Panasonic sau jantele de 15 țoli din aliaj. Lotus Esprit Turbo a fost comercializat în primă fază într-o serie limitată de 45 de unități denumită Essex fiind disponibil exclusiv în combinația de culori albastru cu roșu și auriu ale firmei Essex Overseas Petroleum Corporation, sponsorul principal al echipei Lotus de Formula 1 între anii 1979 – 1981.

Începând din mai 1980, propulsorul de 1.973 cmc aflat în dotarea lui Esprit S2 este înlocuit cu unul având cilindreea majorată la 2.174 cmc (type 912) care dezvolta aceeași putere de 160 CP dar un cuplu mai mare de 217 Nm comparativ cu 190 Nm cât furniza în cazul propulsorului precedent.

În aprilie 1981 este lansată Seria 3 (S3) a modelului Esprit care se deosebea de seria precedentă prin unele restilizări în special la exterior (bare de protecție, spoiler frontal, grupuri optice, jante BBS) dar și prin unele îmbunătățiri de ordin tehnic (geometria suspensiei, discurile de frână de dimensiuni majorate, fante de aerisire laterle). Cu această ocazie a fost adusă o îmbunătățire semnificativă a confortului la bord prin introducerea unor noi materiale pentru finisare și dotări suplimentare precum: retrovizoarele exterioare cu reglaj din interior, radio-casetofonul sau geamurile cu tentă fumurie. În același an realizatorii filmului “Numai penrtru ochii tai” din seria James Bond, au decis ca personajul principal interpretat de Roger Moore să apeleze din nou la serviciile modelului Lotus Esprit de această dată în versiunea Turbo și în două exemplare diferite.

Anul 1985 aduce unele îmbunătățiri la șasiu și suspensia față iar din aprilie 1986 pentru unele piețe, începând cu cea din America de Nord, Lotus-ul Esprit era disponibil cu motoare HCi (High Compression injection) alimentate cu sistem Bosch Ke-Jetronic, care au fost ulterior utilizate în întreaga gamă.

În octombrie 1987 este realizat un facelift major modelului Esprit coordonat de designerul Peter Stevens și care a inclus restilizări ample la exterior ( bare de protecție intrgrate cu spoiler și vopsite în culoarea caroseriei, praguri aerodinamice, retrovizoare exterioare cu profil aerodynamic, lunetă verticală), îmbunătățiri la interior (planșă de bord și scaune de concepție nouă), îmbunătățiri de ordin tehnic ( caroserie realizată cu elemente din kevlar, o nouă cutie de viteze de concepție Renault, discurile spate de frânare repoziționate) precum și noi dotări de confort opționale: instalația de aer condiționat, trapa detașabilă, închiderea centralizată a portierelor sau antena electrică. Cunoscută sub codificarea internă X180, această serie a adus o ușoară creștere în dimensiuni a caroseriei precum și o majorare a puterii motorului de 2.2L, 172 CP în versiunea aspirată și 220 CP în cea turbo.

În primăvara anului 1989 sunt lansate versiunile îmbunătățite Esprit SE și Esprit Turbo SE al căror motor de 2.2L dotat cu un nou sistem de injectie electronică multipunct, furniza 180 CP în cazul variantei aspirate și 280 CP în cea supraalimentată cu turbocompresor și intercooler. În același timp, performanțele au fost și ele îmbunătățite, viteză maximă fiind de 228 și 260 km/h iar sprintul de la 0 la 100 km/h în 6.6 și respectiv 5.4 secunde. Versiunea de echipare SE (Special Equipment) dispunea la exterior de spoiler frontal restilizat dotat cu fante de aer suplimentare, eleron și deflector aerodinamic spate. Versiunea Esprit Turbo SE beneficia de un echipament de dotări standard mai complet în care erau incluse: instalația de aer condiționat, tapițeria din piele Connolly, diferențialul autoblocant, retrovizoarele exterioare cu reglaj electric și eleronul spate.

Din anul 1990 pentru modelul Esprit sunt disponibile opțional dispozitivul antiblocaj ABS pentru sistemul de frânare dotat acum cu discuri ventilate în față și direcție servoasistată. În același an debuta în gama modelului, versiunea intermediară Esprit S al cărui motor turbo de 2.2L furniza în acest caz doar 231 CP.

Anul 1992 aduce lansarea versiunii speciale Sport 300 realizată într-o serie limitată de 50 unități. Aceasta avea la exterior ca elemente distinctive eleronul spate de mari dimensiuni, aripile evazate și jantele majorate cu design specific iar motorul dispunea în acest caz de turbocompresor Garrett T4 care facilita la obținerea unei puteri maxime de 306 CP și asigura performanțe de top: viteza maximă 270 km/h și accelerație 0 -100 km/h în 4.9 secunde.

La ediția din 1992 a Salonului Auto de la Birmingham este lansată cea de-a patra serie a modelului Esprit cunoscută ca S4 și care a beneficiat de numeroase îmbunătățiri de ordin stilistic realizate sub conducerea lui Julian Thompson. Modificările exterioare au inclus un eleron spate de dimensiuni mai mici poziționat la jumătatea capotei compartimentului motor, bare de protecție complet revizuite, paraguri laterale de concepție nouă și jante cu design nou concomitent cu o ușoară majorare a dimensiunilor caroseriei. Interiorul beneficia de o plașă de bord restilizată și scaune reconfiguarate. În același timp echipamentul de opționale a fost substanțial îmbunătățit cu dotări suplimentare precum: scaune sport cu multiple posibilități de reglare, jante de 16 țoli din magneziu, eleron din materiale compozite și proiectoare suplimentare. Esprit S4 era disponibil cu două variante de motorizare turbo: de 2L (243 CP) și 2.2L (305 CP), ultima permițând performanțe de top: viteza maximă 270 km/h și accelerație 0 -100 km/h în 5.1 secunde.

MAȘINILE LUI JAMES BOND – 50 DE ANI DE TRADIȚIE

Anul 1994 aduce o extindere a gamei modelului Esprit cu versiunea S4 S (Sport) al cărui motor turbo de 2.2L dezvolta în acest caz 310 CP. Un an mai târziu debuta ultima ediție specială a modelului Esprit dotată cu motor având 4 cilindri. Denumită GT3, aceasta se diferenția prin unele detalii specific la exterior și interior și reprezenta o versiune supraalimentată cu turbocompresor dotată cu motor de 2L (Type 920) care fusese utilizată anterior pentru Esprit SE destinat pieței italiene. Inițial, a fost propusă o serie limitată de 50 de unități, dar popularitatea Esprit-ului GT3, o evoluție extremă a conceptului original, a determinat conducerea Lotus să extindă producția la 190 unități.

La Salonul Auto de la Geneva din 1996 are loc lansarea variantei Esprit V8 care dispunea în premieră pentru un model Lotus de un motor cu 8 cilindri (dispuși în V) care până la acel moment avea în gamă doar modele dotate cu motoare având 4 cilindri. De conceptie proprie Lotus, acest nou motor tip 918 era realizat din aluminiu, avea capacitatea de 3.5L, distribuție cu 4 supape și era supraalimentat cu două turbocompresoare Garrett T25/60. Transmisia manuală cu 5 trepte plus diferențial autoblocant era aceeași unitate de concepție Renault introdusă pe generația anterioară. Cu toate acestea, cutia de viteze a fost îmbunătățită în conformitate cu indicațiile pilotului de teste Derek Bell. Cu un potențial de 500 CP, motorul Esprit V8 a fost redus la 355 CP, un cuplu prea mare ar fi putut deteriora transmisia conform tehnicienilor firmei britanice. Grație acstui motor, Esprit V8 era capabil de performanțe demne de un supercar: accelerație de la 0 la 100 km / h în 4.6 secunde și o viteză maximă de peste 282 km / h. Esprit V8 se evidenția la exterior prin spoilerul frontal restilizat și eleronul spate de concepție nouă și beneficia de reglaj automat al amortizoarelor și sistem de frânare cu discuri ventilate la ambele punți plus ABS în standard iar în echipamentul de dotări standard erau incluse: instalația de aer condiționat, tapițeria din piele-Alcantara, trapa cu acționare electrică și volanul sport Momo.

Ediția din anul 1998 a Salonului Auto de la Londra este lansată o nouă serie a modelului Esprit care a beneficiat de un ușor facelift la exterior (bare de protecție și spoiler restilizate) iar la interior dispunea de o planșă de bord și scaune de concepție nouă precum și de o listă de dotări suplimentare în care erau încluse în standard: dispozitivul de protecție la impact tip airbag, volanul reglabil, radio CD-ul și închiderea centralizată cu telecomandă. Gama Esprit V8 includea acum versiunile SE și GT care se deosebeau între ele printr-un accent mai luxos pentru SE și mai sportiv în cazul lui GT.

În anul 1999 a debutat ultima ediție specială a modelului Esprit și care a fost denumită Sport 350. Aceasta a fost comercializată într-un număr de 50 de unități și deosebea la exterior prin unele elemente aerodinamice suplimentare și beneficia de o suspensie și sistem de frânare de la varianta de competiție a modelului. Mulțumită unei greutăți mai reduse comparativ cu versiunea de serie, versiunea Sport 350 putea accelera de la 0 la 100 km/h în doar 4.4 secunde.

La începutul anului 2002 este realizat un ușor restyling realizat de Russel Carr, viitor șef al studiourilor de design Lotus ce a vizat în special partea din spate care beneficia acum de blocuri optice duble de formă circulare, bară de protecție dotată cu deflector aerodynamic și un eleron spate revizuit. Tot acum au fost introduse noi jante din aliaj de 17 țoli în față și 18 țoli în spate.

În februarie 2004 de pe liniile de montaj ale fabricii din Hethel a ieșit ultimul exemplar de Lotus Esprit. Intrat în producția de serie în 1976, Esprit a fost cel mai longeviv model din istoria firmei britanice fiind fabricat pe parcursul a 28 de ani în 10.675 de exemplare.

Text: Auto Retro Passion

Foto: Lotus; Arhivă

Comments are closed.

August 05, 2021