În urmă cu 40 de ani, cu ocazia celei de-a 79-a ediție a Salonului Auto de la Frankfurt, Mercedes lansa o nouă generație a modelului Clasa S, cunoscută în nomenclatorul producătorului german ca seria W126 și care a fost cea mai longevivă și în același timp cea mai bine comercializată dintre toate generațiile modelului respectiv.
Cu modelul Mercedes 600 (Seria W100) lansat în anul 1963, Mercedes a revenit în segmentul restrâns al producătorilor auto prestigioși. Acest model a fost dezvoltat totuși pentru o clientelă extrem de elitistă iar din acest motiv, producătorul german a fost nevoit să dezvolte un model nobil și elegant, dar în același timp accesibil pentru cei cu venituri peste medie.
Astfel, în anul 1965, producătorul din Stuttgart introduce în gama sa modelul S(Seria W108) din clasa de lux iar în 1972 lansează primul model care a purtat oficial denumirea de “S-Class” sau Clasa S(Sonderklasse), model cunoscut și sub codificarea W116. Odată cu apariția crizei petroliere din 1973, producătorul german a demarat dezvoltarea succesorului său, un model care propunea aceleași standarde de dezvoltare tehnologică, calitate și grijă constructivă ca modelul precedent, dar care garanta în același timp o eficiență mult mai mare.
Modelul succesor, cunoscut ca Seria W126, a fost primul Mercedes care a fost încredințat în întregime designer-ului Bruno Sacco, care și-a făcut debutul la Mercedes Style Center încă din anul 1958. Designer-ul italian a fost solicitat să realizeze un design mai raționalizat, mai elegant și mai eficient din punct de vedere aerodinamic. La finalizarea modelului pentru producția de serie, coeficientul aerodinamic(CX) avea o valoare de 0.36 comparativ cu 0.41 cât înregistra generația precedentă.
De asemenea, modelul din seria W126 a fost caracterizat prin utilizarea aluminiului în special pentru motor și caroserie precum și a plasticului, acesta din urmă fiind folosit pentru barele de protecție(acum deformabile controlat), un detaliu probabil necorespunzător imaginii sale luxoase (modelul predecesor din Seria W116 era dotat cu bare de protecție cromate), dar fără îndoială utilă din punct de vedere al greutății și aerodinamicii. La realizarea șasiului, a fost utilizat un oțel special cu o rezistență ridicată, pentru creșterea rigidității și în același timp pentru diminuarea greutății. Grație utilizării acestor materiale, greutatea totală a fost diminuată cu 60 și până la 280 kg în funcție de versiune, comparativ cu generația precedentă.
Între anii 1973 și 1975, echipa de designerii Mercedes coordonată de Bruno Sacco au lucrat intens la succesorul modelului din seria W116. În decembrie 1975, după ce au fost prezentate mai multe concepte de design, stilul pentru viitorul model Clasa S(Seria 126) a fost aprobat la începutul anului 1976. Primele prototipuri ale viitorului model au fost supuse unor teste intensive în diferite condiții climatice începând din anul 1977 iar primele exemplare de preserie au fost finalizate în februarie 1979 și au fost supuse testelor finale.
Încă din faza de proiectare, o atenție deosebită a fost acordată siguranței active și pasive. Astfel, au fost efectuate numeroase crash teste pentru a evalua consecințele diferitelor tipuri de impact. Clasa S(W126) nu a fost primul model Mercedes care avea în dotare dispozitivul antiblocaj ABS pentru sistemul de frânare care a intrat în dotarea precedentei generații W116 la începutul anului 1979 dar a fost primul model echipat cu dispozitiv de pretensionare a centurilor de siguranță.
Modelul Sonderklasse a fost prezentat în premieră la Salonul Auto de la Frankfurt din 1979, după o perioadă de 6 ani de dezvoltare și a debutat la comercializare la începutul anului 1980 cu patru versiuni: 280 S echipată cu motor cu 6 cilindri în linie de 2.8L și 156 CP alimentat cu carburator, 280 SE dotată cu același motor dar în acest caz alimentat cu injecție Bosch K-Jetronic și care dezvolta 186 CP, 380 SE cu motor V8 de 3.8L de 218 CP alimentat cu injecție și 500 SE cu motor V8 de 5.0L de 240 CP alimentat cu injecție. Pentru piețele din SUA și Canada, ca și precedenta generație era disponibilă versiunea 300 SD echipată cu un motor turbo diesel cu 5 cilindri în linie de 3L(125CP). Transmisia se realiza pe roțile din spate și era asigurată în standard de o cutie de viteze manuală cu 4 trepte(5 trepte opțional) pentru versiunile 280 S și 280 SE sau de una automată cu 4 trepte pentru versiunile 380 SE și 500 SE(opțional pentru versiunile 280 S și 280 SE). Suspensia era independentă pe ambele punți, în față era prevăzută cu brațe tringhiulare transversale suprapuse și bară stabilizatoare iar în spate cu brațe triunghiulare oblice și bare stabilizatoare transversale. Pentru un confort sporit la rulare, în cazul versiunii 500 SEL era propus opțional un sistem hidropneumatic reglabil. Sistemul de frânare era servoasistat și dotat cu discuri ventilate în față și discuri pline în spate plus ABS opțional. Sistemul de direcție era de tipul cu circuit de bile prevăzut cu servoasistare și amortizor.
Interiorul dispunea de un nivel de finisări și de confort în conformitate cu standardele foarte înalte oferite de Mercedes. Printre dotările opționale de înalt nivel merită amintite: istalația de aer condiționat cu control automat, scaune cu reglaje electrice având 8 poziții diferite inclusiv pentru tetierele față, tempomat(regulator de viteză), computer de bord, trapă cu acționare electrică, retrovizoare exterioare reglabile electric, sistemul de încălzire în scaune, instalația audio stereo sau coloana volanului reglabilă.
În plus față de versiunea normală S cu ampatament de 293.5 cm, era oferită conform tradiției și versiunea mai exclusivă SEL cu un ampatament majorat la 14 cm având beneficii în privința spațiului pentru pasagerii din spate și care în acest caz măsura 307.5 cm. Merită menționat, introducerea în premieră în instrumentarul de bord, a unui econometru care a măsura indicele de economicitate în timpul conducerii. La finalul anului 1980 a fost propus (opțional) în premieră pentru un model de producție europeană, dispozitivul de protecție la impact frontal tip airbag pentru șofer.
Cu ocazia Salonului Auto de la Frankfurt din 1981 are loc lansarea variantei de caroserie coupe care a fost denumită SEC(S-Klasse-Einspritzmotor-Coupe), avea lungimea și ampatamentul scurtate cu 8.5 cm și un coeficient aerodinamic CX de 0.34. La exterior aceasta dispunea de o grilă frontală mai lată cu design specific, faruri de dimensiuni mai reduse și proiectoare suplimentare. Varianta SEC era oferită în exclusivitate cu motorizările V8, beneficia de un echipament de dotări mai complet și s-a impus rapid în percepția colectivă ca un status symbol real pentru VIP-uri si oamenii de afaceri.
La ediția din 1985 a Salonului Auto de la Frankfurt, modelul din Seria W126 a beneficiat de un restyling cu îmbunătățiri de ordin stilistic(cea mai evidentă fiind la nivelul barelor de protecție), unele îmbunătățiri la nivelul șasiului (în special la puntea spate, pentru a reduce vibrațiile și a spori confortul la rulare) și sistemului de frânare precum și introducerea jantelor de 15 țoli. Gama de motorizări a fost înnoită cu două unități cu 6 cilindri în linie de 2.6L (166CP) – versiunea 260 SE și 3L(188CP) – versiunea 300 SE/SEL, ambele cu injecție și care înlocuiau unitatea de 2.8L precum și două V8-uri din care unul de 4.2L (218CP) – versiunea 420 SE/SEL/SEC care înlocuia V8-ul de 3.8L și unul de 5.6L(272CP) – versiunea 560 SE/SEL/SEC în timp ce motorul turbo diesel de 3L grație unor îmbunătățiri dezvolta acum 150CP și beneficia în premieră pentru un astfel de motor de filtru de particule. Gama modelului era compusă din versiunile SE, SEL cu ampatament lung și SEC coupe iar versiunea 300 SDL cu motor turbo diesel pentru SUA și Canada era disponibilă numai cu ampatament lung.
În septembrie 1987 este prezentată o nouă variantă actualizată a modelului, care a primit o creștere substanțială a puterii la motoarele V8 concomitent cu o îmbunătățire suplimentară a indicelui de eficiență. În același timp sunt introduse opțional în premieră mondială: sistemul de control al tracțiunii ASR pentru versiunile cu motoare V8, airbag-ul pentru pasagerul din dreapta și tempomat-ul inteligent.
În octombrie 1989, modelul beneficiază de unele îmbunătățiri ce au vizat în special exteriorul(bare de protecție și protecții laterale în ton cu culoarea caroseriei) și echipamentul de dotări în care au fost incluse contra cost: diferențialul autoblocant electrohidraulic ASD pentru versiunile cu motoare în 6 cilindri, tetierele spate rabatabile sau parasolarul spate cu acționare electrică. În același timp versiunea 300 SDL destinată piețelor din SUA și Canada este înlocuită cu versiunea 350 SDL echipată cu un motor turbo diesel cu 6 cilindri în linie de 3.5L(135CP).
Modelul Clasa S(W126) în varianta berlină a rămas în producție până în octombrie 1991 în timp ce varianta coupe SEC până în septembrie 1992 fiind înlocuit cu modelul din seria W140. Cu cele 892.123 de exemplare, dintre care 74.060 exemplare în varianta SEC, modelul din Seria W126 reprezintă cel mai bine vândut model dintre toate generațiile Clasa S fiind totodată și cel cu cariera cea mai longevivă(11 ani).
Text: Auto Retro Passion
Foto: Mercedes; Arhivă
