Ultimele articole
SALONUL AUTO E MOTO D’EPOCA PADOVA 2019 (octombrie 31, 2019 6:59 pm)
MUZEUL FERRARI DE LA MARANELLO (octombrie 25, 2019 1:43 pm)
MERCEDES CLASA S W126 A CELEBRAT 40 DE ANI (septembrie 30, 2019 8:50 pm)
AVANGARDISTUL CITROEN CX A ANIVERSAT 45 DE ANI (septembrie 19, 2019 2:05 pm)

MUZEUL FERRARI DE LA MARANELLO

25 octombrie 2019
Comments off
247 Vizualizari
Previous Image
Next Image

info heading

info content


 

Nu există pasionat al automobilului care să nu-şi dorească măcar o dată în viață, să ajungă la Maranello, unde să vadă Museo Ferrari. Muzeul Ferrari este un muzeu unic în care aveți prilejul unei incursiuni în lumea roşie a cailor putere cu modele de serie și de competiție cu sigla “căluţului cabrat”. Mai jos vă prezentăm impresiile noastre despre muzeul Ferrari în urma vizitei efectuatate cu ocazia aniversării a 120 de ani de la nașterea fondatorului firmei Enzo Ferrari.

Muzeul Ferrari, numit Galleria Ferrari până în aprilie 2011, este un muzeu auto dedicat costructorului auto italian Ferrari și care este situat la aproximativ 300 m de fabrica Ferrari din localitatea Maranello, situată la o distanță de 18 km de orașul Modena.

Pe lângă automobile, în muzeul de la Maranello sunt expune premii, fotografii dar și numeroase obiecte istorice legate de istoria automobilismului italian. Expoziția prezintă, de asemenea, inovații tehnologice, multe dintre acestea reprezentând tranziția de la modelele de competiție la cele stradale ale constructorului italian specializat pe modele super sport.

Muzeul Ferrari a fost inaugurat în februarie 1990 iar o nouă anexă a clădirii a fost adăugată în octombrie 2004. Începând din anul 1995, conducerea constructorului auto Ferrari a preluat inclusiv administrarea muzeului. Suprafața totală însumează acum 2.500 de metri pătrați în timp ce numărul anual de vizitatori ai muzeului se cifrează la aproximativ 344.000.

Expoziția este formată în mare parte dintr-o combinație foarte reușită de modele stradale cu cele de competiție, multe dintre aceste exemplare fiind adevărate modele sport iconice ale istoriei automobilului.

Pentru a structura cât mai bine istoria constructorului italian, muzeul prezintă un număr de 5 tematici: Riproduzione della cittadella, Sala Granturismo, Sala delle Vittorie, Sala delle Competizioni și Sala mostre temporanee în a căror componență se găsesc alte numeroase mici expoziții.

În cadrul tematicii Riproduzione della citadella, vizitatorii vor putea pătrunde practic în cadrul fabricii Ferrari de la Maranello chiar de la intrarea istorică de pe Via Abetone Inferiore, aceeași unde a fost construit în anul 1947 primul model Ferrari denumit 125 S. Reconstrucția „scenografică” a structurii interne de la Viale Enzo Ferrari și a străzilor dedicate marilor campioni din F1, călăuzesc vizitatorii prin semnăturile celor mai faimoase nume din arhitectura internațională. Aici se prezintă practic evoluția fabricii Ferrari începând din anul 1947 și până în zilele noastre cu ajutorul fotografiilor, videoclipurilor, machetelor și edificiilor care alcătuiesc istoria Ferrari. Printre modelele expuse în cadrul acestei tematici merită amintite Ferrari Enzo din 2002 realizat în memoria fondatorului companiei și care face parte din categoria modelelor speciale atât din punct de vedere al performanțelor de top (viteza maximă 350 km/h, accelerație 0 – 100 km/h în 3.65 sec și 0 – 200 km/h în 9.5 sec.) cât și al tehnologiei din Formula 1 implementate(motor V12 de 660CP, cutie de viteze gestionată electronic și cu două moduri de utilizare – Sport și Race) sau exclusivității numărului de unități produse(399), monopostul Ferrari F2003 din 2003 cu care au fost obținută victoria cu numărul 100 în Formula 1 de către Scuderia Ferrari sau Ferrari Millechili din 2007, concept car în care erau sintetizate soluții tehnologice pe care Ferrari le-a dezvoltat pentru continua evoluție a automobilului, oferind indicații importante pe anumite teme cheie care caracterizează modelele Ferrari din zilele noastre. Alături de aceste modele pot fi admirate piese unice precum: carterul unui motor V16, axa cu came a unui motor cu 32 cilindri sau chiulasa unui motor cu 64 cilindri.

Sala Granturismo dedicată modelelor Gran Turismo. La doar doi ani de la apariția primului model, Ferrari a alimentat deja prin participarea la cele mai importante competiții internaționale și prin succesiunea de victorii, crearea mitului a ceea ce toți pasionații cunosc astăzi. Foarte mult a contat și prima victorie din 1949 de la prestigioasa cursă de anduranță de 24 de ore de la Le Mans cu modelul 166 MM Berlinetta pilotat de Luigi Chinetti care a fost primul importator Ferrari din Statele Unite ale Americii și a adus brandului Ferrari o imensă reputație internațională și o integrare tot mai mare în rândul cinematografiei. În același timp, multe nume faimoase au început să își dorească să dețină și să conducă un model Ferrari. Primul model de stradă, 166 Inter din 1949, a fost derivat din versiunile de competiție ale modelului 166 Sport. De atunci, dorința lui Enzo Ferrari a fost întotdeauna să producă modele care să uimească și să fascineze, creând modele excepționale pentru performanță, exclusivitatea lor și râvnite de colecționari, precum: 250 Spider California, 365 GTB / 4 “Daytona”, Dino 246 GT sau 250 Testa Rossa. Modele precum cele enumerate anterior au fermecat personalități internaționale precum: Regele Leopold al Belgiei, Prințul Bernard al Olandei, Șahul Persiei, Regele Marocului iar printre cele mai cunoscute personalități italiene îi putem menționa pe Gianni Agnelli, Anna Magnani, Roberto Rossellini, alături de alte vedete de film și divertisment, precum: Catherine Deneuve, Paul Newman, Frank Sinatra și mulți alții. Nici o persoană celebră nu a reușit să reziste modelelor Ferrari și mulți au devenit clienți devotați încă din anii ’50. Chiar și astăzi, Ferrari-ul, în afară de excelența tehnologică și stil, reprezintă: status symbol, obiect de cult și mit autentic.

În cadrul acestei tematici sunt prezentate alte două expoziții: Le serie speciali e il transfer tecnnologico și Motori e modellini della Galleria del Vento.

Le serie speciali e il transfer tecnnologico(Seriile speciale și transferul tehnologic) este dedicată modelelor speciale în serie redusă și transferului de tehnologie. În ciuda succesului comercial în creștere al modelelor de serie dar și ca imagine, pentru fondatorul firmei Enzo Ferrari, cursele rămân principala sa activitate, folosind ca sursă notorietatea și soluțiile tehnice avansate pentru dezvoltarea modelelor tip Gran Turismo, prin așa-numitul „transfer de tehnologie” prin care se caracterizează și în zilele noastre modelele de serie Ferrari în special cele din seriile speciale. Este vorba de acele modele fabricate într-un număr limitat de exemplare pentru cei mai pretențioși clienți și care reprezintă de la apariția lor în gamă (primul fiind 288 GTO în 1984) automobile deosebit de inovatoare și performante, ca rezultat evident al experienței Ferrari în competiții și în special Formula 1.

Expoziția Motori e modellini della Galleria del Vento(Motoare și prototipuri de stil la scară redusă realizate în tunelul aerodinamic) reprezintă transferul conținutului tehnologic de pe circuite pe stradă, căruia modelele gran turismo expuse în acel compartiment(166 Inter din 1949, 275GTB/4 din 1967, Dino 206 GT din 1967, 360 Barchetta din 2000 sau 458 Italia din 2009) sunt exemple tangibile. Tot aici sunt expuse o serie lungă de motoare și prototipuri Ferrari la scara 1:3 din 1966 și până în 1998 utilizate pentru testele aerodinamice în tunelul aerodinamic. Cadrul caroseriei modelului Ferrari 250 GTO din 1962 expus, reprezintă un bun exemplu pentru verificarea formelor caroseriei, utilizat în anii ’50 și ’60 de atelierele Scaglietti din Modena, unde au fost realizate unele dintre cele mai fascinante automobile din lume.

Salla delle Vittorie(Sala Victoriilor). Din 1950 până în prezent, Scuderia Ferrari este singura echipă care a participat la toate sezoanele de Formula 1, chiar și în perioadele dificile ale istoriei Formulei 1, când unii constructori auto prestigioși au decis să se retragă din această competiție. De atunci, Scuderia Ferrari a obținut și a menținut toate recordurile, câștigând până în prezent 15 titluri mondiale la piloți și 16 titluri mondiale la constructori. Titlul la constructori a fost introdus în 1958, iar Ferrari l-a câștigat prima dată în 1961, cu monopostul 156 F1 pilotat de americanul de Phil Hill, care a obținut inclusiv titlul la piloți. Această tematică este reprezentată de două fascinante expoziții: I trofei și Campioni del Mondo.

I trofei(Trofeele). La aproximativ un an de la prima cursă de Formula 1 de la Silverstone, în mai 1950, pe același circuit, cu ocazia Marelui Premiu al Marii Britanii din 14 iulie 1951, Ferrari a obținut prima victorie în F1 cu monopostul 375 F1 pilotat de Froilan Gonzales. De la acea primă victorie și până în 2008 inclusiv(ultimul titlu la constructori), Ferrari a obținut un număr de 238 de victorii în Campionatul Mondial de Formula 1. În cadrul acestei secțiuni sunt expuse un număr de peste 110 trofee, începând din anii ’50 și până la cel obținut de către Fernando Alonso în Marele Premiu al Spaniei din 2013, la volanul modelului F138 și care sunt considerate un adevărat patrimoniu al muzeului Ferrari.

Campioni del Mondo(Campioni mondiali). În cei aproape 70 de ani de istorie în Formula 1, sute de piloți oficiali și gentlemen drivers au concurat pentru Scuderia Ferrari. Dintre aceștia un număr de 9 sunt campioni mondiali, începând de la Alberto Ascari și până la Kimi Raikkonen, pe care muzeul îi sărbătorește printr-o expoziție specială cu monoposturile cu care au câștigat titlulurile mondiale începând cu modelul 500 F2 din 1952 și terminând cu modelul F2007 din 2007 alături de căștile originale purtate de aceștia.

Salla delle Competzioni(Sala de competiții). În cadrul acestei tematici în prim plan se găsește biroul fondatorului companiei Enzo Ferrari care anterior a profesat ca mecanic, pilot de teste și de competiții. Pasiunea sa pentru curse nu l-a părăsit niciodată și de aceea în această tematică sunt expuse monoposturi de Formula 1, modele de competiție precum și o copie a primului său birou din Modena de la înființarea Scuderiei Ferrari și care se afla în viale Trento Trieste iar ulterior la Via Ciro Menotti. Scuderia Ferrari a fost fondată de Enzo Ferrari în 1929 pentru a putea concura în marile competiții internaționale auto ale perioadei respective cu modele Alfa Romeo special preparate de echipa sa. În 1938, Enzo Ferrari a devenit director al Alfa Corse, cu puțin timp înainte de a fonda propria firmă constructoare de automobile – Auto Avio Costruzioni în 1940 având sediul în aceeași clădire din Viale Trento Trieste. După cel de-al Doilea Război Mondial, Enzo se mută la Maranello, unde în 1947 înființează firma Ferrari, cu scopul de a construi modele auto de competiție. În 1950, când a fost înființat campionatul mondial de Formula 1, a început o aventură care va dura aproape 70 de ani. De fapt, încă din primul sezon de Formula 1, Ferrari este singura echipă care a participat fără întrerupere, atingând obiective de neegalat până în prezent. În cadrul acestei tematici sunt expuse câteva modele emblematice pentru istoria prestigiosului constructor italian precum:

125 S din 1947 – primul model Ferrari produs și în același timp cu sigla căluțului cabrat. Este un model de competiție cu caroserie tip barchetta, motor V12 proiectat de Gioachino Colombo și care a debutat în competiții pe circuitul Piacenza în mai 1947 cu pilotul Franco Cortese. Două săptămâni mai târziu, Cortese a câștigat Marele Premiu al Romei. Doar 3 exemplare au fost produse, toate fiind distruse. Cu ocazia sărbătoririi a 40 de ani de activitate, conducerea de atunci a decis să construiască o replică pe baza desenelor originale păstrate în arhiva Ferrari și care este acum expus în cadrul acestei tematici. Este complet funcțional și a participat la numeroase evenimente auto retro.

166 F2 din 1951. În 1948 a fost creată o nouă categorie de automobile de competiții, Formula 2, care la acea vreme a permis doar utilizarea motoarelor aspirate tradiționale cu o capacitate maximă de 2.000 cmc. Pentru a participa, Enzo Ferrari a dezvoltat modelul 166 F2 folosind motorul care a echipat deja unele dintre versiunile anterioare ale modelului 166. 166 F2 a debutat pe 26 septembrie 1948 în Marele Premiu de la Florența, cu Raymond Sommers la volan, obținând imediat prima victorie și a concurat până în 1951 la unele curse din primul sezon al Formulei 1.

195 Inter din 1950. Acesta a fost dezvoltat pe baza modelului 166 Inter având un ampatament ușor majorat (de la 2420 mm la 2500 mm) pentru a crește spațiul disponibil în habitaclu. A fost produs între anii 1950 și 1951 în 25 de unități și asemenea modelului predecesor, a fost frecvent utilizat în competiții, atât de piloții amatori cât și de profesioniști.

750 Monza din 1954. Este unul dintre cele mai prestigioase modele de competiții lansate de constructorul din Maranello. A debutat în 1954 la cursa de 1.000 km de la Monza în 1954, terminând pe primele două locuri. Motorul aflat în dotare, cu două axe cu came în chiulasă, pe lângă puterea și cuplul foarte ridicate, oferea performanțe de top pentru vremea respectivă. Caroseria de pe aproape toate versiunile a fost realizată de Scaglietti pe baza unui design conceput de Dino Ferrari, fiul lui Enzo Ferrari. Printre numeroasele victorii obținute, cea realizată la Tourist Trophy din 1954 iese în evidență datorită unei prestații excepționale a piloților Hawthorn și Trintignant.

Ferrari 250 GT Berlinetta SWB(ampatament scurt) din 1959. Prezentat la Salonul Auto de la Paris în octombrie 1959, sintetizează foarte bine ideea de automobil rutier care câștigă curse. Cu unele modificări (carburatoare majorate, jante și pneuri speciale de curse, roll-bar), pasionații puteau concura pe orice circuit și lupta pentru pozițiile de top la categoria respectivă. Proiectat de Pininfarina și construit în colaborare cu Scaglietti, modelul beneficia inițial de o caroserie realizată din aluminiu, ulterior acest element fiind rezervat doar versiunilor de competiție. El a obținut numeroase victorii și rămâne încă unul dintre cele mai apreciate modele Ferrari.

512 M din 1970. Împreună cu 512S, modelul 512M care reprezintă o evoluție direct al acestuia, litera M având semnificația Modificata(Modificată) reprezintă două piese importante din istoria glorioasă a competițiilor sportive internaționale din anii ’60 și ’70, în care Ferrari a participat cu echipa sa oficială dar și cu numeroase echipe private. Din cele 25 de exemplare produse din modelul 512S la sfârșitul anilor ’60 produse, 15 dintre acestea au fost transformate în versiunea M care beneficia de suspensie îmbunătățită și frâne cu discuri spate majorate. Motorul acesteia era mai ușor, mai puternic și dispunea de distribuție cu 4 supape pe cilindru, îmbunătățind performanțele în timp ce caroseria realizată din poliester a fost simplificată și aerodinamică. După debutul de pe circuitul Zeltweg în 1970, 512M a participat ulterior în campionatul mondial al constructorilor din 1971. Exemplarul expus este unul dintre cele 12 exemple existente din totalul de 15.

365 GTB4 Competizione 1971. Din modelul 365 GTB4 Competizione dezvoltat special pentru competiții, Ferrari a realizat în perioada 1971-1973 un număr de 18 exemplare cu care au concurat echipele: Chinetti, Pozzi, Filippinetti, Swaters și Hoare. Există diverse variațiuni în ceea ce privește preparare motorului și, în consecință, puterile dezvoltate oscilau între 320 și 400 CP. În cazul unor exemplare, a fost implementată o caroserie din aluminiu, realizată în mod tradițional de către Scaglietti. Numele neoficial de Daytona a fost dat în urma victoriei modelului P4 pe pista americană omonimă.

312 T4 1979. A patra evoluție a gloriosului model de Formula 1 312 T cu cutie de viteze transversală, poate fi considerat primul monopost de Formula 1 cu „efect de sol” din istoria Ferrari. Seria se numește “T” pentru amplasarea cutiei de viteze în poziție transversală în raport cu puntea spate. Proiectantul Mauro Forghieri a dorit să obțină un echilibru global mai bun în ceea ce privește ținuta de drum. În 1979, cu acest model, pilotul sudafrican Jody Scheckter a câștigat titlul mondial la piloți, iar împreună cu coechipierul său, canadianul Gilles Villeneuve, a contribuit decisiv la câștigarea titlului la constructorilor pentru Ferrari.

F1-89 1989. Principala inovație tehnică a monopostului F1-89 proiectat de ing. John Barnard este reprezentată de cutia de viteze electrohidraulică. Schimbătorul de viteze al acestei cutii era prevăzut în premieră pentru un automobil chiar și de F1 cu comenzi la volan. Acestea erau de tip padele și erau amplasate în spatele volanului pe ambele părți, din care una pentru creșterea vitezelor iar cealaltă pentru retrogradarea lor. În 1989, piloții Scuderiei Ferrari din acel sezon, britanicul Nigel Mansel și austriacul Gerhard Berger au obținut 3 victorii în grand prix-urile: Braziliei, Ungariei și Portugaliei.

Motoarele de Formula 1. Din colecția de motoare originale de Formula 1 din 1981 până în 2008, care reprezintă doar o parte a patrimoniului muzeului, sunt expuse unele dintre cele mai recente motoare cu 8 și 10 cilindri montate pe monoposturile Scuderiei Ferrari, campioană mondială la constructori din perioada 1999 – 2008 sunt expuse în cadrul acestei expoziții. Acestea sunt realizate în întregime la Maranello și în special cele pentru competiții de către departamentul Reparto Motori della Gestione Sportiva Ferrari, unde sunt testate în diferite faze de dezvoltare și în cele din urmă montate pe monoposturi.

Standul Scuderia Ferrari F1. În reconstituirea standului Scuderiei Ferrari din Formula 1 din centrul expoziției respective, sunt expuse câteva componente demontate din monopostul modelului F60. Înainte și după fiecare Grand Prix din F1, monoposturile sunt asamblate și dezasamblate de către mecanicii care controlează fiecare componentă pentru siguranța pilotului și fiabilitatea mașinii.

Vitrina amintirilor. Grație colecționarilor fideli, este posibilă și expunerea de obiecte originale de la cei mai îndrăgiți piloți oficiali Ferrari, cum ar fi: Villeneuve, Berger, Mansell și Prost. Povestea din spatele mănușilor, căștilor, combinezoanelor și încălțămintei sport purtate de acești piloți în timpul curselor, îi încântă pe fanii Ferrari din acea perioadă și continuă să-i încânte inclusiv pe fanii care vizitează muzeul pentru pasiunea sportivă pe care o dau.

Printre modelele expuse în cadrul tematicii Sala mostre temporanee(Sala de expoziții tempoare) în prim plan se află modelele F40 și 599 XX.

În 1987, cu ocazia aniversării a 40 de ani de la prezentarea primului model sub brand-ul Ferrari, Enzo Ferrari a prezentat la Maranello supercar-ul F40 echipat cu un motor V8 de 3.0L cu dublu turbo și care dezvolta 478CP la 7.000 rpm. Cu o viteză maximă de 324 km / h și un sprint de la 0 la 100 km/h în 4.5 secunde, F40 era un model senzațional, cu performanțe și conținut tehnologic extreme fiind combinația perfectă între un model stradal și unul de competiții, devenind un adevărat obiect de cult pentru pasionații Ferrari. Succesul comercial a fost unul peste așteptări, cu cele 1.311 unități fabricate deși inițial fusese planificată o producție de doar 400 unități.

Pornind de la modelul de bază 599 GTB Fiorano, tehnicienii de la Maranello au creat în 2009 versiunea extremă denumită 599 XX și destinată exclusiv utilizării pe circuite. Mecanica și electronica contribuie la atingerea potențialului necesar al mașinii, respectiv cu o putere de 700 CP la 9.000 rpm. Conducerea sportivă este facilitată de Virtual Race Engineer, un sistem care afișează comportamentul mașinii pe circuit în timp real, în timpul performanțelor maxime. Versiunea 599 XX este capabilă să parcurgă o tură a circuitului Fiorano într-un timp de 1 minut și 17 secunde iar pe Nürburgring, în configurația clasică Nordschleife de 20.832 km, în mai puțin de 7 minute (exact 6’58 “16), devenind astfel cel mai rapid modelul derivat dintr-un model de serie din istoria circuitului german. Datorită configurației interioare simplificate și utilizării ample a fibrei de carbon, 599 XX cântărește 1.330 kg, cu 250 kg mai puțin decât un 599 standard.

Atelierul Galeria Ferrari Red Campus. Creat în colaborare cu Shell, noul laborator Galleria Ferrari Red Campus, reprezintă un spațiu interactiv în care elevii de liceu și liceu, precum și alți copii care vizitează muzeul împreună cu familiile lor, pot afla mai multe detalii despre câteva concepte importante studiate la școală cu ajutorul simulatoarelor și jocurilor.

Muzeul este dechis zilnic, cu excepţia sărbătorilor, între orele 9.30 – 18.00 (1 octombrie – 30 aprilie) şi 9.30 – 19.00  (1 mai – 30 septembrie). Biletul de acces în muzeu costă 15 euro. La muzeul Ferrari se poate ajunge cu ajutorul unui autocar care pleacă din gara Modena la fiecare jumătate de oră.

Text & Foto: Auto Retro Passion

Comments are closed.

November 15, 2019