Anul acesta s-au împlinit 50 de ani de când producătorul italian FIAT lansa modelul 125, o berlină de clasă medie superioară, sigură, cu performanțe aproape sportive și care s-a bucurat de un mare succes comercial.
În primăvara anului 1966, pâna la demararea proiectului “132”, un model de clasă medie superioară care trebuia finalizat până la inceputul anilor ’70, conducerea din acea perioadă a producătorului italian FIAT, în frunte cu președintele acestuia Vittorio Valletta, i-a încredințat inginerului Dante Giacosa, creatorul celor mai celebre modele Fiat, să lucreze la proiectul unui succesor pentru seria de modele 1300/1500. Modelul successor trebuia realizat în maxim 18 luni și trebuia sa utilizeze componente de la modelele aflate în producție în acel moment, inclusiv elemente de design de la caroserie.
În noiembrie 1966 primele prototipuri erau supuse la testele de anduranță iar după alte aproape 6 luni, mai precis pe 22 aprilie 1967, Fiat lansa oficial modelul de clasă medie superioară 125, o berlină familială sigură și cu prestații aproape sportive, ca successor al seriei de modele 1300/1500.
Linia caroseriei Fiat-ului 125 a fost împrumutată de la modelul 124 berlină și beneficia de unele elemente stilistice specifice la exterior precum: calandrul cromat (grila radiatorului), patru faruri pătrate, capota compartimentului motor cu nervuri si profile cromate, manerele usilor integrate, grile de aerisire pe montanții posteriori, lampi stop – semnalizare verticale, marginile geamurilor cromate, capacul portbagajului cu nervuri și profil cromat. Dimensiunile exterioare au fost ușor majorate față de modelul 124 berlină. Asfel, lungimea măsura cu 19 cm în plus, lațimea cu 1.5 cm, înălțimea cu 2 cm în timp ce ampatamentul cu 8.5 cm, acestea traducându-se printr-un spațiu interior mai generos. Suprafața vitrată era generos dimensionată iar coeficientul aerodinamic CX avea o valoare de 0.44. Interiorul a fost atent studiat din punct de vedere al confortului oferit, 5 pasageri beneficiau de un spațiu generos în timp ce scaunele și bancheta ofereau un confort mai mult decât bun pe distanțe lungi parcurse. Planșa de bord avea inserții din lemn iar pentru siguranța și sporirea confortului au fost introduse numeroase dotări standard precum: temporizatorul pentru ștergatoarele de parbriz (o premieră pentru un automobil de serie), iluminare reglabilă a tabloului de bord, servofrâna, oglinda retrovizoare antiorbire, lampa de siguranța pe portiere sau lampa pentru marșarier. Ca dotări opționale au fost oferite: transmisia semiautomată denumita Idroconvert, radioul, pneurile cu contur alb și turometrul electronic.
Dezvoltat pe platforma modelului 1300/1500 cu unele îmbunătățiri, Fiat-ul 125 era dotat cu un motor pe benzină amplasat frontal longitudinal având 4 cilindri în linie și o cilindree de 1.608 cmc. Acesta era derivat din propulsorul care echipa modelele 124 Sport Coupe și 124 Sport Spider, având cilindreea majorată și era capabil să dezvolte 90 CP la 5600 rpm în timp ce cuplul maxim era de 127 Nm la 3500 rpm. Distribuția era cu două axe cu came în chiulasă iar alimentarea se realiza cu ajutorul unui carburator dublu corp Weber sau Solex. Transmisia se realiza pe roțile din spate și era asigurată de o cutie de viteze manuală cu 4 rapoarte. Suspensia față era prevăzută cu brațe trapezoidale, arcuri elicoidale și bară stabilizatoare iar suspensia spate era prevăzută cu axă rigidă, arcuri lamelare și bielete longitudinale iar amortizoarele eru hidraulice. Sistemul de frânare era servoasistat și prevăzut cu discuri iar sistemul de direcție era de tip melc globoidal și rolă. Dimensiunile și masa modelului italian Lxlxh: 4.233×1.622×1.420m, ampatament 2.505m și 1.050kg erau asemănătoare cu ale principalilori competitori europeni: Alfa Romeo Giulia, BMW 1600, Ford Taunus și Opel Rekord C.
Datorită calităților sale precum: habitaclul spațios, finisarea de calitate, ținuta de drum sigură la viteze superioare mulțumită unei suspensii bine reglate și a unui preț competitiv de 1.3 milioane de lire, Fiat-ul 125 a reușit să se impună repede pe piață, mulți ziariști, tehnicieni și clienți din acea perioadă considerându-l un automobil premium. Manevrabilitatea, dinamica și performanțele (viteza maximă 160 Km /h, accelerația 0 – 100 Km/h în 12 secunde) erau peste media oferita de berlinele familiale din aceași clasă din acea perioadă fiind comparabile cu cele ale lui Alfa Romeo Giulia, automobil cu pretenții sportive. La sfârșitul anului 1967, în competiția pentru celebrul trofeu “Car of the year” – 1968, Fiat-ul 125 s-a clasat pe locul doi, după avangardistul automobil german NSU RO80.
La Salonul Auto de la Torino din 1968 este lansată versiunea Special a modelului 125. Mulțumită unor modificari aduse la camele arborelui și colectoarele de admisie, motorul reușea să furnizeze 100 CP la 6200 rpm. Transmisia pentru această versiune era asigurată de o cutie manuală cu 5 rapoarte. Mulțumită unui motor mai puternic, performanțele versiunii Special erau ușor superioare: viteza maximă 170 Km/h iar accelerația de la 0 la 100 km/h în 11.2 secunde. La exterior versiunea Special se diferenția prin: calandrul cu un nou design și înnobilat cu mai mult crom, pasajele rotilor si partile laterale aveau profile cromate iar duzele de aerisire de pe montanții laterali spate aveau dimensiuni majorate și erau cromate. La interior se remarcau: scaunele, bancheta și fețele ușilor cu un design mai elegant, tabloul de bord dotat cu turometru în standard, planșa de bord cu imitație de piele la care i s-a adăugat o consolă centrală. Pentru a crește siguranța activă au fost introduse: sistemul de frânare cu dublu circuit, limitatorul de frânare pentru roțile din spate, farurile cu iod și pneurile radiale iar ca dotări opționale: instalația de aer condiționat, jantele din aliaj Cromodora, sistem de degivrare pentru lunetă și geamurile atermice. Mulțumită acestor îmbunătățiri aduse și a unui preț full option de 1.68 milioane de lire, Fiat-ul 125 Special era considerat modelul familial vârf de gamă al firmei italiene până când a fost prezentat modelul de clasă superioară Fiat 130 spre sfârșitul anului 1969.
La începutul anului 1970 a fost realizat un face-lift modelului disponibil de acum doar în versiunea Special și care s-a rezumat la unele mici restilizări aduse la exteriorul caroseriei, partea frontală beneficia de o nouă grilă iar semnalizatoarele erau amplasate pe parașoclu iar partea din spate dispunea de blocuri optice de dimensiuni majorate și cu o nouă configurație în timp ce la interior au fost introduse noi tipuri de materiale (textil sau combinație textil-piele) pentru tapițerie iar pentru planșa de bord au fost reintroduse finisărle din lemn. Tot cu această ocazie au fost introduse noi dotări opționale: cutia de viteze automată cu 3 rapoarte de producție General Motors, tapițeria din piele și apinderea electronică. Actuala cotație a publicației italiene de specialitate Ruoteclassiche pentru modelul Fiat 125 se situează în funcție de stare și dotari între 3.000 și 9.000 Euro pentru versiunea Normal și 3.500 și 10.500 Euro pentru versiunea Special.
Cele doua versiuni ale Fiat-ului 125: Normal, fabricat între anii 1967-1969 și Special, fabricat între anii 1968-1972 au fost fabricate într-un total de 603.877 exemplare fiind considerat unul din modelele familiale Fiat de mare succes comercial. Pe lângă varianta de caroserie berlină cu 4 uși a Fiat-ului 125 au mai fost realizate și alte variante de caroserie realizate în serie redusă de către carosieri italieni precum: Vignale – 125 Samantha, coupe având faruri escamotabile, Pininfarina – 125 Executive, Zagato – 125 Z, Savio – 125 Coupe și 125 Station Wagon și Moretti – 125 GS 1.6 asemanator ca design cu Fiat-ul Dino Spider.
Fiat-ul 125 a fost inlocuit în gamă în anul 1972 de modelul Fiat 132. În afară de Italia, țara de origine, Fiat-ul 125 a mai fost fabricat sub licență inclusiv în variante de caroserie precum: coupe, break și pick-up, în numeroase țări, cele mai cunoscute fiind: Polonia – Fiat 125 Polski până în 1991, Yugoslavia fabricat sub marca Zastava până în 1980, Argentina până în 1982 și Egipt până în 1983.
Text: Auto Retro Passion
Foto: Fiat; Arhivă
