In urma cu 60 de ani in data de 22 septembrie, la editia din 1955 a Salonului Auto de la Frankfurt, atentia publicului prezent la standul producatorului german BMW a fost acaparata de lansarea modelului 507, un roadster sport cu doua locuri propulsat de un motor V8 de 3.2L si care beneficia de un design atractiv, grațios si zvelt avand un extraordinar appeal pentru exigenții clienți interesati de automobilele sport de prestigiu.
Max Hoffman, celebrul importator de automobile de lux din Statele Unite în anii ’50 și ’60 (singurul importator american BMW până în 1975), este tatăl prezumtiv al BMW-ului 507, acesta avand un rol decisiv în succesul comercial al Mercedes-ului 300 SL Gullwing, Porsche-ului 356 Speedster și Alfa Romeo Giulietta Spider pe piata americana. Aceste trei modele fiind dezvoltate dupa o idee a acestuia, acesta cunoscand forte bine potentialul pietei americane pentru automobilele ale constructorilor de prestigiu europeni.
În prima jumătate a anilor ’50, Max Hoffman a sugerat constructorului bavarez BMW ideea de a produce un model sport roadster cu doua locuri mai accesibil decât Mercedes-ul 300 SL, pentru opulentii clienti americani care in acea perioada erau atrasi de modelele roadster ale producatorilor britanici dar care erau mai putin performante fata de pretentiile acestora. Conducerea BMW a acceptat propunerea venita din partea lui Max Hoffman cu toate ca la începutul anilor ’50, constructorul german inca suferea dupa consecințele războiului și era nevoit să crească productia modelelor mai accesibile.
Inca de la inceputul demararii proiectului viitorului model sport, scopul a fost de a obține rezultate maxime cu efort minim și prin urmare, singura solutie a fost folosirea componentelor deja disponibile de la modelele din gama BMW aflate in productie. Responsabil pentru proiectarea partii mecanice si caroserie a fost numit Fritz Friedler iar pentru design Ernst Loof. Pentru concepția șasiului nu au existat probleme acesta fiind conceput pe baza șasiului scurtat al modelului BMW 503 iar ca propulsor a fost ales un V8 de 3.2 L care echipa acelasi model. Problemele majore au fost cu propunerile conceptului de stil creat de Loof, propuneri pe care Max Hoffman le-a respins, acesta considerandu-le cam invechite pentru pretentiile pietei americane.
In 1953, la propunerea aceluiasi Max Hoffman a fost contactat si propus de BMW pentru realizarea design-ului viitorului model sport roadster – Albrecht von Goertz (autor si al disign-ului modelului 503), un german emigrat în Statele Unite, pasionat de design-ul auto si care a fondat in 1952 propriul studiou de proiectare Goertz Industrial Design Inc. Intr-un timp de circa 18 luni, considerat record pentru acea perioada, Albrecht von Goertz a finalizat design-ul modelului pentru productia de serie.
Goertz a realizat un roadster cu o linie joasa, dinamica si atractiva fiind caracterizata de o parte frontala lunga, un habitaclu impins catre partea din spate si o parte posterioara foarte compacta si rotunjita. Coeficientul aerodinamic (CX) era si el considerat foarte bun pentru acea perioada avand o valoare de 0.37. Pentru a oferi mai multa protectie pasagerilor in timpul sezonului rece a fost propus optional ca accesoriu si un acoperis de tip hard-top rigid.
Noul model sport roadster a fost denumit 507 si prezentat in premiera pentru presa la Hotel Waldorf Astoria din New York în vara anului 1955. Lansarea oficiala a avut loc cu ocazia Salonului Auto de la Frankfurt din toamna aceluiasi an in timp ce productia modelului a demarat în noiembrie de 1956.
BMW-ul 507 beneficia de o caroserie realizata din aluminiu care era montata pe un sasiu tubular. Motorul care echipa roadster-ul bavarez era realizat din aluminiu si „imprumutat” de la modelul 503 avand 8 cilindri in V, cilindreea de 3168 cmc si care dezvolta in acest caz 150 CP la 5000 rpm. Distributia era cu un ax cu came laterale si doua supape pe cilindru in timp ce alimentarea era asigurata de două carburatoare dublu corp Zenith. Acest motor asigura performante excelente pentru acea perioada: viteza maxima 201 km/h iar acceleratia 0-100 km/h era posibila in 11 secunde. Transmisia se realiza pe rotile din spate fiind asociata unei cutii de viteze manuale cu 4 trepte sincronizate. Suspensia era prevazuta cu bare de torsiune longitudinale si amortizoare telescopice, puntea fata era de tipul cu brate duble si bara stabilizatoare iar puntea spate cu axa rigida si bare tip Panhard. Sistemul de franare era servoasistat optional fiind prevazut cu tamburi iar directia era de tipul cu surub si rpla. Dimensiunile caroseriei erau Lxlxh: 4.380 x 1.650 x 1300 m, ampatament 2.480 m iar greutatea 1.330 kg.
Departe de dimensiunile globale din zilele noastre, la mijlocul anilor ’50, BMW era încă o companie mica cu o productie de tip manufacturier, drept dovada, caroseriile modelului sport 507 erau realizate în întregime manual utilizand folii din aluminiu.
Desi Hoffman a estimat initial un preț țintă de 5000 de dolari și o producție de 5.000 de unitati pe an, la debutul comercializarii, BMW a stabilit un pret final de circa 10.500 de dolari, o sumă enormă pentru acea perioada, justificata de costurile ridicate de producție pentru a asigura o calitate și robustețe ridicate. In acest pret erau oferite ca dotari standard: volanul reglabil, tapiteria din piele si radio-ul. A fost o alegere neinspirata pentru BMW, pentru că datorita pretului foarte ridicat, modelul 507 nu a reușit să atraga acei clienți potențiali, cu toate ca roadsterul bavarez dispunea de: un design atractiv, performante excelente, finisare de top si manevrabilitate exceptionala. Pentru publicitate nu a fost suficient nici clientii VIP de calibru din acea perioada precum: Elvis Presley care cumparat exemplarul cu sasiul nr.70079 – un fost exemplar de drive-test, Ursula Andress, Georg Friedrich Meier sau pilotii Hans Stuck și John Surtees, acesta din urmă avand inca exemplarul achizitionat de nou in colectia sa.
In 1957, BMW-ul 507 a beneficiat de unele imbunatatiri de detaliu la exterior, o plansa de bord usor redesenata si mai mult spațiu pentru bagaje in spatele scaunelor. In acelasi timp, sistemul de franare a fost prevazut cu discuri in fata, puterea motorului a fost majorata la 160 CP iar optional de un raport final de transmisie de 3.42:1 ce permitea o viteza maxima de 220 km/h si o acceleratie 0-100 km/h in 9.5 sec.
Vânduta, potrivit unor surse, in pierdere, producția de BMW 507 a fost oprita după doar 252 de exemplare plus inca doua prototipuri, produse până la sfârșitul anului 1959. În schimb ceea ce ar fi trebuit sa fie un model de succes pentru constructorul german s-a dovedit a fi un rău incalculabil pentru companie, pe punctul de a o împinge la un pas de faliment.Timpul, maturizarea si pasiunea pentru automobile istorice, în mod ironic, au transformat complet astăzi rolul modelului 507, făcându-l unul dintre cele mai valoroase si foarte bine cotate modele de serie din întreaga istorie BMW.
Tex: Auto Retro Passion
Foto: BMW; Auto Retro Passion
