La mijlocul anilor ’60, conducerea firmei britanice Jaguar în frunte cu fondatorul și managerul acesteia Sir William Lyons a luat decizia de a produce un singur model de berlină sport care să înlocuiască toate modelele de berline aflate atunci în producție: MK II, S-Type, MK X și 420G care datorită diversității lor, făceau dificilă și costisitoare producția.
Dezvoltarea noului proiect a demarat în cursul anului 1964 și a fost denumit XJ4 – Experimental Jaguar și a avut ca bază conceptuală modelul sport de succes E-Type lansat în 1961 și de la care au fost preluate unele soluții tehnice precum: suspensia cu 4 arcuri elicoidale și 4 amortizoare de la puntea spate și sistemul de frânare prevăzut cu discuri spate ″in board″ în timp ce cu design-ul a fost responsabil William Heynes sub îndrumarea directă a lui Sir William Lyons creator și al altor modele celebre Jaguar.
Cu toate că, în anul 1965, Jaguar a obținut un profit de 1.66 milioane lire sterline, acesta era totuși insuficient pentru a continua dezvoltarea noului proiect. Pentru a putea continua dezvoltarea proiectului XJ4 și ale viitoarelor proiecte, în iulie 1966 conducerea firmei Jaguar i-a decizia să fuzioneze cu firma britanică BMC(British Motor Corporation). Mulțumită acestei fuziuni care a însemnat în primul rând sprijin financiar venit din partea firmei BMC, dezvoltarea proiectului noului model a fost finalizat și a costat constructorul Jaguar numai puțin de 6 milioane lire sterline.
Noul model a fost denumit XJ6 și a fost prezentat în premieră la Salonul Auto de la Paris din 1968. Cu acest model, constructorul britanic inaugura noi standarde privind luxul, eleganța, confortul și performanțele în clasa de lux. Încă de la lansare, noul model Jaguar a fost foarte bine primit de către presă și public, mulțumită în primul rând liniei elegante a caroseriei și a soluțiilor tehnice avansate cum ar fi: suspensia față prevazută cu brațe triunghiulare duble suprapuse, suspensia spate prevazută cu arcuri elicoidale și amortizoare duble pe fiecare parte, sistemul de frânare cu dublu circuit servoasistat și prevazut cu discuri, cele din spate fiind poziționate la ieșirea din diferențial (in board), direcția cu cremalieră servoasistată opțional sau în standard, planșa de bord prevăzută cu consolă centrală precum și a listei numeroase de dotări oferite în standard sau opțional. De la debutul comercializării, Sir William Lyons a prezentat noul model într-o serie de spoturi publicitare TV drept ”The finest Jaguar ever”. Și în prezent XJ 6 Seria I este catalogată ca ”cea mai frumoasă berlina din lume ” sau ”cea mai frumoasă limuzină sport a tuturor timpurilor”.
Jaguar-ul XJ6 dispunea de o caroserie tip berlina în 3 volume cu 4 uși și 5 locuri care avea un design considerat de majoritatea specialistilor ca fiind unul foarte reușit. Design-ul acesteia era caracterizat prin liniile “întinse”, capota compartimentului motor cu nervuri ample, calandrul rectangular cromat de dimensiuni generoase și înclinat spre interior, precum și prin înclinarea amplă a portbagajului. Dacă partea frontală amintea de modelul din clasa de lux 420, racordul portierelor față de la caroserie din zona parbrizului este vizibil asemănătoare cu cea a modelului E-Type. Interiorul, atent studiat inclusiv din punct de vedere al siguranței pasive, beneficia de un nivel ridicat al finisării și un spațiu generos oferit pasagerilor în timp ce scaunele și bancheta ofereau un confort ridicat pe distanțe lungi parcurse. Planșa de bord beneficia de finisări din lemn și consolă centrală în standard în timp ce tabloul de bord era destul de conservativ fiind inspirat din cel al modelului E-Type.
Jaguar-ul XJ6 a fost disponibil în două variante de motorizare, ambele cu 6 cilindri în linie având distribuție cu două axe cu came în chiulasă și supape în cap și alimentate cu ajutorul a două carburatoare tip SU. Motoarele aveau capacități de 2.8 și 4.2L, dezvoltau puteri de 140 CP (180 CP – pentru versiunea comercializată în Marea Britanie și Italia) și respectiv 170 CP (245 CP – pentru versiunea comercializată în Marea Britanie și Italia) și ofereau performanțe peste media clasei din acea perioadă: viteza maximă 190 – 225 km/h și accelerație 0-100 km/h între 11 și 8.5 secunde. Merită amintit faptul că, motorul XK, cu 6 cilindri și două axe cu came, este o legendă fiind proiectat în timpul celui de al doillea război mondial și a fost lansat în 1948 odată cu debutul celebrului model sport Jaguar XK 120. A fost produs în diferite configurații de 2.4L, 2.8L, 3.4L, 3.8L si 4.2L, ultima variantă lansată pe modelul sport E-Type în 1964, a echipat majoritatea modelelor celebre produse de Jaguar Cars. Este probabil singurul motor din lume care a câștigat de mai multe ori cursa de la Le Mans cu modelele de competiție C-Type și D-Type,
Conceput după soluția clasică cu motor amplasat frontal longitudinal și transmisie pe roțile din spate, XJ6 era oferit în standard cu o cutie de viteze manuală cu 4 trepte (opțional cu overdrive) iar opțional pentru motorul de 4.2L era oferită o cutie automată cu 3 trepte de producție Borg-Warner. Varianta cu motor de 4.2L era dotată în versiunea de echipare DeLuxe, cu un diferențial autoblocant (LSD) Salisbury, ceea ce îi conferea o excelentă ținută de drum. În funcție de dotările oferite, au fost propuse două versiuni de echipare: standard și DeLuxe, aceasta din urmă oferea în standard: tapițerie din piele Connolly, servodirecție, radio și proiectoare suplimentare iar pentru motorizarea de 4.2L era oferită opțional instalația de aer condiționat.
Modelul XJ6 s-a impus repede pe piață fiind apreciat pentru design-ul caroseriei, partea mecanică rafinată, performanțele sportive, confortul la rulare, manevrabilitatea și nu în ultimul rând prețul competitiv pentru această clasă. Datorită calităților sale, Jaguar-ului XJ6 i-a fost decernat de către publicația lunară britanică CAR Magazine premiul “Car of the year 1969”. Cererea pentru acest model a fost încă de la început mare, acest lucru producând întârzieri în livrarea către clienți de până la 12 luni.
În octombrie 1969 este lansată versiunea luxoasă Daimler Sovereign care se deosebea la exterior prin grila radiatorului cu un design mai elegant și ornată cu mai mult crom precum și printr-un echipament de dotări mai complet(geamuri față acționate electric, cotieră spate, antenă radio). După încetarea fabricației în iunie 1970 a modelului Jaguar 420G, Daimler Sovereign a devenit modelul vârf de gamă al constructorului britanic.
În martie 1970 este oferită o nouă generație a cutiei de viteze automate cu 3 trepte de producție Borg-Warner care dispunea de trei poziții diferite, accesate prin intermediul pârghiei de selectare, ceea ce a permis efectiv șoferilor orientați spre o conducere mai sportivă să mențină rapoarte mai mici la turații mai mari pentru a obține o accelerație mai bună. De asemenea, prin acest sistem s-a îmbunătățit semnificativ eficacitatea schimbării treptelor.
În iulie 1972, cu puțin timp înainte ca Sir William Lyons să-și anunțe retragerea de la conducerea firmei, este lansată o nouă versiune denumită XJ12 și care avea echipat un motor cu 12 cilindri în “V” realizat din aluminiu având capacitatea de 5.3L și care mulțumită celor 4 carburatoare Zenith-Stromberg cu care era alimentat reușea să dezvolte o putere de 254CP la 6000 rpm permițând performanțe de top: accelerație 0-100 Km/h în 7.6 secunde și viteză maximă 236 Km/h, fiind apropiate de cele ale unor modelele sport din acea perioadă. La exterior XJ12 se deosebea prin noua grilă a radiatorului cu bare verticale și printr-un echipament de dotări standard substanțial îmbunătățit(tetiere pentru locurile din față, lunetă cu sistem de degivrare sau oglindă retrovizoare exterioară). În standard era oferită o cutie de viteze automată cu 3 trepte de producție Borg-Warner având convertizor hidraulic plus diferențial autoblocabil LSD în timp ce sistemul de frânare era prevăzut în față cu discuri ventilate. La momentul lansării, Jaguar XJ12 era oferit la un preț standard de 3.726 lire sterline fiind singura berlină cu motor V12 aflată în producție din acea perioadă.
În august 1972 are loc lansarea versiunii “vârf de gamă” denumită Daimler Double Six, echipată cu motorul V12 de 5.3L și care se deosebea la exterior prin grila frontală cu design specific, plafonul din imitație de piele și elementele cromate suplimentare. Aceasta dispunea de finisări luxoase la interior și dotări standard de înalt nivel precum: geamuri față-spate cu acționare electrică, radio cu căutarea automată a posturilor sau antenă electrică, în timp ce prețul de bază era de 3.848 lire sterline. În același an în octombrie este lansată varianta L(Long) care beneficia de un ampatament și o lungime majorate cu 10 și respectiv 14 cm, oferind un spațiu mai mare pentru pasagerii din spate. Motoarele oferite pentru această versiune erau cu 6 cilindri de 4.2L și V12 de 5.3L. Au fost construite un număr de 1.340 unități. Modelul din clasa de lux XJ6/12 al lui Jaguar s-a bucurat de un mare succes comercial fiind fabricat în 98.227 de exemplare (inclusiv versiuni Long și Vanden Plas – realizată la comandă) în perioada octombrie 1968 – august 1973.
Prima generație a fost înlocuită cu o nouă generație cunoscută ca Seria II și care a fost lansată cu ocazia Salonului Auto de la Frankfurt din 1973. Seria II a beneficiat de unele restilizări atât la exterior care au vizat în special partea frontală cât și la interior, îmbunătățiri la partea mecanică (sistem de frânare cu discuri ventilate în față și direcție servoasistată în standard) precum și de dotări suplimentare (temporizator pentru ștergătoarele de parbriz, geamuri cu tentă fumurie, radio casetofon sau retrovizoare exterioare cu reglaj din interior). Gama de motorizări și tipurile de cutii de viteze rămâneau neschimbate iar în vârful gamei se găseau versiunile luxoase: Daimler Sovereign, Daimler Double Six și Vandem Plas(ultima doar pentru Marea Britanie) care se deosebeau la exterior prin grila frontală cu design specific și acoperișul din imitație de piele și care beneficiau de finisări și dotări de înalt nivel precum: scaune cu mai multe posibilități de reglare, volan din lemn, tetiere pentru locurile din spate, vopsea metalizată sau proiectoare suplimentare.
La ediția din 1973 a London Motor Show-ului este prezentată varianta de caroserie coupe a modelului și care a fost introdusă în producție în 1975. Aceasta beneficia la exterior de un acoperiș din imitație de piele, de dotări suplimentare de confort și era oferită exclusiv cu motorizările mai performante cu 6 cilindri în linie de 4.2L și V12 de 5.3L precum și în versiunile de echipare Daimler Sovereign și Daimler Double Six. Între anii 1975 – 1978 au fost construite un număr total de 10.487 de exemplare.
Cu ocazia Salonului Auto de la Londra din 1974 este lansată varianta L(Long) care dispunea de un ampatament și o lungime majorate cu 10 cm. Un an mai târziu, în aprilie motorul de 2.8L este înlocuit cu unul de 3.4L cu aceeași configurație și care dezvolta 161 CP.
În mai 1977 motorul V12 de 5.3L beneficia de sistem de alimentare cu injecție de tip Bosch – Lucas care permitea dezvoltarea unei puteri maxime de 285 CP și care îmbunătățea totodată performanțele. În același timp a fost oferită o nouă transmisie automată cu 3 trepte THM 400 de producție General Motors și pe care o înlocuia pe cea furnizată de Borg – Warner.
Până în anul 1979 au fost fabricate un număr de 91.227 de exemplare din Seria II a modelului Jaguar XJ6/12. În afara de țara de origine unde a fost construit la fabrica de la Coventry, Jaguar-ul XJ6/12 Seria I și Seria II a mai fost asamblat în alte două locații de pe două continente diferite: Cape Town – Africa de Sud și Nelson – Noua Zeenlandă, devenind imginea culturii automobilistice britanice ai anilor ’60-’70 fiind în același timp cel mai construit model Jaguar de până atunci.
În aprilie 1979 are loc lansarea celei de-a treia generație a modelului XJ6/12 cunoscută ca și Seria III. La solicitarea constructorului britanic și având ca bază varianta cu ampatament lung, studiourile de design Pininfarina au realizat un facelift modelului Jaguar din clasa de lux. La exterior, schimbările cele mai evidente au fost: barele de protecție din cauciuc generos dimensionate, cu crom decorativ doar pe marginea superioară, mânerele portierelor de concepție nouă pentru o siguranță sporită, geamurile de la portierele din față dintr-o singură bucată, o grilă frontală cu bare verticale, grupurile optice spate de dimensiuni majorate, o linie a plafonului revizuită și o suprafață vitrată mai generoasă pentru o vizibilitate îmbunătățită. Interiorul a beneficiat de unele retușuri la detalii și de noi materiale pentru finisare. În același timp au fost realizate unele îmbunătățiri de ordin tehnic și au fost disponibile noi dotări opționale precum: trapa cu acționare manuală sau electrică, computerul de bord, jantele de 15 țoli din aliaj, radio casetofonul stereo sau ștergătoarele pentru faruri.
Gama de motorizări a rămas neschimbată, în schimb motorul cu 6 cilindri de 4.2L și cel V12 de 5.3L erau alimentate cu sistem de injecție Lucas, puterea dezvoltată fiind acum de 205 și respectiv 285CP în timp ce performanțele erau și ele ușor superioare: viteza maximă 210 și respectiv 235 km/h iar accelerația 0-100 km/h în 10.5 și respectiv 8.4 secunde. Motoarele cu 6 cilindri erau asociate în standard cu o cutie de viteze manuală cu 5 trepte sau opțional de una automată cu 3 trepte de producție Borg-Warner iar cel V12 era asociat cu o cutie automată cu 3 trepte de origine General Motors. La debutul comercializării, Seria III a fost disponibilă în versiunile: XJ6 3.4 & 4.2, XJ12 5.3, Daimler Sovereign 4.2, Daimler Vanden Plas 4.2, Daimler Double-Six 5.3 și Daimler Vanden Plas 5.3. Conform tradiției, ultimele 4 versiuni dispuneau de finisări mai luxoase și dotări suplimentare precum: scaune cu reglaj electric, regulator de viteză sau retrovizoare extrioare reglabile electric.
În 1981, motorul V12 de 5.3L au beneficiat de un sistem de compresie înaltă “fireball” conceput de Michael May și a fost identificat din acest moment și până în 1985 ca modele de înaltă eficiență (HE). La sfârșitul aceluiași an, versiunile Daimler Sovereign și Double Six au primit unele îmbunătățiri și dotări la interior similare versiunii de top Vanden Plas iar la sfârșitul anului 1982, interiorul tuturor versiunilor din seria III a beneficiat de unele retușuri la detalii.
Către sfârșitul anului 1983 au fost realizate unele îmbunătățiri de ordin estetic și tehnic în gama modelului Seria III. În același timp XJ12 și Vandem Plas au fost înlocuite în gamă de versiunile luxoase Sovereign HE și Daimler Double Six ambele dotate cu motorul V12 de 5.3L. Producția Seriei III XJ6 a continuat până la sfârșitul anului 1986 în timp ce Seria III Sovereign și Daimler Double Six, ambele cu motorul V12 de 5.3L a fost fabricată până în decembrie 1992 în total fiind comercializate un număr de 132.952 de exemplare.
Pe data de 8 octombrie 1986 are loc lansarea unei noi generații a modelului XJ6 conoscută ca și XJ40 după denumirea proiectului. XJ40 a fost ultimul model la care fondatorul companiei Sir William Lyons a contribuit în faza de dezvoltare. Design-ul modelul XJ40 a îmbunătățit considerabil modul în care au fost proiectate, construite și asamblate modelele Jaguar. Printre aceste îmbunătățiri s-a înumărat o reducere cu 25% a numarului de panouri de caroserie necesare unui automobil (de exemplu, trei componente necesare pentru o portieră de la Seria III față de una singură pentru o portieră de XJ40), rezultând nu numai un proces de asamblare mai eficient dar și o reducere a greutății și o structură mai rigidă. O mai mare atenție la decalajele panourilor a îmbunătățit forța de rezistență la înaintare (redusă de la 0,849 Cd la 0,762 Cd), reducând consumul de combustibil și scăzând zgomotul în interior la curenții de aer. Liniile curbate ale precedentelor trei serii XJ6/12 au fost înlocuite în acest caz cu forme mai unghiulare. Partea frontală beneficia de o capotă articulată spre față.și putea găzdui faruri rotunde duble sau dreptunghiulare, acestea din urmă fiind montate la versiunile luxoase Daimler și Vandem Plas.
Interiorul modelului XJ40 dispunea în funcție de nivelul de echipare de finisări din lemn de nuc sau trandafir și tapițerie din piele sau din piele Connolly. Instrumentația de bord era una digitală și era inclusă într-un ecran fluorescent în vid numit “Vehicle Condition Monitor” (VCM), care conținea 34 de funcții iar volanul era reglabil. De la debutul comercializării au fost propuse două motorizări cu 6 cilindri în line având distribuție cu două axe cu came în chiulasă și alimentare cu injecție electronică multipunct. Acestea aveau capacități de 2.9 și 3.6L și dezvoltau puteri de 165 și respectiv 212CP permițând viteze maxime de 210 și 225 km/h în timp ce accelerația de la 0 la 100 km/h era posibilă în 9.8 și respectiv 8.3 secunde. Puterea motoarelor era transmisă în standard către puntea spate prin intermediul unei cutii de viteze manuale cu 5 rapoarte de producție Getrag sau opțional de una automată cu 4 rapoarte de concepție ZF. Selectorul de transmisie automat a fost reproiectat pentru a permite selectarea manuală a angrenajelor înainte fără a selecta accidental în poziția neutru sau invers. Această caracteristică nouă a fost denumită “J-Gate” și a fost continuată pe actualele modele Jaguar. Suspensia era independentă iar sistemul de frânare era servoasistat și prevăzut cu discuri, cele din față fiind ventilate plus sistem antiblocaj ABS opțional sau în standard.
Conform tradiției versiunile Sovereign, Daimler și Vandem Plas beneficiau de un echipament standard de dotări ultra luxos în care erau incluse: instalația de aer condiționat, suspensia spate reglabilă pneumatic, scaunele cu reglaj electric și încălzite, trapa acționată electric, cruise control, închidere centralizată cu telecomandă, jantele din aliaj, spoturile luminoase la interior pentru citit, măsuțele pliabile ″Picnic Table″ din lemn poziționate pe spătarele scaunelor din față, ștergătoarele pentru faruri sau sistemul audio stereo cu 6 boxe.
Pentru modelul anului 1990 sunt realizate unele retușuri la detaliile de la exterior și interior, instrumentarul de bord digital este înlocuit cu unul analog clasic, echipamentul de dotări suplimentat iar propulsoarele cu 6 cilindri de 2.9 și 3.6L sunt înlocuite cu unele de 3.2L (201CP) și 4L(235CP) având aceeași configurație.
În 1992 este introdus sistemul de protecție la impact tip airbag pentru șofer și pasagerul din dreapta și este prezentată versiunea Majestic care avea ampatamentul și lungimea majorate cu 12 cm. Către sfârșitul aceluiași an sunt prezentate versiunile XJ12 și Daimler Double Six echipate cu un nou propulsor V12 de 6L(318CP) cuplat la o transmisie automată cu 4 rapoarte de concepție GM cu control electronic. Performanțe: viteza maximă 245 km/h și accelerație 0-100 km/h în 6.9 sec. Până la sfârșitul anului 1994 au fost fabricate 208.744 de exemplare.
La ediția din 1994 a Salonului Auto de la Paris are loc lansarea unei noi generații a modelului XJ6/12 cunoscută și sub denumirea de seria X300, după codul proiectului. Din punct de vedere stilistic, modelul a primit numeroase actualizări precum capota compartimentului motor care beneficia de un design cu linii rotunjite care accentuau forma celor patru faruri rotunde separate sau aripile din spate remodelate și portbagajul ușor înălțat și profilat pentru a se adapta mai bine la forma noilor grupuri optice din spate. De asemenea, barele de protecție din cauciuc adăugate au fost înlocuite cu unele realizate din material plastic vopsite în culoarea caroseriei și care erau complet integrate. După o pauză de mai mulți ani, mascota Jaguar “leaper” hood a fost instalată din nou pe capota compartimentului motor dar numai pe versiunile pentru piețele non-europene. Interiorul modelului X300 a fost complet restilizt și reprezenta o combinație perfectă între clasic și modern fiind înobilat cu finisări din lemn și piele dar și cu dotări de ultimă oră precum: climatizare automată, scaune cu reglare electrică pe 12 poziții inclusiv cu memorarea poziției, instalație audio Kardon de 80 sau 240W cu 8 Boxe sau volanul reglabil electric pe două nivele.
Dezvoltat pe o platformă îmbunătățită a modelului XJ40, X300 beneficia de o nouă generație de motoare cu numele de cod AJ16 cu blocul motor realizat din aluminium și cu o nouă gestiune electronică. Gama de motorizări era compusă din trei propulsoare: două cu 6 cilindri în linie de 3.2 L(219CP) și 4L oferit în două variante – aspirat(249CP) și supaalimentat cu compresor Eaton M90(326CP) rezervat versiunii XJR precum și un V12 de 6L(318CP) rezervat versiunilor Sovereign și Daimler Double Six. Motoarele erau asociate în standard cu o cutie de vieze manuală în 5 trepte de concepție Getrag sau opțional(în standard pentru motorul V12) de una automată cu 4 trepte cu control electronic de producție ZF având două programe: Normal și Sport precum și posibilitatea funcționării în modul manual secvențial. Versiunea XJRl cea mai performantă din gamă reușea un sprint de la 0 la 100 km/h în 6.3 sec. (7 sec. – cutie automată) iar viteza maximă era de 250 km/h. Suspensia dispunea acum de sistemul CATS (Computer Active Technology Suspension) care controla tăria amortizoarelor.
La debutul comercializării au fost propuse trei versiuni de echipare: Standard cu motor de 3.2L, Sport cu motoare de 3.2; 4 și 4L XJR, Sovereign cu motoare de 4 și 6L precum și Daimler Double Six cu motor de 6L. Versiunile Sovereign cu motor de 6L și Daimler Double Six erau oferite și în varaianta Long cu ampatamentul și lungimea majorate cu 10 cm. Din punct de vedere al siguranței pasagerilor nu lipseau din standard dotări precum: airbag-urile frontale, ABS-ul, sistemul de control al tracțiunii și direcția cu asistare variabilă(Servotronic). Până în septembrie 1997 au fost fabricate 92.038 de exemplare.
La Salonul Auto de la Frankfurt din 1997 este lansată o nouă serie a modelului XJ(X308) care reprezenta o evoluție din punct de vedere stilistic și tehnic al seriei X300. La exterior au fost realizate unele restilizări la grila frontală, barele de protecție și blocurile optice posterioare iar la interior cele mai importante modificări au fost noul tablou de bord cu trei instrumente analogice separate și consola centrală redesenată. Din punct de vedere tehnic cea mai importantă noutate a fost introducerea unei noi motorizări V8 care înlocuia în gamă mai vechile propulsoare cu 6 cilindri și V12 precum și a unei noi transmisii automate cu 5 trepte oferită standard. Motorul V8 avea blocul motor din aluminiu, dispunea de distribuție cu 4 supape pe cilindru și avea capacități de 3.2L(236CP) și 4L (284CP aspirat și 363CP cu compresor). O altă noutate de ordin tehnic a fost adusă suspensiei, putea față fiind acum prevăzută cu brațe triunghiulare suprapuse iar la puntea spate, arcurile și amortizoarele erau coaxiale. În funcție de nivelul de echipare au fost propuse patru versiuni: Standard, Sport, Sovereign și Daimler, aceasta din urmă putea fi comandată și varianta Long. Pentru sporirea gradului de siguranță au fost intoduse în standard: airbag-urile laterale față iar pentru îmbunătățirea confortului, echipamentul de dotări a fost suplimentat cu opționalele: volan cu comenzi pentru sistemul audio, regulatorul de viteză și telefon, sistem de asistare la parcare, senzori de ploaie pentru acționarea ștergătoarelor sau radio CD. Până în decembrie 2002 au fost produse 126.260 de exemplare.
Cu ocazia Salonului Auto de la Paris din 2002 este lansată o nouă generație a modelului XJ, cunoscută sub denumirea de X350. Dezvoltat pe o platformă complet nouă, X350 beneficia de suspensie spate de tip multibraț și o caroserie realizată din aluminiu după ultimele tehnologii. Aceste noi soluții tehnice contribuiau la o manevrabilitate superioară, performanțe sportive și un consum de combustibil mai redus. Stilul caroseriei, păstra la exterior elementele tradiționale ale mărcii precum: cele patru faruri rotunde, grila frontală cromată înclinată spre interior sau blocurile optice posterioare poziționate spre extremitățile aripilor. La interior, conform tradiției, X350 dispunea de finisări luxoase precum lemnul și pielea iar ca dotări de ultimă oră: display multifuncțional cu touch screen, sistem de navigație, sistem Bloetooth pentru telefon sau climatizare automată cu două sau patru zone, cea din urmă rezervată variantei Long. Din categoria sistemelor de siguranță activă sau pasivă, nu lipseau: controlul stabilității, controlul auto-adaptiv al amortizoarelor, farurile cu xenon sau airbag-urile tip cortină și laterale spate. Gama de motorizări era compusă din trei propulsoare pe benzină: V6 de 3L(238CP), V8 de 3.5L(258CP) și V8 de 4.2L oferit în două variante – aspirat(300CP) și cu compresor volumetric(400CP). Motoarele erau asociate cu o transmisie automată secvențială cu 6 trepte. Din 2005 în gamă s-a alăturat și un propulsor bi-turbo diesel V6 de 2.7L(204CP) de concepție Ford-PSA(Peugeot-Citroen). În funcție de nivelul de echipare au fost propuse patru versiuni: Standard, Super, Daimler Super Eight și Vandem Plas, ultimele două oferite și în varianta Long.
În februarie 2007 are loc lansarea seriei X358 a modelului XJ și care reprezenta o evoluție a seriei X350. Seria X358 se deosebea prin unele restilizări atât la exterior cât și la interior precum și prin unele îmbunătățiri de ordin tehnic. În același timp au fost oferite noi dotări iar în funcție de nivelul de echipare au fost propuse patru versiuni: Executive, Sovereign, Super Eight și Vandem Plas oferite inclusiv în varianta Long. În schimb, gama de motorizări și transmisii rămânea neschimbată.
În iulie 2009, responsabilii de comunicare ai brandului britanic au ţinut să accentueze că noua generație Jaguar XJ (seria X351) lansată în acel moment stabilește noi standarde în privinţa luxului și performanțelor, fiind un model în care producătorul britanic îşi pune mari speranţe și pe viitor. Modelul impresiona de la prima vedere, inaugurând cu un stil cu totul original și revoluționar pentru Jaguar chiar dacă partea fronală aminteşte de modelul XF. Caroseria, complet reproiectată după ultimele tehnologii (peste 50% din materiale sunt reciclabile) și realizată din aluminium ajută modelul să fie mai uşor cu aproape150 de kg comparativ cu principalii săi concurenţi din clasa lux, consumul de combustibil şi emisiile de CO2 fiind cele care au beneficiat în primul rând de pe urma acestui avantaj. Din punct de vedere tehnic, seria X351 vine cu noutăți precum: Adaptive Dynamics, Active Differential Control, Continously Variable Damping şi un sistem de suspensie cu perne de aer complet înnoit pentru puntea spate, plus o gamă de motorizări compusă dintr-un V8 de 5L(385 CP) şi două versiuni supraalimentate ale acestuia, de 470 şi 510 CP precum și un turbo diesel V6 de 3.0L(275CP), toate asociate cu o cutie automată ZF cu 6 trepte. În echipamentul de dotări de comfort erau incluse: display-ul multifuncțional cu touch screen bi-direcțional, sistemul de navigație prin satelit, sistemul audio Bowers&Wilkins de 1.200W sau trapa panoramică din două segmente și acționată electric.
XJ6/12 a fost ultimul model de Jaguar care a fost dezvoltat integral sub conducerea lui Sir William Lyons – deși acesta a continuat să-și asume un rol consultativ activ în designul Jaguar, mult timp după ce s-a retras din conducerea zilnică a firmei după fuziunea sa 1966 cu British Motor Corporation. Un exemplar cu volan pe dreapta al primelor exemplare XJ ale Seriei I 4.2 L, a fost mașina pentru uzul personal al lui Sir William Lyons în perioada 1969-1971, în prezent fiind expusă în muzeul Jaguar Daimler Heritage Trust.
Modelul XJ6/12 a dus constructorul Jaguar la o revoluție constructivă care a facut să devină o traditie pentru urmatoarele generații de modele, stabilind noi standarde pentru clasa de lux, tradiția fiind continuată in acest an cu o nouă generație a modelului XJ.
Text: Auto Retro Passion
Foto: Jaguar; Arhivă
Ți-a plăcut acest articol? Abonează-te la newsletter-ul Auto Retro Passion pentru mai multe informații AICI
