SUPERCARUL LAMBORGHINI DIABLO A DEBUTAT ACUM 30 DE ANI

7 aprilie 2020
Comments off
379 Vizualizari
Previous Image
Next Image

info heading

info content


 

Încă de la lansarea sa, petrecută în urmă cu 30 de ani, modelul supercar italian Lamborghini Diablo, a cucerit rapid pasionații și colecționarii unor astfel de modele datorită designului său spectaculos, soluțiilor tehnice avansate implementate și a performanțelor de top obținute conform tradiției cu ajutorul unui motor V12 aspirat amplasat central.

Lamborghini Diablo reprezintă unul dintre cele mai iconice și evocatoare modele din anii ’90 mai ales prin posterele și machetele auto care se găseau expuse în dormitoarele adolescenților, service-urilor, birourilor și showroom-urilor, făcând practic fericite generații întregi de pasionați care au crescut în anii ’90.

Proiectul P132 al viitorului model Diablo care trebuia să înlocuiască gloriosul model Countach lansat în 1973, a demarat în iunie 1985 sub conducerea inginerului Luigi Marmiroli când firma Lamborghini Automobili era finanțată de frații elvețieni Jean Claude și Patrick Mimran. În brief-ul proiectului era menționat ca și prioritate, viteza maximă, care trebuia să fie de cel puțin 315 km / h. Ca și în cazul modelelor predecesoare Miura și Countach, design-ul viitorului model a fost încredințat celebrului Marcello Gandini.

MUZEUL AUTO LAMBORGHINI

Începând din mai 1987, dezvoltarea proiectului a continuat în faze alternative sub conducerea concernului american Chrysler care a achiziționat la începutul acelui an firma italiană. Un prim prototip de stil a fost finalizat de Marcello Gandini către sfârșitul anului 1986 și propus ulterior conducerii Chrysler, care a respins respectivul prototip datorită design-ului cu linii drepte și întinse, considerat prea agresiv. Ulterior, cu unele mici modificări acest design s-a regăsit pe modelul supercar italian Cizeta Moroder V16T lansat în 1989.

Către finalul anului 1987, managementul Chrysler a renunțat la un al doilea prototip propus de Gandini și a încredințat design-ul viitorului model Lamborghini, propriilor sale studiouri de design din Detroit conduse de Tom Gal. Un al treilea prototip este finalizat în septembrie 1988 și care se baza pe prototipul creat inițial de Gandini doar că în acest caz liniile drepte au fost înlocuite cu forme rotunjite și sinuase, afectând stilul original și impresionant creat de Gandini. În cele din urmă, prototipul a fost agreat de conducerea grupului american iar la scurt timp au demarat primele teste cu acesta în diferite zone climatice.

În septembrie 1989, modelul pentru producția de serie este finalizat și denumit Diablo. Ales prin vot, numele urmează tradiția Lamborghini de a-și numi modelele după numele unor tauri din coride. În acest caz numele se referă la legenda aprigului taur El Diablo, protagonist într-o epică coridă și răpus de către ducele de Veragua la Madrid în data 11 iulie 1869. Dezvoltarea modelului se estimează că ar fi costat în jur de 6 miliarde de lire italiene.

Prezentarea pentru presă a noului model supersport italian s-a desfășurată în data de 21 ianuarie 1990 în incinta hotelului Paris din Monaco, în timp ce debutul oficial a avut loc luna următoare la Salonul Auto de la Detroit. Încă de la lansare, Lamborghini Diablo s-a făcut repede remarcat datorită performanțelor de top, soluțiilor tehnice avansate (șasiu autoportant, elemente ale caroseriei realizate din aluminium și fibră de carbon, motor cu distribuție multisupapă și alimentare cu sistem injecție electronică multipunct) și nu în ultimul rând design-ului său spectaculos și atent studiat din punct de vedere aerodinamic.

Caroseria cu două locuri de dimensiuni medii (Lxlxh 4.460×2.040×1.100m) avea ca elemente distinctive portierele cu deschidere pe verticală, farurile retractabile, pasajele roților spate cu decupaj oblic și fantele de aerisire ale motorului de dimensiuni generoase. La realizarea acesteia erau utilizate materiale diferite precum oțelul pentru plafon, aluminiul pentru portiere și aripile laterale sau fibra de carbon pentru barale de protecție, capota compartimentului motor și cel al portbagajului anterior, praguri și eleronul spate. Acesta din urmă era oferit doar opțional și era vopsit în culoarea caroseriei.

Interiorul prezenta un stil avangardist și era finisat cu materiale de calitate. Planșa de bord de dimensiuni generoase dispunea de consolă centrală pe care erau poziționate majoritatea comenzilor și de un tablou de bord ultracomplet dar masiv și care putea incomoda la vizibilitatea spre față. În ciuda unui preț de achiziție la lansare destul de ridicat de 350 milioane lire italiene (circa 240.000 USD), modelul supercar Lamborghini oferea un echipament de dotări standard destul de restrâns, în care erau incluse: reglajul electric al retrovizoarelor exterioare, volanul reglabil, scaunele cu reglaje multiple, închiderea centralizată a portierelor și radio casetofonul. În schimb ca dotări opționale erau propuse: instalația aer condiționat cu control automat, radio CD-ul, geamurile cu acționare electrică, scaunul șoferului personalizat, un set de valize din piele (preț aproximativ 3.7 milioane de lire – 2.600 $) și un valoros ceas Breguet (în valoare de aproximativ 15 milioane lire – 10.500 $) amplasat în consola centrală.

LAMBORGHINI – 50 DE ANI CU MODELE SUPER SPORT

Conform tradiției, motorul aflat în dotarea modelului Lamborghini era unul cu 12 cilindri dispuși în V la 60º, aspirat și amplasat central longitudinal. Cunoscut sub codificarea internă L522, motorul avea o capacitate de 5.7 litri și se caracteriza prin gravarea care raporta ordinea de aprindere a celor 12 cilindri: “1-7-4-10-2-8-6 -12-3-9-5-11″. Distribuția era asigurată de 4 axe cu came în chiulasă și 4 supape pe cilindru iar alimentarea se realiza cu ajutorul unui sistem avansat de injecție electronica și care înlocuia sistemul clasic cu 6 carburatoare dublub corp Weber montate pe modelul predecesor Countach. Cei 492CP la 6.800 rpm și 580Nm la 5.200 rpm dezvoltați de motor asigurau o viteză maximă de 325 km/h și o accelerație de la 0 la 100 km/h în doar 4.5 secunde. Cu aceste valori, modelul Diablo era la momentul lansării cel mai performant automobil de serie. Transmisia care evident se realiza pe roțile din spate era asigurată de o cutie de viteze manuală în 5 trepte plus un diferențial autoblocant. Pentru suspensie, tehnicienii firmei din Santa’Agata Bolognese au optat pentru o schemă tehnică cu brațe duble transversale de tip patrulater deformabil, bare stabilizatoare și amortizoare telescopice duble pe ambele punți. Sistemul de frânare realizat de firma Brembo era servoasistat și prevazut cu discuri ventilate la ambele punți iar direcția era de tipul cu cremalieră.

Elementele distinctive ale primei serii Diablo fabricată până în martie 1993 erau oglinzile retrovizoare nevopsite în culoarea caroseriei, absența fantelor de aer pe bara de protecție față și tabloul de bord de mari dimensiuni.

La ediția din 1993 a Salonului Auto de la Geneva are loc lansarea unei noi versiuni a modelului Diablo, denumită VT (Viscous Traction). Această versiune dispunea de transmisie integrală având diferențial central cu îmbinare vâscoasă și care putea transfera tracțiunea pe roțile din față până la 25% din putere în caz de pierdere a aderenției roților din spate. Diablo VT era echipat cu un nou sistem de frânare mai performant dotat cu patru pistonașe, dezvoltat special de Brembo precum și cu un nou sistem de suspensie computerizat cu amortizoare electronice Koni având cinci moduri diferite care puteau fi selectate manual. Aceste îmbunătățiri au contribuit la eficientizarea puterii enorme a motorului modelului Diablo dar și la manevrabilitatea și precizia în conducere odată cu adoptarea servodirecției ca dotare standard.

Pentru îmbunătățirea gradului de confort, la interior, Diablo VT beneficia de un tablou de bord reproiectat și un sistem de climatizare îmbunătățit iar în echipamentul standard de dotări au fost incluse un performant sistem audio stereo Alpine și geamurile cu acționare electrică.   La exterior Diablo VT se deosebea prin retrovizoarele exterioare vopsite în culoarea caroseriei, grilele de aerisire introduse sub proiectoarele de ceață și jantele de 18 țoli cu pneuri de 235/40 ZR18 în față și 335/30 ZR18 în spate.

În mai 1993, odată cu aniversarea a 30 de ani de la înființarea diviziei auto Lamborghini, modelul Diablo normal beneficiază de aceleași îmbunătățiri de ordin stilistic și la nivelul echipamentului de dotări ca la versiunea Diablo VT și este lansată versiunea specială Diablo SE 30 realizată într-o serie limitată de 150 unități. Conceput în mod expres pentru utilizarea pe circuite, Diablo SE 30 a beneficiat de o diminuare cu 125 kg a greutății totale prin montarea unor geamuri din material sintetic, a unui volan de dimensiuni reduse și a unor scaune din fibră de carbon. Mai mult, pentru interior, au fost utilizate pe scară largă materiale ușoare, cum ar fi carbonul și pielea Alcantara iar accesorii de confort inutile pentru conducerea pe circuite, cum ar fi radio CD-ul și aerul condiționat au fost eliminate.

LAMMBORGHINI MIURA S DĂRUIT DE ONASSIS CÂNTĂREȚULUI STAMATIS KOKOTAS

La exterior, multe din componentele caroseriei au fost înlocuite cu unele realizate din fibră de carbon, capota compartimentului motor a fost reproiectată și a fost introdus un eleron reglabil pentru îmbunătățirea coeficientului aerodinamic și stabilității la viteze ridicate. Sistemul de frânare dispunea de discuri de dimensiuni majorate în timp ce jantele erau realizate dintr-un aliaj de magneziu ultralejer dezvoltat special de Pirelli. Reglajul electronic al suspensiei a fost înlocuit cu un sistem special de control al barelor anti-ruliu, ușor reglabil cu ajutorul unui buton poziționat în consola centrală. Motorul V12 a suferit modificări semnificative la sistemul de injecție electronică care a fost îmbunătățit iar greutatea sa a fost redusă mulțumită colectoarelor de admisie din magneziu și a chiulasei modificate. În acest caz, motorul dezvolta 525 CP la 7.000 rpm și garanta performanțe ușor superioare: doar 4 secunde pentru a atinge 100 km / h cu plecare de pe loc și o viteză maximă de 331 km / h. Spre deosebire de versiunea VT, tracțiunea se realiza doar pe roțile din spate. Diablo SE a fost fabricat în perioada iunie 1994 – noiembrie 1995 iar prețul era mai mare cu 15% comparativ cu Diablo VT. Din cele 150 unități fabricate de SE 30, 15 dintre acestea au fost realizate în echiparea specială denumită Jota care permitea participarea modelului în campionatul mondial la clasa GT. Motorul versiunii SE 30 Jota dezvolta o putere de 603 CP la 7.300 rpm grație unei perfecționări a sistemului de injecție electronică. Diferențele vizibile dintre versiunile Jota și SE 30 “normală” s-au limitat la capota compartimentului motor cu cele două prize mari conice și inscripționarea Jota la partea din spate.

În anul 1996, Lamborghini Diablo SE30 a fost protagonist în celebrul videoclip al melodiei Cosmic Girl al artistului britanic Jamiroquai, unde Diablo SE deținut chiar de acesta, apare alături de rivalul său direct, Ferrari F40 aflat în colecția lui Nick Mason (bateristul formației Pink Floyd) și de un model Ferrari F355.

Salonul Auto de la Geneva din 1995, aduce lansarea unei noi versiuni în gama modelului supercar Diablo și care a fost denumită SV (Super Veloce). Această versiune cu tracțiune doar pe roțile din spate și suspensie tradițională era echipată cu o variantă îmbunătățită a motorului V12, care în acest caz dezvoltă o putere de 520 CP. Cel mai evident detaliu era sigla SV de mari dimensiuni care ocupa întreaga parte lateral și care putea fi eliminată fără taxă suplimentară, la comandă. Alte caracteristici distinctive ale acestei versiuni erau jantele de 18 țoli cu design specific, bara de protecție frontală cu fante de aer suplimentare, eleronul reglabil format din trei elemente, disponibil în culoarea negră sau în culoarea caroseriei, cele două duze de aerisire ale motorului montate la capătul plafonului, discurile de la sistemul de frânare de dimensiuni majorate și tabloul de bord reproiectat.

Cu ocazia Salonului Auto de la Bologna din 1995 își face debutul versiunea VT Roadster care dispunea de un acoperiș detașabil, realizat din fibră de carbon, de bară de protecție frontală cu design specific și jante restilizate. Un an mai târziu, este introdus în standard dispozitivul de protecție tip airbag pentru șofer și opțional dispozitivul anti-blocaj ABS pentru sistemul de frânare.

FERRARI MONDIAL UN GRAN TURISMO CARE TREBUIE REDOSCOPERIT

Între anii 19961998, Platinium Motors, dealerul american oficial Lamborghini din San Diego și Orange County, a realizat un număr de 8 unități speciale pe baza versiunii VT, denumită VTTT (Viscous Traction Twin Turbo). Modificările au inclus adoptarea la motor a două turbocompresoare Garret T4, un intercooler și o unitate de control electronică care au contribuit în final la obținerea unei puteri impresionante de 752 CP și care putea asigura o viteză maximă de 353 km / h. În mod clar, pentru a face față creșterii puterii motorului, suspensia și sistemul de frânare a fost substantial îmbunătățite.

În octombrie 1998 este lansată a doua serie a modelului Diablo care se diferenția de seria precedentă prin partea frontală cu faruri tradiționale care înlocuiau pe cele retractabile, unele restilizări la detalii, jantele de 18 țoli cu design nou iar la interior prin planșa de bord, volanul și scaunele reproiectate precum și noi materiale pentru finisare. În același timp versiunea de bază a fost eliminată din gamă și au fost introduse dotări suplimentare (airbag pentru pasagerul din față, climatronic, scaune cu reglaj electric, radio cu magazie CD). Suspensia a beneficiat de unele îmbunătățiri iar sistemul de frânare dotat cu discuri de dimensiuni mai mari plus ABS în standard. Acum gama era formată din trei versiuni: VT, VT Roadster și SV.

În acest caz, motorul V12 de 5.7L dispunea de distribuție cu sistem VVT (Variable Valve Timing) având supape cu deschidere variabilă care îmbunătățea performanțele și în același timp reducea consumul de combustibil și emisiile. Puterea maximă furnizată era de 530CP și permitea un sprint de la 0 la 100 km/h în 3.9 secunde și o viteză maximă de 330 km/h.

Ediția din 1999 a Salonului Auto de la Geneva aduce lansarea versiunii Diablo GT. Dacă versiunea Super Veloce a reprezentat o configurație pregătită să fie condusă inclusiv pe circuite, versiunea GT a țintit mult mai sus. Proiectul său a derivat dintr-un prototip numit GT1 și care a fost dezvoltat special pentru cursele de anduranță. Această versiune a fost produsă într-o serie limitată de 80 unități și a fost comercializată doar în Europa. Comparativ cu Diablo SV, Diablo GT era mai ușor, având doar 1460 kg față de 1575 kg, în timp ce capacitatea motorului V12 a fost majorată la 5.992 cmc prin extinderea cursei de la 80 la 84 mm. Diablo GT era echipat cu noi supape de distribuție și un sistem de evacuare similar modelelor de competiție. Mulțumită optimizării sistemului de distribuție variabil al supapelor, motorul reușea să furnizeze 575 CP, permițând o viteză maximă de 338 km / h și un sprint de la 0 la 100 km / h în doar 3.7 secunde. Ca dotăril opționale exclusive erau propuse o cutie de viteze cu rapoartele mai scurte, personalizabilă de către client și capabilă să scadă timpul de accererare de la 0 la 100 km / h în 3.4 secunde precum și un sistem de evacuare special Lamborghini ENCS (Exhaust Noise Control System), care permitea creșterea vitezei maxime până la 340 km / h. Îmbunătățirile aerodinamice au inclus o bară de protecție frontală cu fante de aerisire de dimensiuni generoase, o priza de aer suplimentară pe capota față, aripile față evazate și un deflector spate modificat. La interior, GT dispunea de finisări din piele, Alcantara și inserții din fibră de carbon, scaune de competiție dotate cu centuri de siguranță în 4 puncte și volan sport cu diametru redus. Spre deosebire de precedenta versiune mai sportivă SE 30, versiunea GT avea ca dotări de confort standard, climatronic-ul și sistemul de asistență la parcare în timp ce airbag-urile frontale erau disponibile contra cost.

Diablo VT 6.0 reprezintă ultima evoluție a modelului supercar de la Lamborghini, lansată cu ocazia Salonului Auto de la Geneva din 2000 și care a fost realizată la scurt timp după achiziția mărcii italiene de către producătorul auto german Audi A.G. în august 1998. La această ultimă versiune VT 6.0 au fost realizate importante modificări de ordin stilistic ce au vizat atât exteriorul cât și interiorul. Partea frontală dispunea de un look complet înnoit și avea ca elemente caracteristice cele două fante de aerisire de mari dimensiuni. Partea din spate păstra în mare stilul precedentei serii cu excepția grupurilor optice care aveau o configurație asemănătoare cu cele ale versiunii GT. Jantele de 18 țoli erau realizate din magneziu de către firma OZ și aveau un design inspirat de la cele care au echipat ultima serie Countach.

La interior au fost implementate noi materiale pentru finisare, planșa de bord dispunea de un nou instrumentar de bord iar pentru creșterea gradului de confort au fost introduse scaune de concepție nouă, un nou sistem de climatizare mai performant, un volan complet nou și dotări suplimentare (sistem de navigație, faruri cu xenon).

Motorul aflat în dotarea lui Diablo VT 6.0 era un V12 de 6 litri și 558CP derivat din cel care echipa versiunea Diablo GT. Acest motor dispunea de un nou sistem de admisie cu evacuarea controlată de un sistem de distribuție variabil al supapelor perfecționat. Aceste îmbunătățiri asigurău o livrare mult mai graduală a puterii motorului. Asociat cu o cutie de viteze manuală cu 5 trepte îmbunătățită, motorul permitea o viteză maximă de 335 km/h și un demaraj de la 0 la 100 km/h în 3.8 secunde. De asemenea, pentru Diablo 6.0 VT a fost adoptată o nouă schemă pentru tracțiunea integrală, inspirată din cea Quattro de la Audi în timp ce sistemul de frânare era prevăzut cu discuri față de dimensiuni ușor majorate. La cererea expresă a unor clienți, un număr mic de exemplare Diablo VT 6.0 dispuneau doar cu tracțiune pe roțile din spate.

PRIMUL MASERATI PREZIDENȚIAL A SĂRBĂTORIT 40 DE ANI

La mijlocul anului 2001, a fost prezentată o nouă versiune în ediție limitată SE (42 de unități), pentru a încheia cei 10 ani de carieră a modelului Diablo, disponbile în culorile auriu metalic Oro Elios și maro Marrone Eklipsis și care dipuneau la interior de finisări din carbon și dotări specifice (sistetem de navigație cu DVD player, sistem audio stereo ultraperformant, jante cu design elaborat). Varianta Diablo 6.0 VT a fost fabricată până în septembrie 2001 într-un număr total de 260 exemplare.

Pe lângă versiunile speciale SE 30, GT și Millennium Edition, Lamborghini Automobili a realizat pentru unii clienții foarte pretențioși și unele versiuni exclusive precum: Alpine Edition, care dispunea de un sistem audio avansat, VTR și VTR Roadster care utilizau componente derivate de la versiunea SE 30 derivate, SV Victoria’s Secret, eleganta și personalizata versiune pentru miliardarul Malcolm Forbes, Monterey Edition și cele 15 unități Jota. În 1998, cu ocazia aniversării a 35 de ani de la înființarea Lamborghini Automobili, sunt produse câteva exemplare din seria 35º Anniversario într-o serie numerotată. Deși modelul Diablo nu a concurat niciodată pentru o echipă oficială Lamborghini, au fost dezvoltate mai multe variante pentru competiții. O primă variantă a fost realizată în două exemplare pentru a concura în clasa GT1 a campionatului BPR Global GT Series (mai târziu devenită FIA GT Championship) în 1997, urmată de două variante diferite pentru clasa GT2 în 1998, dintre care una convertită în GTR, variantele de curse generice numite SV-R (care nu trebuie confundate cu versiunea SVR, produse în 1996 în 31 de exemplare bazate pe Diablo SV, în ediție racing) și foarte rara variantă SVS, echipată cu jante detașabile și faruri circulare (2 exemplare) și exemplarul unic de Diablo Roadster R.

Ultimul exemplar special al modelului Diablo a fost denumit Millennium Roadster, realizat în anul 2000 și a fost vopsit într-o culoare creată special și numită Metallic Silver Millennium. Diablo Millennium Roadster dispunea de tracțiune pe roțile din spate și nu beneficia de suspensie controlată electronic, dar era echipat cu un eleron spate realizat din carbon și avea secțiunea centrală transparentă. Cu o carieră longevivă de 11 ani, modelul Diablo a fost fabricat într-un număr total de 2.903 exemplare și a fost înlocuit în gamă cu modelul Murciélago care a avut premierea la ediția din 2001 a Salonului Auto de la Frankfurt.

Text: Auto Retro Passion

Foto: Lamborghini; Arhivă

 

 

 

Comments are closed.