Pe 10 iunie 2017 s-au împlinit 70 de ani de la prezentarea primului automobil sub marca suedeză SAAB, care până atunci era cunoscută pentru producția de avioane militare. Compania auto suedeză are în spate o istorie de bogată, modele sale și-au câștigat în timp o reputație excelentă, fiind sinonime cu inovația tehnică, siguranța ridicată oferită pasagerilor și fiabilitatea ridicată. Datorită problemelor financiare, în 2011 constructorul scandinav a intrat în faliment iar de atunci, în ciuda eforturilor făcute de unii investitori nu a mai reușit să producă decât câteza zeci de exemplare până în anul 2014. Mai jos vom încerca să prezentăm Iată cele mai importante momente ale mărcii SAAB care a fost, la un moment dat, preferata celor mai inteligenţi cumpărători de pe piaţă.
Compania SAAB, inființată în anul 1937 în orașul Trollhättan din Suedia, era specializată în producția de avioane militare. Avioanele militare SAAB au facut compania suedeză să devină faimoasă la nivel mondial fiind furnizorul principal al forțelor aeriene suedeze.
Inițialele SAAB reprezintă numele prescurtat al companiei în limba suedeză – “Svenska Aeroplan Aktie Bolaget” (The Swedish Aeroplane Company).
Când cel de-al doilea razboi mondial se apropia de sfârșit, firma suedeză a căutat să-și orienteze producția și către alte domenii, asta și datorită cererii mai reduse de avioane, compania dorind în acest fel să-și mențină personalul. După ce a luat în considerare și alte opțiuni, firma suedeză se orientează către producția de automobile, luând exemplul și altor constructori de avioane cum ar fi Bristol, Heinkel și Messerschmitt care în aceeași perioadă s-au orientat către producția de automobile.
Primele machete auto au fost proiectate de către ingineri specialiști în aeronautică și aerodinamică. Desenate de catre Gunnar Ljungström și Sixten Sasanover aceste prototipuri erau realizate din lemn la scara 1:1 și au fost testate în tunelul aerodinamic pentru a li se verfica proprietățile aerodinamice.
Un prim prototip auto a fost finalizat în 1946 și a fost denumit 92001, fiind cunoscut ca UR-SAAB. În același an acesta a fost supus unor teste de anduranță iar un an mai târziu au mai fost construite alte trei prototipuri care se diferențiau de prototipul 92001 doar prin câteva elemente mecanice.
După ce au fost testate pe parcursul a 100.000 Km, cele trei prototipuri au fost prezentate presei în premieră pe 10 iunie 1947. Denumite simplu 92 după numarul proiectului (toate celelalte 91 de proiecte anterioare erau pentru avioane) și cu foarte mici modificari acestea au reprezentat baza pentru primul model de serie SAAB care avea să poarte aceeași denumire 92.
Intrat în producția de serie în data de 12 decembrie 1949, SAAB 92 dispunea de o caroserie cu două uși și patru locuri. Datorită originii sale ca producator specializat în construcția de avioane, la acest prim model auto SAAB se simțea influența proiectanților de avioane, unul dintre inginerii care au lucrat la proiectul lui SAAB 92 fiind Hans Osquar Gustavsson care a contribuit de asemenea la dezvoltarea avionului militar JAS39 Gripen. De aici rezultând și un coeficient aerodinamic (Cx: 0.32) excepțional pentru acea perioadă, precum și o formă fluidă a caroseriei, aceasta din urmă având dimensiuni și gabarit compacte. Motorul cu 2 cilindri în linie al lui SAAB 92 era unul în doi timpi montat în față transversal având racirea cu apă cu sistem de tip termosifon, cilindreea de 764 cmc și dezvolta 25 CP. Acest motor avea un sistem de admisie a combustibilului “prin cădere”, același care era folosit și de firma germană DKW. Acest motor permitea atingerea unei viteze maxime de 105 Km/h. Transmisia se realiza pe roțile din față (in acea perioadă această soluție tehnică era foarte puțin utilizată) iar cutia de viteze era una manuală cu trei trepte, prima treaptă fiind nesincronizată. Suspensia era independentă pe ambele punți și prevăzută cu bare de torsiune în timp ce sistemul de frânare era dotat cu tamburi. Primele exemplare fabricate au fost disponibile exclusiv în culoarea verde militar. Ziariștii și cumpărătorii au descoperit foarte repede, că modelul 92 avea o ținuta de drum sigură pentru acea perioadă, inclusiv pe drumuri cu denivelări și pe zapadă, mulțumită podelei plate cu care era dotat automobilul suedez.
La numai două saptămâni dupa lansarea modelului 92, SAAB își face debutul în competițiile sportive automobilistice iar exemplarul pilotat de inginerul Rolf Mellde s-a clasat al doilea la clasa sa în raliul Suediei.
Către sfârșitul anului 1952, după ce au fost construite circa 5.300 exemplare din modelul 92, acesta a benrficiat de un facelift. Denumit SAAB 92B acesta avea suprafața vitrată ușor marită iar capacitatea portbagajului a fost ușor majorată. Pe lângă culoarea verde oferită inițial, au fost disponibile și alte culori pentru caroserie: gri, negru, rosu și albastru. Tot în 1952, Greta Molander câștiga “Coupes des Dames” în raliul de la Monte Carlo la volanul unui SAAB 92 al carui motor ușor modificat dezvolta 35 CP.
În 1954, motorul modelului 92B este dotat cu un carburator Solex 32BI și un sistem nou de aprindere iar puterea dezvoltată era acum de 28 CP. Ca dotări opționale era propus și un acoperiș detașabil realizat din material textil.
În 1955, motorul modelului 92B dispunea de o pompă electrică pentru combustibil. Către sfârșitul anului 1956 de pe liniile de montaj a ieșit ultimul SAAB 92B, producția toatală fiind de 20.128 exemplare.
Pe data de 1 decembrie 1955 este lansat modelul 93 care înlocuia în gamă modelul 92B, acestea fiind fabricate în paralel circa un an. Desenat de către Sixten Sason, SAAB 93 beneficia de o parte mecanică îmbunătățită și avea echipat un motor în doi timpi cu trei cilindri, amplasat frontal longitudinal, având cilindreea de 784 cmc și care dezvolta 33 CP. Cutia de viteze era manuală cu 3 trepte, prima fiind nesincronizată. 93 a fost primul model SAAB care a fost exportat, mare parte din producție fiind destinată pieței din Statele Unite.
La ediția din 1956 a Salonului Auto de la Stockolm este prezentat primul model sport realizat de către SAAB. Denumit Sonett I sau 94 acesta folosea numeroase elemente mecanice de la modelele SAAB aflate în producție în acea perioadă. Costul total al proiectului s-a ridicat la circa 75.000 coroane suedeze, numele Sonett I fiind derivat din exclamația din limba suedeză “Sa nätt den är!” (Cât de frumos este!). Desenat de Rolf Mellde, Sonett I avea o caroserie de tip “barchetta” cu două locuri realizată din fibră de sticlă și montată pe o structură din aluminiu. Motorul oferit era unul în doi timpi cu 3 cilindri, amplasat frontal longitudinal, având cilindreea de 748 cmc și care devolta 58 CP. Transmisia se realiza pe roțile din față și era asigurată de o cutie de viteze manuală cu 3 sau 4 trepte. Mulțumită unui gabarit compact și a unei mase totale de doar 600 kg, modelul sport suedez putea atinge o viteză maximă de 160 Km/h. Până în 1957 au fost asamblate un număr de doar 6 exemplare.
În septembrie 1957, modelul 93 a beneficiat de un ușor facelift, acesta devenind 93B. Cea mai importantă modificare fiind parbrizul din două bucați care a fost înlocuit cu unul dintr-o singură bucată. Tot în același an, pilotul Erik Carlsson a caștigat raliul Finlandei cu un SAAB 93 iar doi ani mai târziu a caștigat cu același model și raliul Suediei. Tot în 1957, pentru creșterea siguranței pasagerilor, constructorul suedez introduce centura de siguranță cu prindere în două puncte.
La Salonul Auto de la New York din 1958 este lansată versiunea sportiva a modelului SAAB 93 și care a fost denumită GT 750. Dezvoltată special pentru piața americană, versiunea GT 750 dispunea de un interior restilizat și de un propulsor ˮtunatˮ prevăzut cu două carburatoare care asigurau o putere de 50 CP. Opțional era disponibil un kit pentru mărirea puterii la 55 CP, versiunea numindu-se GT 750R. SAAB GT 750 s-a remarcat înca de la debut prin dotarile privind siguranța pasivă precumː tetierele pentru scaunele din față și centurile de siguranță pentru locurile din față oferite în standard și care reprezentau două premiere în industria auto. La exterior aceasta se deosebea prin proiectoarele suplimentare și fantele de aerisire laterale de pa capota motorului iar la interior prin volanul cu 3 brațe și tabolul de bord cu instrumente suplimentare. În anul 1961 a fost realizat un ușor facelift, versiunea devenind GT 850 și remarcându-se prin: motorul care devolta 57 CP, cutia de viteze manuală cu 4 trepte și frânele cu discuri pe puntea față. Producția versiunii GT 850 a încetat în anul 1962.
În 1959 a fost operat un nou facelift modelului 93 care devine 93F. Printre modificările aduse se remacă în primul rând sistemul de deschidere al ușilor în sens invers decât cel care era oferit până atunci. Până în 1960, modelul SAAB 93 a fost fabricat într-un total de 52.731 exemplare.
În martie 1960 este lansat modelul 96 ca succesor al modelului 93. Încă de la debut, SAAB 96 a fost disponibil în două variante de caroserie: sedan cu două uși și 5 locuri precum și break cu trei uși care oferea 5 sau 7 locuri, acesta din urma fiind comercializat sub denumirea de SAAB 95. La debutul comercializării, au fost oferite două versiuni de echipareː bază și DeLuxe iar ca motorizare un propulsor cu trei cilindri având cilindreea de 750 cmc și care dezvolta 38 CP. Începand din anul 1963, acest motor a fost înlocuit cu unul cu trei cilindri de 841 cmc și care furniza 40 CP. O versiune a acestui motor, alimentată cu trei carburatoare și care furniza 57 CP, a fost dezvoltată special pentru versiunile 96 Sport și de competiție. Transmisia se realiza pe roțile din față și era asigurată de o cutie de viteze manuală cu 3 trepte având prima treaptă nesincronizată, ulterior fiind oferită una cu 4 trepte sincronizate. Suspensia față era prevăzută cu brațe triunghiulare duble transversale și arcuri elicoidale iar suspensia spate era prevăzută cu axă rigidă, brațe longitudinale și arcuri elicoidale. Sistemul de frânare era prevăzut cu tamburi iar direcția cu cremalieră.
Începând din anul 1963, pe modelele 95 și 96 a fost introdus în premieră mondială sistemul de frânare în diagonală iar din 1967 a fost introdusă servofrâna și discurile pe puntea față. Cu modelele 95 – 96, constructorul SAAB s-a facut remarcat la nivel internațional datorită inovațiilor în domeniul securității precum și a succeselor din competițiile sportive.
În primăvara anului 1965, modelele 95 și 96 au beneficiat de o parte frontală complet restlizată și de dotări suplimentare.
În anul 1966 are loc lansarea unui nou model sport și care a fost denumit Sonnet II. Acesta dispunea de o caroserie de tip coupe cu un design ușor avangardist semnat de Malmö Flygindustri care era realizată din fibră de sticlă care oferea două locuri la interior iar pentru rigidizarea caroseriei și siguranță în caz de răsturnare era montat un roll – bar. Dezvoltat pe o platformă îmbunătățită a modelului 96, Sonnet II avea echipat un motor în doi timpi cu trei cilindri având cilindreea de 841 cmc si care dezvolta 60 CP la 4.250 rpm. Transmisia se realiza pe roțile din față fiind asigurată de o cutie de viteze manuală cu patru trepte. Mulțumită unui gabarit compact – L x l x h: 3.780×1.450×1.170m și a unei mase de numai 660 Kg, Sonett II putea atinge o viteză maximă de 150 Km/h în timp ce accelerația de la 0 la 100 Km/h era posibilă în 12.5 secunde.
Anul 1967 aduce cea mai importantă modificare de ordin tehnic din cariera modelelor SAAB 95 și 96 prin introducerea în premiera a unui motor în patru timpi pe un model SAAB. Furnizat de producătorul american Ford, motorul avea 4 cilindrii dispuși în V , cilindreea de 1.498 cmc și dezvolta 65 CP. Motorul permitea o viteză maximă de 145 Km/h în timp ce accelerația de la 0 la100 Km/h se putea realiza în 16 secunde. În același an, versiunea sportivă 96 Sport a fost redenumită Monte Carlo V4. SAAB 96 s-a remarcat în competițiile sportive internaționale mai ales datorită pilotului Erik Carlsson care a caștigat în 1960, 1961 și 1962 Raliul RAC ( Royal Automobile Club Rally din Marea Britanie) precum și Raliul Monte Carlo la edițiile 1962-63. Tot în 1967, motorul în doi timpi care echipa modelul Sonnet II, a fost înlocuit cu unul în patru timpi modelul devenind Sonett V4. Motorul de origine Ford, același care echipa modelele 95 – 96, permitea în acest caz o viteză maximă de 160 km/h.
Pe data de 22 noiembrie 1967, la Stockholm are loc lansarea modeleului de clasă medie superioară SAAB 99. Acesta avea caroserie în trei volume cu două uși și 5 locuri semnată de Sixten Sason și care avea un coeficient aerodinamic CX cu o valoare foarte bună de 0.37 în timp ce la majoritatea automobilelor din acea perioadă, acesta avea o valoare cuprinsă între 0.42 și 0.50. Caroseria a fost de asemenea concepută să ofere o cât mai bună siguranță pasagerilor în caz de accident iar suprafața vitrată era generos dimensionată în timp ce parbrizul, care era atent studiat din punct de vedere aerodinamic, oferea o vizibilitate frontală și laterală foarte bună. Introdus în producția de serie în toamna anului 1968, SAAB 99 era echipat cu un motor amplasat frontal longitudinal de concepție Triumph având 4 cilindri în linie, cilindreea de 1.709 cmc, alimentarea cu un carburator orizontal Zenith-Sromberg și care dezvolta 87 CP, asigurând o viteză maximă de 160 Km/h. Transmisia se realiza pe roțile din față și era asigurată de o cutie de viteze manuală cu 4 trepte iar începând din 1970 a fost oferită opțional o cutie automată cu 3 trepte. Suspensia era prevăzută cu amortizoare hidraulice și arcuri elicoidale, puntea față dispunea de brațe triunghiulare duble transversale iar puntea spate dispunea de axă rigidă, brațe longitudinale și bare Panhard. Sistemul de franare era servoasistat și prevăzut cu discuri iar direcția era de tipul cu cremalieră.
În 1968, modelele 95 și 96 au beneficiat de un facelift, care se deosebea printr-o parte frontală restilizată prin unele retușuri la interior și printr-o suprafață vitrată ușor mărită. În același timp au fost introduse noi dotări opționale pentru siguranță și confort.
La 1 septembrie 1969, compania SAAB AB producătoare de automobile și avioane a fuzionat cu producătorul de vehicule comerciale suedez Scania-Vabis AB din Södertälje pentru a forma consorțiul Saab-Scania AB, în cadrul grupului de firme Wallenberg.
În februarie 1970 de pe benzile de montaj ale firmei suedeze iese exemplarul cu numarul 500.000 produs de divizia auto SAAB.
În primăvara anului 1970, modelul 99 a beneficiat de unele restilizări la interior, acesta devenind ușor mai luxos cu o nouă planșă de bord și noi materiale de finisare. Tot în acel an, motorul de 1.7L a fost dotat cu un sistem de injectie electronic indirect, care permitea motorului să dezvolte 95 CP, versiunea fiind denumită 99E. Către sfârșitul anului 1970 a fost introdusă și varianta de caroserie sedan cu 4 uși a modelului 99 iar producția modelului sport Sonett a fost stopată, producția totală fiind de: 258 unități (Sonett II) și 1.610 unități (Sonett V4).
Tot în primăvara anului 1970 este prezentat un nou model sport care a fost denumit Sonett III, fiind cunoscut și sub numele de SAAB 97 și care înlocuia în gamă modelul Sonett V4. Dezvoltat pe o platformă îmbunătățită a modelului Sonett V4, Sonett III dispunea de o caroserie de tip coupe cu două uși plus hayon care oferea două locuri la interior. Design-ul său era unul ușor avangardist și a fost realizat de Gunnar A. Sjögren în colaborare cu firma italiană Coggiola. La partea frontală se remarcau farurile escamotabile iar coeficientul aerodinamic CX avea o valoare excelentă de 0.31. Motorul disponibil era unul cu 4 cilindri dispuși în V având cilindreea de 1.498 cmc și care dezvolta 65 CP. În 1971 acest motor a fost înlocuit cu unul de 1.708 cmc care dezvolta tot 65 CP. Motorul era asociat cu o cutie de viteze manuală cu 4 trepte și permitea o viteză maximă 165 Km/h în timp ce accelerația de la 0 la 100 Km/h se putea realiza în 13 secunde. Pentru exemplarele destinate pieței din Statele Unite era oferită opțional instalația de aer condiționat. Între anii 1970-1974, modelul a fost fabricat în 8.351 exemplare.
În februarie 1971, pentru modelul 99 a fost disponibil un nou motor cu 4 cilindri de 1.8L care dezvolta 86 CP în varianta alimentată cu carburator și 95 CP în varianta alimentată cu injecție electronică.
În 1972, modelul 99 beneficiază de un ușor facelift la exterior care a vizat în special partea frontală precum și introducerea unor noi bare de protecție realizate acum din material plastic. În același timp este prezentată versiunea sportivă 99 EMS, disponibilă în varianta de caroserie cu două uși si oferită exclusiv în culoarea gri metalizat. Motorul disponibil era unul cu 4 cilindri având cilindreea de 1.985 cmc și care mulțumită sistemului de injectie electronică Bosch D-Jetronic dezvolta 110 CP, permițând o viteză maximă de 170 Km/h. La exterior 99 EMS se diferenția prin grila frontală ușor restilizată și jantele cu design elaborat iar la interior prin scaunele față profilate cu tetiere integrate, volanul sport și finisările mai luxoase.
În 1973 sunt lansate versiunile 99 L și 99 LE, prima era disponibilă în varianta de caroserie cu două uși și oferită cu motorul de 1.8L (88CP) alimentat cu carburator iar a doua era disponibilă în varianta de caroserie cu 4 uși și oferită cu motorul de 2L (110CP) alimentat cu injectie electronică Bosch D-Jetronic.
În ianuarie 1974 are loc lansarea unei noi variante de caroserie de tip hatchback cu 3 uși pentru modelul 99, cunoscută și sub numele de Combi-Coupe și care era mai lungă cu 10 cm decât berlina tradițională sedan. Aceasta oferea un portbagaj ușor accesibil și mai spațios grație banchetei din spate care era rabatabilă.
Începand din februarie 1975, pentru modelul 99 au fost disponibile trei noi versiuni ale propulsorului de 2L: cu un carburator care dezvolta 100 CP (99 GL), cu două carburatoare care dezvolta 108CP (99 GLS) și cu injectie electronică Bosch K-Jetronic care furniza 118 CP (99 LE), aceasta din urmă fiind propusă și pentru versiunea sportivă 99 EMS.
La începutul anului 1976 este realizat un nou facelift modelului 99 ce a vizat atât exteriorul cât și interiorul precum și introducerea de noi dotări de confort și siguranță. În același timp este comercializată o nouă versiune luxoasă denumită 99 GLE disponibilă exclusiv în varianta de caroserie sedan cu 4 uși ș echipată cu motorul de 2l(118CP) alimentat cu injecție electronică. Printre dotările oferite opțional se înumărau: servodirecția, transmisia automată cu 3 trepte, tapițeria din piele și cotiera pentru locurile din față și spate.
La Salonul Auto de la Frankfurt din 1977 are loc lansarea versiunii sportive 99 Turbo – primul automobil de serie din lume cu motor supraalimentat cu turbocompresor. Disponibilă în varianta de caroserie combi-coupe cu 3 uși, versiunea 99 Turbo se deosebea la exterior prin spoilerul frontal, eleronul posterior și jantele de 15 țoli din aliaj cu design elaborat iar la interior prin scaunele din față sport cu tetiere integrate și volanul sport cu trei brațe îmbrăcat în piele. Motorul acestei versiuni avea cilindreea de 1.985 cmc, era alimentat cu injectie Bosch K-jetronic și supraalimentat cu turbocompresor Garrett. Puterea maximă dezvolată era de 145 CP la 5.000 rpm și permitea o viteza maximă de 198 Km/h și un sprint de la 0 la 100 Km/h în 9.2 secunde. Pentru acest motor erau propuse opțional o cutie de viteze manuală cu 5 trepte sau una automată cu 3 trepte. Ulterior versiunea 99 Turbo a fost disponibilă și în varianta de caroserie sedan cu două uși. Până în 1980 au fost fabricate 10.607 de exemplare din versiunea 99 Turbo.
În mai 1978 este lansat modelul de clasă medie superioară SAAB 900 oferit în varianta de caroserie de tip combi-coupe cu 3 sau 5 uși având 5 locuri și care avea un coeficient aerodinamic CX cu o valoare bună de 0.34. De la debut model s-a remarcat prin: siguranța activă și pasivă ridicată, confortul la rulare, finisarea de calitate și o ținută de drum sigură. Dezvoltat pe platforma îmbunătățită a modelului 99, SAAB 900 era oferit cu un motor cu 4 cilindri amplasat frontal longitudinal înclinat la 45 de grade având cilindreea de 1985 cmc și care era disponibil în trei versiuni: GL – cu un singur carburator (99 CP), GLS – cu două carburatoare (106 CP) și GLE, EMS – cu injecție electronică (116 CP). Transmisia era asigurată în standard de o cutie de viteze manuală cu 4 trepte sau opțional de una manuală cu 5 trepte ori automată cu 3 trepte.
Tot în 1978, firma suedeză semnează un parteneriat cu concentul italian FIAT care a avut ca obiectiv comercializarea modelului italian Lancia Delta sub numele de SAAB 600 în țările scandinave precum și dezvoltarea unei platforme tehnice în comun și care urma sa fie folosită de viitoarele modele din clasa superioarăː SAAB 9000, Lancia Thema, Fiat Croma și Alfa Romeo 164.
De la sfârșitul anului 1979, modelul 900 a fost oferit și în versiunea sportivă Turbo al cărui motor de 2L turbo dezvolta 145 CP. La exterior aceasta se diferenția prin grila frontală cromată cu design mai elegant, spoilerul frontal de dimensiuni mai mari, eleronul posterior, jantele din aliaj cu design specific și protecțiile laterale iar la interior prin scaunele din față profilate care ofereau o susținere mai bună în viraje, volanul sport cu trei brațe îmbrăcat în piele și finisările mai luxoase. Versiunea 900 Turbo beneficia în standard deː tapițerie din velur, retrovizoare exterioare reglabile din interior, ștergătoare la faruri, radio – casetofon și antenă electrică iar ca opționale deː trapă acționată electric, tapițeria din piele, transmisie automată cu 3 trepte, geamuri acționate electric și închiderea centralizată a portierelor. Tot în 1979 este stopată producția variantei de caroserie combi – coupe a modeleului 99.
Dupa o cariera longeviva de 20 de ani, timp în care s-au fabricat 547.221 exemplare, la data de 3 ianuarie 1980 a ieșit de pe benzile de montaj ultimul exemplar de SAAB 96 în timp ce SAAB 95 – varianta de caroserie break a modelului 96 a fost fabricat până în 1978 într-un total de 110.527 exemplare.
Cu ocazia Salonului de la Geneva din 1980 este lansată varianta de caroserie sedan cu 4 uși pentru modelul 900 iar pentru versiunile EMS și Turbo ale aceluiași model este introdusă în serie cutia de viteze manuală cu 5 trepte iar direcția servoasistată era propusă opțional. Tot în același an, toate versiunile modelului 900 dispuneau de o grilă frontală identică cu cea a versiunii Turbo.
Din 1981, modelul 99 a fost disponibil exclusiv cu motorul de 2L oferit în două versiuniː cu carburator, care dezvolta 100 CP și cu injectie electronică, care dezvolta 118 CP. Tot în 1981 SAAB introduce în premieră pe un automobil produs în serie oglinzile retrovizoare laterale cu corp vizual împarțit în două, aceasta ducând la eliminarea punctului mort pentru șofer.
În 1982, pentru motorizarea Turbo de 2L a modelului 900 a fost introdus în premieră sistemul APC (Automatic Performance Control) care permitea un reglaj continuu al presiunii de supraalimentare și utilizare optimă a puterii energetice a carburantului, acest lucru permitand o economie ridicată de combustibil și folosirea unui combustibil cu cifra octanică scazută fară să afecteze motorul. În același an au fost introduse în premieră discurile fără azbest pentru sistemul de frânare iar pentru modelul 99 a fost disponibilă opțional cutia de viteze manuală cu 5 trepte.
La Salonul Auto de la Frankfurt din 1983 este prezentată sub formă de prototip varianta de caroserie cabrio cu 4 locuri a modelului 900. Tot în septembrie 1983 demarează comercializarea variantei de caroserie sedan cu două uși a modelului 900.
În ianuarie 1984 este lansată versiunea sportivă 900 Turbo 16, primul automobil de serie cu motor turbo cu distribuție multisupape. Motorul avea distribuție cu 4 supape pe cilindru, injecție electronică de benzină, turbocompresor cu intercooler și dezvolta 175 CP, permițând atingerea unei viteze maxime de 210 Km/h în timp ce accelerația de la 0 la 100 Km/h se putea realiza in 8.7 secunde. Versiunea 900 turbo 16 era disponibilă în două versiuni de echipareː bază și S (Super), aceasta din urmă dispunea în standard deː direcție servoasistată, retrovizoare exterioare reglabile electric, scaune cu reglaje multiple, geamuri acționate electric și închidere centralizată pentru portiere. La exterior, noua versiune Turbo 16 se diferenția prin spoilerul fronal cu design specific, eleronul posterior, jantele din aliaj cu design elaborat și protecțiile laterale de dimensiuni majorate realizate din material plastic de culoare neagră. Tot în 1984, este stopată producția modelului 99, acesta fiind comercializat în 588.643 exemplare. Modelul SAAB 99 s-a remarcat dea lungul carierei printr-o serie de inovații tehnice introduse în premieră pe un automobil produs în serie: ștergătoare și sistem de spălare a farurilor (1970), scaune față încălzite, bară de protecție deformabilă la impact până la 8 Km/h (1972), conceptul de bară de protecție în interiorul portierei la impact lateral (1972), supraalimentarea motorului cu turbocompresor (1977) sau filtrul de polen pentru aerul filtrat din habitaclu (1978).
În aprilie 1984 este lansată versiunea sportivă 900 Aero disponibilă exclusiv cu caroserie combi-coupe cu 3 uși în combinație cu motorul de 2L turbo (175 CP) cu 16 supape, care beneficia de o suspensie reglată sport iar la exterior de elemente aerodinamice, jante sport din aliaj cu design specific și atent sudiate din punct de vedere aerodinamic iar barele de protecție, spoilerul, eleronul și protecțiile laterale erau vopsite în culoarea caroseriei.
În mai 1984 este prezentat presei noul model de clasa superioară denumit SAAB 9000 și care a intrat în producția de serie un an mai târziu. Modelul beneficia de o caroserie berlină în două volume și jumătate tip liftback cu 5 uși și 5 locuri desenată de Giorgetto Giugiaro și care a fost atent studiată din punct de vedere al siguranței pasagerilor în caz de accident. Atu-urile sale erauː coeficientul aerodinamic foarte bun (CX:0.32), ergonomia atent studiată a interiorului, habitaclul și portbagajul generos dimensionate. Dezvoltat pe o platformă concepută în colaborare cu grupul italian FIAT, SAAB 9000 avea unele elemente de structură și caroserie identice cu Alfa Romeo 164, Fiat Croma și Lancia Thema. La debut, modelul a fost disponibil cu un motor cu 4 cilindri amplasat frontal transversal având cilindreea de 1.985 cmc, alimentat cu injecție electronică, supraalimentat cu turbocompresor cu intercooler și având distribuție cu 4 supape pe cilindru. Puterea maximă dezvoltată era de 175 CP și permitea o viteză maximă 220 Km/h în timp ce accelerația de 0 la100 Km/h era posibilă în 9.5 secunde. Transmisia se realiza pe roțile din față și era asigurată de o cutie de viteze manuală cu 5 trepte sau opțional de una automată cu 4 trepte. Suspensia față era de tip McPherson iar cea din spate cu axă rigidă și bare Panhard. Sistemul de frânare era prevăzut cu discuri, cele din față fiind ventilate iar direcția cu cremalieră servoasistată. Printre dotările standard se înumărauː computer-ul de bord, volanul reglabil, retrovizoarele cu reglare electrică și încălzite, scaunele cu reglaje multiple, geamurile acționate electric, închiderea centralizată a portierelor și portbagajului, radio – casetofonul și antena electrică iar opțional eru propuseː instalația de aer condiționat, tapițeria din piele, trapa cu acționare electrică și jantele din aliaj.
În septembrie 1984 este lansat modelul 90 ca succesor al modelului 99. Dezvoltat pe o platformă îmbunătățită a modelului 99, modelul 90 era disponibil exclusiv cu o caroserie tip sedan cu două uși și avea echipat un motor de 2L (100 CP) alimentat cu carburator. Motorul era asociat cu o cutie de viteze era manuală cu 4 sau 5 trepte. Fabricat în Finlanda la Valmet, SAAB 90 oferea un spațiu interior mai generos comparativ cu SAAB 99 datorită dimensiunilor exterioare ușor majorate iar echipamentul de dotări a fost suplimentat.
La ediția Salonului Auto de la Frankfurt din 1985, SAAB a prezentat prototipul EV-1 (Experimental Vehicle) care a fost dezvoltat pe platforma modelului SAAB 900 Turbo 16. Acesta dispunea de o caroserie coupe cu 2+2 locuri având structura realizata din oțel și plafonul complet din sticlă. Proiectată de Björn Envall, caroseria se remarca printr-o suprafață vitrată generoasă, un coeficient aerodinamic foarte bun și acoperișul din sticlă prevazut cu 66 de celule solare, energia solară furnizată permițând activarea sistemului de ventilare și menținerea unei temperaturi scazute pe timp de vară. Barele de protecție erau realizate din fibre de Aramid (Twaron și Kevlar) și deformabile la impact, la viteze reduse revenind la forma inițială. Ușile erau realizate din fibră de carbon sporind protecția la impact lateral. Motorul, același care echipa si SAAB 900 Turbo 16, a fost “tunat” să dezvolte 285 CP permițând atingerea unei viteze de 270 Km/h și o accelerație de la 0 la 100 Km/h în doar 5.9 secunde.
În martie 1986, pentru modelul 9000 este disponibilă varianta de motorizare aspirată a motorului (fără supraalimentare cu turbocompresor) de 2L care acum dezvolta o putere de 130 CP iar pentru sistemul de frânare era oferit opțional dispozitivul antiblocaj ABS.
În aprilie 1986, este lansată în producția de serie la fabrica din Valmet (Finlanda) varianta 900 Cabrio. Desenat de Björn Envall și dezvoltată de către firma ASC din SUA, aceasta era oferită exclusiv cu motorul de 2L turbo(175CP) cu 16 supape. Pritre dotările standard făceau parteː acoperișul cu acționare electrică și instalația de aer condiționat.
În toamna anului 1986 pentru modelul 90 a fost realizat un facelift care s-a remarcat printr-o nouă parte frontală precum și prin adaptarea unor bare de protecție cu absorbție mai bună la șocuri, iar la sfârșitul aceluiași an a fos adaptat un nou carburator care permitea pornirea motorului mult mai ușoara la temparaturi scăzute. Până la sfâșitul anului 1987, au fost produse în total 25.378 exemplare, modelul 90 fiind comercializat doar pe unele piețe din Europa.
La începutul anului 1987, modelul 900 a beneficiat de un facelift care s-a concretizat printr-o nouă parte frontală mai aerodinamică, prin adaptarea unor bare de protecție cu absorbție mai bună la șocuri, unele elemente de la interior restilizate, unele îmbunătățiri tehnice și prin introducerea de noi dotări pentru creșterea gradului de confort.
În ianuarie 1988 este realizat un ușor facelift modelului 9000 care a vizat în special partea frontală, interiorul precum și echipamentul de dotări, printre acestea făcea parte și dispozitivul antiblocaj ABS pentru frâne oferit standard. Planșa de bord a modelului 9000 era prevazută acum cu un display electronic în care erau afișateː consumul de combustibil în timpul mersului, nivelul rezervorului (autonomia posibilă), nivelul bateriei și temparatura exterioară iar centurile de siguranță față erau pretensionate ambele soluții fiind aplicate în premieră. În același timp, pentru modelul 900 a fost introdus sistemul de frânare cu discuri ventilate în față.
În septembrie 1988 este lansată varianta de caroserie sedan cu 4 uși denumită CD a modelului 9000 și care avea o lungime mai mare cu 15 cm. SAAB 9000 CD dispunea de o parte frontală mai aerodinamică și avea echipat motorul de 2L turbo (175CP) și dispunea de un echipament de dotări mai luxoase oferite in standard precumː climatizarea automată, tapițeria din piele, scaunele cu reglare electrică, trapa acționată electric sau jantele din aliaj cu design specific.
La începutul anului 1989, pentru modelul 900 este oferită motorizarea de 2L având distribuție cu 4 supape pe cilindru și care era în masură să furnizeze 133 CP. În același an este stopată producția versiunii 900 Turbo echipată cu motorul de 2L turbo (145 CP) având distribuție cu două supape pe cilindru.
În septembrie 1989, pentru modelul 9000 este oferită o nouă motorizare cu 4 cilindri de 2.3L (146CP) care dispunea suplimentar la distribuție de doi arbori de echilibrare pentru reducerea vibrațiilor.
Spre sfârșitul anilor ˈ80 firma suedeza trece prin momente mai puțin favorabile și producea mai mult decât vindea ajungând în 1989 să aibă 40.000 unități pe stoc. Pierderile financiare fiind în continuă creștere au fost începute negocieri cu constructori autoː FIAT, Volvo, Mazda și Ford pentru preluarea a o parte din acțiunile firmei.
În ianuarie 1990 pentru reducerea pierderilor financiare, Saab-Scania inființează o nouă divizie pentru automobile denumită Saab Automobile AB iar în 15 martie 1990, concernul american General Motors achiziționează 50% din acțiunile Saab Automobile AB contra sumei de 600 milioane $, cu opțiunea de a cumpara întregul pachet de acțiuni în 10 ani.
În martie 1990, modelul 900 a beneficiat de unele retușuri la unele detalii la exterior și la interior. În același timp au fost introduse noi dotări de confort precum scaunele față cu reglaj electric oferite opțional și de siguranță precum dispozitivul antiblocaj ABS pentru sistemul de frânare oferit opțional sau în standard în funcție de versiune sau dispozitivul de tip airbag pentru protecția șoferului în caz de impact frontal oferit opțional. În același timp este disponibilă o nouă versiune ˮsoftˮ a propulsorului de 2L turbo cu 16 supape care furniza doar 145 CP în timp ce cealaltă versiune, grație unor modificări, dezvolta acum 185 CP.
În aprilie 1990 este lansată versiunea sportivă 9000 Aero Sport oferită cu caroserie liftback care beneficia de o suspensie reglată sport și de un kit “aerodinamic” compus dinː spoilere față/spate de dimensiuni generoase, praguri laterale aerodinamice și jante de 16 țoli din aliaj cu design elaborat. Mulțumită acestui kit aerodinamic, versiunea 9000 Aero Sport putea atinge o viteză maximă de 230 Km/h iar sprintul de la 0 la 100 km/h era posibil în 8.2 secunde. În echipamentul standard erau incluseː instalația de aer condiționat automat, tapițeria din piele, scaunele față sport cu multiple posibilități de reglare, geamurile cu tentă fumurie și retrovizoare exterioare cu încălzire. În același timp modelul 9000 în varaianta de caroserie liftback dispunea de o nouă parte frontală mai aerodinamică, identică cu cea a variantei sedan.
În septembrie 1990, pentru modelul 9000 este disponibilă o nouă motorizare cu 4 cilindri de 2.3L turbo (195CP) având distribuție cu 4 supape pe cilindru și care permitea o viteză maximă de 225 km/h iar accelerația de la 0 la 100 km/h era posibilă în 8.5 secunde.
În septembrie 1991 este realizat un facelift major modelului 9000, varianta liftback a modelului devenind 9000 CS. Au fost aduse numeroase îmbunătățiri de ordin estetic, aerodinamic la varianta liftback, mecanic, de siguranță activă și pasivă dar și la nivel de dotări la ambele variante liftback și sedan. În funcție de nivelul de echipare airbag-ul pentru șofer și pasagerul din față au fost oferite opțional sau în standard. Tot în 1991 pentru modelul 900 este disponibilă o nouă motorizare cu 4 cilindri de 2.1L având distribuție cu 4 supape pe cilindru, alimentare cu injecție electronică Bosch LH și care furniza 140 CP.
În februarie 1993 este lansată versiunea sportivă 9000 CS Aero care avea echipat un motor de 2.3L turbo(220CP), dispunea de o suspensie reglată sport și de un kit “aerodinamic” compus dinː spoiler față de dimensiuni generoase, eleron spate, praguri laterale aerodinamice și jante de 16 țoli din aliaj cu design elaborat iar la interior beneficia de scaune față sport Recaro și numeroase dotări premium standard precumː climatizare automată, scaune față sport cu reglaj electric, trapă acționată electric sau tapițerie din piele. În același timp, este introdus pe modelul 9000 sistemul de management al motorului Trionic T5.5 care controla aprinderea, injecția și presiunea turbo.
Pe data de 26 septembrie 1993 este stopată producția modelului 900 în variantele de caroserie combi-coupe și sedan în total fiind fabricate 908.817 exemplare, în timp ce varianta cabrio s-a fabricat până în vara anului 1994 într-un total de 48.888 unități.
La Salonul Auto de la Frankfurt din 1993 este prezentată in premieră a doua generație a modelului 900. Dezvoltat pe platforma modelului Opel Vectra, noul 900 beneficia de o caroserie berlină tip liftback cu 5 uși și 5 locuri care oferea un habitaclu și un portbagaj spațioase precum și un design modern, complet diferit de cel al modelelor precedente. Inspirat din tradiția sa aeronautică, constructorul suedez introduce pe modelul 900, sistemul Black Panel, modul de iluminare a instrumentelor de bord pe timp de noapte, sistem gândit să ofere un maxim de atenție asupra conducerii automobilului datorită iluminarii numai a vitezometrului. Motorul era acum amplasat transversal și era oferit în trei versiuniː cu 4 cilindri de 2L 16 supape aspirat (130 CP) și Turbo (185 CP), 2.3L 16 supape (150 CP) precum și un V6 de 2.5L 24 supape (170 CP). Cutiile de viteze oferite erau manuale cu 5 trepte, automate cu 4 trepte și semiautomate “Sensonic”. Aceasta din urmă avea funcția unei cutii manuale clasice dar se deosebea de aceasta prin lipsa pedalei de ambreiaj, modul de funcționare fiind urmatorul: când șoferul cupla schimbătorul de viteze în prima treaptă de viteze un computer controla ambreiajul. Cu mașina in viteză dar în staționare, ambreiajul era eliberat numai când combustibilul intra în camera de ardere. Dacă nu se acționa pedala de accelerație era emis un mesaj sonor precum și unul luminos de avertizare în bord, iar dupa 7 secunde motorul se oprea. Suspensia era independentă pe ambele punți, sistemul de frânare era servoasistat fiind prevăzut cu discuri, cele din față ventilate și ABS opțional sau în standard iar direcția era servoasistată în standard. Tot în același an, pentru modelul 9000 este oferită o nouă motorizare de 2L turbo ˮsoftˮ (170CP) care a fost denumită Ecopower iar airbag-urile frontale devin dotare standard pentru modelul 9000.
Cu ocazia Salonului Auto de la Detroit din 1994 sunt lansate variantele de caroserie: coupe cu 3 uși și cabrio cu 4 locuri ale modelului 900.
În iulie 1994, modelul 9000 CD a beneficiat de un facelift, partea frontală fiind acum asemănătoare cu varianta CS a modelului, de o nouă motorizare V6 de 3L (210 CP ) de origine General Motors precum și de dotări suplimentare de siguranță și confort. În același timp a fost lansată o nouă versiune denumită Ecopower al carui motor de 2L turbo ˮsoftˮ, dezvolta numai 150 CP și care avea un sistem de preîncalzire a convertorului catalitic la pornirea motorului, acest lucru ducând la reducerea emisiilor.
Pierderile fimei suedeze au continuat și după preluarea acesteia de către General Motors. Abia în anul 1995, la doi ani de la lansarea noii generații 900, conducerea SAAB declara, că este pentru prima oară pe profit după anul 1988.
În septembrie 1996 pe circuitul de la Talladega, Alabama (SUA) SAAB a stabilit cu modelul 900 numai puțin de 21 de recorduri internaționale și a doborât două recorduri mondiale prin parcurgerea a 100.000 Km pe circuit închis cu opriri necesare doar realimentării cu carburant, schimbării uleiului, verificarilor necesare precum și a piloților.
În iulie 1997, cu ocazia aniversării a 50 ani a diviziei auto SAAB, este lansat modelul 9-5 ca succesor al modelului 9000. De la debut, modelul a fost disponibil cu o caroserie tip berlină cu 4 uși cu un design elegant și ușor avangardist ale carei principale atuuri erau: siguranța pasivă oferită în caz de accident, coeficientul aerodinamic CX cu o valoare excelentă de 0.29 precum și un habitaclul ergonomic și spațios pentru 5 persoane. Dezvoltat pe o platformă îmbunătățită a modelului Opel Vectra B, SAAB 9-5 era disponibil exclusiv cu motoare pe benzină, supraalimentate cu turbocompresor având 4 cilindri de 2L(150 CP) și 2.3L(170 CP) precum și un V6 de 3L (200 CP), toate având distribuție cu 4 supape pe cilindru. Motoarele erau asociate în standard cu cutii de viteze manuale cu 5 trepte sau opțional de cutii automate cu 4 trepte. Suspensia era independentă pe ambele punți, în față de tip McPherson iar în spate de tip multibraț, sistemul de frânare era servoasistat fiind prevăzut cu discuri, cele din față ventilate și ABS iar direcția era servoasistată. Încă de la debut, modelul 9-5 s-a remarcat prin design-ul personalizat, confortul la rulare, finisările de înalt nivel, prin numeroase dotări de siguranță precumː airbag-urile laterale, sistemul de control al stabilității ESP și al tracțiunii ASR dar și printr-o serie de inovații tehnice introduse în premieră precum: tetiera activă (aceasta se ridica în caz de accident pentru a amortiza reculul capului) sau scaunele ventilate pentru locurile din față (racite și nu incalzite electric – lucru foarte util vara).
În noiembrie 1997, modelul 900 a beneficiat un facelift devenind 9-3 și care s-a remarcat unele restilizări de ordin estetic, unele îmbunătățiri la interior și la partea mecanică preum și prin introducerea de noi dotări pentru siguranță și confort.
La inceputul anului 1998 a fost disponibila în premieră pentru un model SAAB o motorizare diesel. Motorul, de origine Opel, era oferit pe modelul 9-3, avea 4 cilindri in linie, capacitatea de 2.2L și era supraalimentat cu turbocompresor, în timp ce puterea dezvoltată era de 115 CP.
În mai 1998, este stopată producția modelului 9000, aceasta totalizând un număr de 503.087 exemplare.
În primăvara anului 1999 este prezentata varianta de caroserei break a modelului 9-5 și care a fost denumită Station Wagon. Aceasta beneficia de o caroserie cun design elegant și ușor avangardist și al cărui coeficient aerodinamic CX avea o valoare excelentă de 0.31.
Anul 2000 marchează trecerea în totalitate a marcii SAAB în proprietatea General Motors odata cu preluarea și celorlalte 50% din actiuni, firma SAAB devenind una din filialele europene ale concernului american. În același an este lansată versiunea sportivă 9-5 Aero care beneficia de un kit aerodinamic la exterior, scune sport profilate la interior și dotări suplimentare. Versiunea Aero era disponibilă în ambele variante de caroserie iar motorul oferit era cel de 2.3L turbo care în acest caz dezvolta 230CP.
În iulie 2001, este realizat un facelift modelului 9-5 concretizat prin unele restilizări la exterior și interior, îmbunătățiri la partea mecanică și introducerea de noi dotări de siguranță și confort. Putrea motoarelor a fost ușor majorată și a fost disponibilă o nouă motorizare turbo diesel V6 de 3L (176 CP) de origine General Motors. Transmisia automată cu 4 trepte oferită opțional a fost înlocuită cu una de același tip având 5 trepte.
Cu ocazia Salonului Auto de la Frankfurt din 2001, SAAB a prezentat concept car-ul 9X. SAAB 9X dispunea de o caroserie hatchback cu 4 locuri de dimensiuni medii realizată din aluminiu care putea fi foarte ușor transformată și în alte variante de caroserie precumː roadster, station wagon sau pickup. Concept car-ul suedez evea echipat un motor V6 turbo de 3L care dezvolta 300 CP și beneficia de transmisie integrală permanentă care era asigurată de o cutie secvențială cu 6 rapoarte.
În august 2002, este lansată o nouă generație a modelului de clasa medie superioară 9-3. Noul SAAB 9-3 era dezvoltat pe o platformă îmbunătățită a Opel-ului Vectra C și era disponibil cu o caroserie tip berlină cu 4 uși și 5 locuri, conceputa să ofere o cât mai bună siguranță pasivă pasagerilor în caz de impact oferind în standard numai puțin de 10 airbaguri și tetierele active, în timp ce design-ul său era considerat unul ușor avangardist total diferit de cel al modelelor precedente iar coeficientul aerodinamic CX avea o valoare excelentă de 0.28. Motorizările oferite erau toate pe benzină cu 4 cilindri supraamimentate, aveau capacități de 1.8 și 2L și dezvoltau puteri cuprinse între 150 și 210 CP.
La Salonul Auto de la Geneva din 2003 are loc lansarea variantei de caroserie cabrio al modelului 9-3 și care urma să fie produsă la fabrica din Graz (Austria). În același timp a fost oferită o nouă versiune de motorizare turbo diesel de 2.2L (120CP) de origine General Motors.
La începutul anului 2004 este lansat modelul de clasa compactă 9-2X care a fost dezvoltat exclusiv pentru piața nord americană. Realizat atât mecanic cât și stilistic pe baza modelului compact japonez Subaru Impreza, SAAB 9-2X dispunea de o caroserie de tip break cu 5 uși și 5 locuri și era produs la fabrica de la Ota-Gunma din Japonia. Datorită vânzărilor sub așteptări și a sfârșitului colaborării dintre General Motors și Subaru producția acestui model s-a încheiat la finele anului 2006.
Cu ocazia Salonului de la Geneva din 2005, este lansată varianta de caroserie break a modelului 9-3 și care a fost denumită Sport Hatch dupa ce anterior cu 2 ani a fost prezentat la același salon elvețian sub formă de prototip denumit Sport Hatch Concept.
In vara anului 2005, modelul 9-5 beneficiază de un facelift major ce a vizat în special exterioriorul, materiale noi la interior precum și un echipament de dotări îmbunătățit. Tot acum a fost oferită o nouă motorizare turbo diesel de 1.9L (150CP) de origine Alfa Romeo cu tehnologie common rail iar puterea motorului versiunii Aero a fost ușor majorată la 260CP. În același timp a fost prezentată o nouă versiune denumită Biopower echipată cu motorizări pe benzină de 2L turbo (180CP) și 2.3L turbo (210CP), acestea fiind optimizate să funcționeze cu un tip de combustibil – E85 format dintr-un amestec de benzină și 85% etanol. În același an, SAAB lansează în premieră un model din categoria SUV și care a fost denumit 9-7X. Realizat pe o platformă comună cu modelul american Chevrolet Trail Blazer, SAAB 9-7X era fabricat exclusiv în Statele Unite la Moraine (statul Ohio) și comercializat exclusiv pe piața nord americană. Modelul suedez era disponibil cu două motorizari pe benzină – un V6 de 4.2L și un V8 de 5.3L. Transmisiaera integrală și era asociată cu o cutie de viteze automată cu 4 trepte. Începand din 2006 a fost disponibil la vanzare și pe alte piețe din Europa și Asia.
În toamna anului 2005 modoleul 9-3 beneficiază de unele restilizări la interior în special la planșa de bord. În același timp au fost introduse noi dotări de siguranță și confort precum și noi motorizări pe benzină cu 4 cilindri de 1.8L (122CP) de origine General Motors și turbo diesel de 1.9L (120 – 150CP) de origine Alfa Romeo cu tehnologie common rail. Tot acum pentru motorizările mai puternice au fost oferite în standard noi cutii de viteze manuale și automate cu 6 rapoarte.
La ediția din 2006 a Salonului Auto de la Geneva este lansată versiunea sportivă a modelului 9-3 care a fost denumită Aero și care beneficia de un kit aerodinamic la exterior, unel elemente personalizate la interior și dotări suplimentare. Versiunea Aero era disponibilă în toate cele trei variante de caroserieː berlină, break și cabrio iar ca propulsor era oferit un V6 de 2.8L turbo care dezvolta 255CP. Asociat cu o cutie de viteze manuală cu 6 rapoarte, motorul permitea un sprint de la 0 la 100 km/h în 6.9 secunde și o viteză maximă de 245 km/h.
La Salonul Auto de la Paris din 2006, este prezentat concept car-ul Aero-X. Acesta dispunea de o caroserie coupe cu două locuri realizată din fibră de carbon în timp ce ușile. Acoperișul și parbrizul formau un corp comun mobil și care se acționa prin culisare facilitând urcarea și coborarea din cockpit precum și oferea o vizibilitate foarte bună pentru șofer de 180 grade. Aero-X avea montat un motor V6 de 2.8L cu dublu turbo care dezvolta 400 CP și care permitea atingerea unor performanțe asemanatoare modelelor supersport: viteza maximă era limitata electronic la 250 Km/h iar accelerația de la 0 la100 Km/h se putea realiza în doar 4.9 sec. Transmisia era integrală permanentă și era asigurată de o cutie secvențială cu 7 trepte. Suspensia era controlată electronic iar la interior tabloul de bord clasic era înlocuit cu un display iar comenzile erau de tip 3D în timp ce în locul tradiționalilor martori luminoși erau utilizate LED-uri.
Cu ocazia Salonului Auto de la Frankfurt din 2007 sunt prezentate varianta restilizată a modelului 9-3 precum și o versiune specială jubiliară, denumită Turbo X cu ocazia împlinirii a 30 de ani de la lansarea în producția de serie a motorizării turbo. SAAB 9-3 beneficia acum de o parte frontală cu faruri având tehnologie cu led fiind inspirată din design-ul concept car-ului Aero-X iar la parte din spate de blocuri optice transparente. Gama de motorizări a fost și ea mărită prin introducerea de noi propulsoare pe benzină de tip Biopower de 2l turbo (175; 200 și 211CP) precum și turbo diesel de 1.9L(180CP) cu dublu turbo de origine Alfa Romeo cu tehnologie common rail. Altră noutate importantă a fost introducerea opțional a tracțiunii integrale permanente de origine Haldex în combinație cu propulsorul pe benzină de 2L turbo (211CP). Versiunea 9-3 Turbo X avea echipat un motor V6 de 2.8L turbo (280CP) și se deosebea la exterior și interior de unele elemente specifice precum și prin jantele de 18 țoli din aliaj având design elaborat.
În primăvara anului 2008, puterea motorului V6 de 2.8L turbo a versiunii sportive 9-3 Aero fost majorată la 280 CP și care permitea o viteză maximă de 250 km/h în timp ce accelerația de la 0 la 100 km/ h era posibilă în doar 5.7 secunde. Opțional era propusă tracțiunea integrală permanentă.
La ediția din 2009 a Salonului Auto de la Geneva este lansată varianta 9-3 X care dispunea de caroserie break identică cu 9-3 Sport Hatch, gardă la sol ușor majorată și trcțiune integrală. Motoarele oferite erau pe benzină de 2L turbo (211CP) și turbo diesel de 1.9L(180CP) cu dublu turbo și tehnologie common rail.
La Salonul Auto de la Frankfurt din 2009 are loc lansarea unei noi generații a modelului 9-5 care marca, o mare evoluţie faţă de generația precedentă. Nava amiral rămâne fidelă mărcii prin faptul că moştenirea aviatică îşi pune din nou amprenta iar asta se poate vedea din personalitatea aparte, apreciată mai ales de cunoscători. Faţă de generaţia precedentă, noua generație a crescut în dimensiuni considerabil iar din punct de vedere al designului, noul Saab 9-5 propune o imagine sobră, dar dinamică. În ceea ce priveşte blocurile optice, atât cele din faţă cât şi cele din spate, sunt prevăzute cu tehnologie LED. Saab 9-5 este cel mai avansat model din gamă, din punct de vedere tehnologic. Lista de opţionale high-tech este extrem de bogată, începând de la display-ul inspirat din aviaţie, numit Head-Up Display (Pilot HUD), iluminarea adaptivă (Bi-Xenon Smart Beam), sistemul de avertizare pentru prevenirea părăsirii benzii de rulare (LDW), sistem de recunoaştere a indicatoarelor de circulaţie (TSR) şi până la tracţiunea integrală (XWD) cu unitate eLSD. La interior, erogonomia este și la ea acasă tipică mărcii scandinave, pe consola centrală se află un display color cu touchscreen de 8”. Butonul de pornire/oprire este poziţionat pe tunelul median, o particularitate a modelelor Saab. Ambianţa la interior este întreţinută de sistemul audio premium Harman-Kardon cu 11 boxe. Dezvoltat pe platforma modelului Opel Insignia, SAAB 9-5 dispunea de suspensie independentă, pe puntea față fiind aleasă o schemă McPherson HiPerStrut iar pe cea din spate s-a ales o schemă de tip multibraț. Gama de motorizări cuprindea 4 unități pe benzină supraalimentate cu 4 cilindri de 1.6L(182CP), 2L(223CP), 2L Biopower(223CP) și V6 de 2.8L(300CP) precum și un turbo diesel cu 4 cilindri de 2L oferit în două versiuniː 162 și 193CP. Motoarele cu 4 cilindri erau asociate în standard cu o cutie de viteze manuală cu 6 rapoarte iar pentru cel V6 era oferită în standard o cutie secvențială cu 6 rapoarte care pentru celelalte motorizări era oferită opțional. Până în martie 2011 au fost construite un număr de circa 10.000 unități.
La începutul anului 2010, constructorul auto SAAB este achiziționat de către firma olandeză Spyker de la concernul american General Motors. Firma olandeză care era specializată pe construcția de modele sport nu au putut suporta administrarea unei firme atât de mari, aşa că marca suedeză a intrat în faliment după doar câteva luni, în decembrie 2010.
Cu ocazia Salonului Auto de la Los Angeles din 2010 este lansat modelul din clasa SUV, SAAB 9-4X și care a fost ultima încercare al lui General Motors de a resuscita marca suedeză. Dezvoltat pe platforma modelului american Cadillac SRX, modelul suedez dispunea de un design ușor avangardist și a intrat în producţie la începutul anului 2011 fiind asamblate în jur de 500 de unități, înainte ca producţia să fie oprită în decembrie 2011. SAAB 9-4X a fost primul şi singurul SAAB construit în Mexic. Gama de motorizări cuprindea două unități V6 pe benzină, din care unul 3.0L (265 CP), cu injecţie directă, oferit atât pentru versiunea cu tracţiune faţă, cât şi pentru cea cu tracţiune integrală iar celălalt de 2.8L turbo (300 CP) asociat în standard cu sistemul de tracţiune integrală şi beneficiind, tot standard, de pachetul Aero. Ambele motorizări erau asociate cu o cutie de viteze automată cu 6 trepte. În cazul versiunii Aero, transmisia integrală era dotată şi cu un diferenţial activ în spate, eLSD, care controla repartiţia cuplului până la 50% între cele două roţi ale punţii. De asemenea, tot în cazul versiunii Aero, se oferă un sistem de control electronic DriveSense, cu trei moduri de funcţionare: Confort, Sport şi Eco. Acest sistem controla atât tăria amortizoarelor, cât şi răspunsul sistemului de direcţie electrohidraulic sau modul de răspuns al motorului la accelerare. Interiorul lui Saab 9-4X este unul specific mărcii suedeze având indicatoarele de bord au o amenajare care aminteşte de domeniul aviatic, iar displayul touchscreen de pe consola centrală are nu mai puţin de 8 inch. Din lista generoasă de dotări standard sau opţionale nu lipsesc scaunele faţă reglabile electric, un sistem multimedia Bose 5.1 sau sistemul de climatizare cu 3 zone.
La ediția din 2011 a Salonului Auto de la Geneva este lansată varianta de caroserie break a modelului 9-5 și care a fost denumită Sport Wagon. Aceasta nu a mai intrat în producție datorită problemelor financiare ale constructorului suedez.
În martie 2011, fabrica din Trollhättan, Suedia, a fost închisă, iar speranţele muncitorilor de acolo au fost ruinate.
Speranţele ca Saab să revină au fost foarte mici, dar nu inexistente. Aşa se face că National Electric Vehicle Sweden, un consorţiu chinezo-japonez a cumpărat, la jumătatea lui 2012, activele companiei Saab Automobile AB, împreună cu subsidiarele sale – Saab Automobile Powetrain AB (producătorul de sisteme de propulsie şi trenuri de rulare) şi Saab Automobile Tools AB (producătorul de unelte pentru producţie).
Consorţiul, care în prezent e deţinut în majoritate de chinezi, a repornit producţia la fabrica din Trollhättan, Suedia, şi a construit primul automobil după doi ani de pauză. Evenimentul care a marcat renaşterea mărcii suedeze s-a petrecut în septembrie 2013, când două prototipuri de teste bazate pe fostul Saab 9-3 au ieşit de pe linia de producţie. În comparaţie cu facelift-ul lui Saab 9-3, lansat în 2008, actualul 9-3 vine cu alte sigle, logotipul Saab şi grifonul aferent vechii sigle nemaifiind prezente pe generaţia 2014 a berlinei de clasă medie a constructorului suedez. Motivaţia eliminării grifonului din sigla Saab este legată de drepturile de utilizare ale siglei vechi, pe care NEVS nu a reuşit să le cumpere de la Scania, deţinătorul de drept. Sub capotă se găsește cunoscutul propulsor pe benzină cu 4 cilindri de 2.0L turbo (220 CP) şi care era asociat în standard cu o cutie de viteze manuală cu 6 trepte sau opțional de una secvențială cu 6 rapoarte. Pentru piaţele din Suedia și China, Saab promite că oferă şi o versiune electrică a lui 9-3, ale căror caracteristici vor fi publicate ulterior. Cei de la Saab nu au dezvăluit specificaţiile tehnice detaliate ale noului model, dar acestea par a fi apropiate de cele ale modelului fabricat până în 2011. Cei de la NEVS au lucrat doi ani şi jumătate pentru a modifica circa 20% din componentele precedentului model și pentru a dezvolta o platformă proprie pentru 9-3 care să nu încalce proprietatea intelectuală a corporaţiei General Motors.
Bucuria demarării producției a fost de scurtă durată, fiindcă producţia a fost oprită din nou în luna mai 2014 din cauză că unul dintre acţionari – Qingbo Investment Co. – nu a furnizat banii promişi, iar furnizorii nu au fost plătiţi.
În luna august 2014 este prezentat primul Saab 9-3 100% electric produs sub aripa noului proprietar al mărcii auto suedeze, NEVS (National Electric Vehicle Sweden). Potrivit comunicatului oficial, motorul cu ardere internă a fost schimbat cu unul electric care produce 100 kW (140 CP), iar bateriile au fost montate în podea, astfel că portbagajul nu a avut de suferit. Autonomia maximă este de aproximativ 200 de km, acceleraţia de la 0 la 100 km/h era posibilă în 10 secunde iar viteza maximă limitată la 120 km/h. Din păcate și acesta a rămas la stadiul de prototip.
Textː Auto Retro Passion
Fotoː Saab; Arhivă
Ți-a plăcut acest articol? Abonează-te la newsletter-ul Auto Retro Passion pentru mai multe informații AICI
