Opel, unul dintre producatorii auto cei mai longevivi și de prim rang din Europa cu sediul central în orașul german Russelsheim, acolo unde fondatorul sau, Adam Opel, a pus bazele companiei în anul 1862, a aniversat la începutul acestui an 120 de ani de la introducerea în producție a primului său automobil cu sigla Opel. De la mecanică la lumea digitală, de la combustibili la electricitate, de la simpla deținere a unui automobil la soluții integrate de mobilitate și conectivitate, noul slogan ″The future is everyone’s″ reprezintă o punte între istoria Opel și planurile de viitor ale mărcii.
În cele ce urmează vom încerca să prezentăm evoluția companiei germane, direct influențată de viziunea fondatorului său Adam Opel, de la mașini de cusut și biciclete până la automobile inovatoare cu propulsie electrică din zilele noastre.
În 1858, la vârsta de 21 de ani, vizionarul Adam Opel ajunge la Paris, unde a fost fascinat de una din inovațiile acelei vremi, respectiv mașina de cusut. După patru ani, acesta construieste prima sa mașină de cusut și pune totodată bazele companiei Opel chiar în orașul său natal, Russelsheim.
În urmatorii ani afacerea cu mașini de cusut cunoaște un mare succes, iar după șase ani de la demararea afacerii, în 1868, Adam Opel își mută sediul firmei într-o hală industrială iar după un an introduce puterea aburului în facilitățile de producție. Tot în 1868, Adam Opel se căsătoreşte cu Sophie Scheller, fiica unui proprietar de fabrică și cu care va avea 5 copii.
În 1886, curiozitatea lui Adam Opel este din nou stârnită de o altă invenție – bicicleta, descoperită cu ocazia unei noi vizite în capital Franței. La inistențele celor 5 fii ai săi, Adam Opel construiește prima sa bicicleta, iar în același an demarează producția de biciclete. În mai puțin de 4 de ani, Opel devine cel mai mare producator de biciclete din lume. Până în 1898, fiii lui Adam Opel cicliști entuziaști, reușesc să câștige numeroase curse cu bicicletele construite de Opel.
În 1895, Adam Opel decedează la varsta de 58 iar soția sa, Sophie împreună cu cei 5 fii preiau responsabilitatea administrării firmei Opel.
Anul 1899, aduce prezentarea primului automobil Opel, denumit Patent Motorwagen ″System Lutzmann″. Acesta marchează începutul producţiei în Russelsheim şi constituie baza pentru construcţia primelor vehicule comerciale. Modelul avea echipat un motor cu un cilindru de 1.5 litri care dezvolta 3.5CP la 650 rpm și asigura o viteză maximă de 40 km/h. Tracțiunea se realiza pe roțile din spate cu ajutorul unui cardan iar cutia de viteze cu 3 trepte, cu acționare pe volan era cuplată la motor printr-un ambreiaj de tip con. Până în anul 1901 au fost construite un număr de 65 unități în diferite variante: Phaethon, Vis-à-vis cu 4 locuri, Jagdwagen(break) și Omnibus, ultimele trei cu motoare care dezvoltau 5, 6 și 8CP. Un an mai târziu, în 1900, compania germană îşi face debutul internaţional la cursele auto.
În 1901, Heinrich von Opel câştigă concursul de căţărare Konigsstuhl într-un Opel Lutzmann și este finalizat un contract cu producătorul auto francez Darracq care permitea firmei Opel să producă automobile Darracq sub licență. Tot în 1901 este realizată prima motocicletă cu sigla Opel.
În 1902 este finalizat primul model construit integral de Opel, denumit 10/12HP după puterea dezvoltată de motorul cu doi cilindri de 1.9 litri din dotare și care permitea o viteză maximă de 45 km/h. Transmisia se realiza cu ajutorul unui cardan și era asigurată de o cutie de viteze cu 3 trepte cu acționare la volan și era cuplată la motor prin intermediul unui ambreiaj conic. Suspensia față – spate era prevăzută cu axă rigidă și arcuri lamelare longitudianale iar sistemul de frânare acționa pe roțile din spate. De la debut și până la finalul carierei în 1906, modelul din clasa medie de la Opel a fost disponibil în 3 variante de caroserie: Phaeton, Tonneau și Coupe care ofereau două sau patru locuri.
În anul 1903, Opel dezvoltă primul motor cu patru cilindri care va echipa modelul 20/22HP din clasa mare. Acesta avea capacitatea de 3.8 litri era în măsură să furnizeze 22CP și permitea o viează maximă de 70 km/h. Modelul era oferit cu 4 variante de caroserie: Phaeton, Tonneau, Tourenwagen și Limousine fiind produs până în anul 1906 când a fost înlocuit cu modelul 15/24HP din aceeași clasă și care reprezenta o variantă îmbunătățită a acestuia.
Anul 1905 aduce inaugurarea unui showroom și a unui service Opel – Darracq în apropierea parcului Tiergarten din Berlin iar în 1906 este construit automobilul Opel cu numărul 1.000 și este dechisă o nouă sucursală în Berlin.
În 1907, cu un model special dezvoltat și al cărui motor furniza 60CP, pilotul de curse Carl Jorns care era inclusiv pilot de teste la Opel, câștigă Cursa Kaiserului în regiunea Taunus iar Opel primeşte premiul Kaiserului pentru cel mai bun automobil german şi este ales ca furnizor al curţii.
În 1909 este deschisă o a doua sucursală în Berlin și este lansat modelul de mici dimensiuni cu două locuri denumit 4/8HP. Cunoscut sub denumirea ″Doktorwagen″ (mașina doctorului), modelul dispunea de o caroserie tip Phaeton și era dotat cu un motor cu doi cilindri de 1 litru care dezvolta 8CP. Mulțumită prețului de achiziție scăzut (jumătate cât cel al modelelor concurente), fiabilității bune și consumului scăzut de carburant, modelul s-a impus repede pe piață. Un an mai târziu, Opel ajunge la o cotă de piață de 12.3% în Germania.
Cu modelul 6/16 HP lansat în 1910, ca succesor al lui 10/12HP, Opel adoptă o nouă caroserie de tip torpedo. Acesta beneficia de un motor cu 4 cilindri de 1.9L(16CP) care era asociat cu o cutie de viteze cu 3 trepte și permitea o viteză maximă de 55 km/h. Modelul dispunea de suspensie față – spate cu axă rigidă și arcuri lamelare, sistem de frânare cu tamburi la puntea spate și era oferit cu 4 variante de caroserie: Tourenwagen, Limousine, Landaulet și Doppelphaeton(torpedo). 6/16HP a fost fabricat până la finele anului 1911 când a fost înlocuit cu modelele de clasă medie superioară 8/20HP și 8/22HP dotate cu motoare cu 4 cilindri de 2.1L(20CP) și respectiv de 2.2L(24CP).
În același timp, Opel se adaptează la noile evoluții tehnologice, extinzându-se spre noi nișe de piață, cu primul său motor de aeronavă și construiește un plug motorizat pentru fermele mari.
În anul 1911 un incendiu major distruge o mare parte a fabricii iar producția de maşini de cusut este stopată odată cu ieșirea de pe linia de montaj a exemplarului cu numărul un milion. În același timp demarează producția modelului de clasă mică 5/12HP ca succesor al lui 4/8HP ″Doktorwagen″ și a modelului compact 5/14 HP denumit “Püppchen” (păpușă). Acesta din urmă a înregistrat un mare succes comercial iar de-a lungul carierei de 9 ani, acesta a fost oferit cu patru motorizări cu 4 cilindri în linie de 1.26L(12CP), 1.3L(14.5CP), 1.4L(14CP) și 1.5L(14.5CP) și 3 variante de caroserie: Phaeton, Limousine și Landaulet.
În 1912 este produs exemplarul de automobil Opel cu numărul 10.000 iar în urma experienței incendiului major din 1911, inginerii din Russelsheim dezvoltă prima pompă de incendiu motorizată pentru brigada de pompieri a fabricii și care ulterior va fi comercializată cu succes în numeroase orașe germane. Tot în acel an, este lansat modelul din clasa de lux 40/100HP echipat cu un motor cu 4 cilindri de 10L cu o putere substanţială de 100 CP. Motorul beneficia de distribute cu supape laterale, era asociat cu o cutie de viteze manuală cu 4 trepte. și permitea o viteză maximă de 125 km/h. Disponibil în 3 variante de caroserie, acest model a fost fabricat până în 1916.
În 1913 își fac debutul noile motorizări cu 4 cilindri de 4 și 4.5L care dispuneau de soluții tehnice avansate precum distribuția cu ax cu came vertical și câte o supapă pe cilindru și care au fost dezvoltate special pentru modelele de competiție denumite Grand Prix.
Anul 1914 aduce lansarea modelului de competiție Rennwagen 12Liter cu care au fost doboarâte unele recorduri de viteză și care a fost dezvoltat având la bază tehnologia motorului care a adus la câștigarea mai multor curse în 1913. Modelul beneficia de un motor cu 4 cilindri cu o capacitate de 12.3L și distribuție cu 4 supape pe cilindru, fiind unul din primele motorizări cu acest tip de distribuție. În același timp, Opel devine cel mai mare producător de automobile din Germania.
În 1916 este introdus modelul din clasa medie superioară 9/25HP ca succesor al modelului 8/22HP. Modelul avea în dotare un propulsor cu 4 cilindri de 2.3L care furniza 28CP și permitea o viteză maximă de 65 km/h. Transmisia era asigurată de o cutie de viteze cu 4 trepte, suspensia era prevăzută cu axă rigidă și arcuri lamelare iar sistemul de frânare dotat cu taburi la puntea spate. Fabricat până în 1922 când a fost înlocuit de modelele 9/30HP și 10/30HP, acest modelul de la Opel a fost oferit cu 4 variante de caroserie: Tourenwagen, Phaeton, Pullmann-Limousine și Landaulet.
În timpul primului război mondial (1914-1918), la fabrica Opel sunt fabricate exclusiv camioane de mare tonaj destinate armatei.
După sfârșitul războiului, în 1919, Opel introduce în producție primul său motor cu 6 cilindri. Acesta echipa modelul din clasa superioară 18/50 HP, avea o capacitate de 5.6L și distribuție cu supape laterale. Cei 60CP dezvoltați de motor asigurau modelului o viteză maximă de 85 km/h. În același an, este inaugurat în sudul orașului Russelsheim, circuitul pentru testare și curse Opel. Traseul oval pavat cu beton, este primul de acest fel realizat în Germania.
Din anul 1921 este introdus primul motor Opel cu 8 cilindri, utilizat în special pe modelele de competiție, cu care Fritz von Opel câștigă prima cursă auto de pe pista AVUS din Berlin și care îşi dovedeşte eficienţa în mai multe curse succesive, cea mai cunoscută fiind în cea de la Eifel din 1922.
Cu investiție de un milion de marci, Opel modernizează complet în 1924 producția de automobile. Fabrica din Russelsheim este prima din Germania în care au fost introdusă producția de mare serie, inclusiv procese speciale pentru linia de asamblare. Primul model fabricat după noile metode este 4/12 HP cunoscut și sub numele de “Laubfrosch” (broasca de copac) datorită vopselei de culoare verde și a farurilor proeminente. Acesta înlocuia în gamă modelul 5/12HP iar în longeviva s-a carieră de 7 ani a fost disponibil cu propulsoare având 4 cilindri de 951 cmc(12CP) și 1018 cmc(14, 16, 18 și 20CP), ambele asociate cu o cutie de viteze cu 3 trepte și cu 3 variante de caroserie(berlină, torpedo și cabrio). Modelul dispunea de suspensie cu axă rigidă și arcuri lamelare pe ambele punți, sistem de frânare cu tamburi care acționau doar pe roțile din spate iar viteza maximă în funcție de motorizare era cuprinsă între 60 și 70 km/h.
Grație noilor metode de producție implementate și a cererii foarte mari, în 1926, prețul modelului aflat la baza gamei Opel, 4/12HP “Laubfrosch” scădea de la 4.500 la 2.980 de mărci iar în cele din urmă ajungea la doar 1.990 de mărci. Acest lucru va facilita accesul unui public cât mai larg pentru achiziționarea modelului respectiv care va înregistra un mare succes comercial cu cele 119.484 exemplare. În același timp, echipa de competiții a producătorului german, obține un total de 75 de victorii în diferite clase iar dealerii Opel introduc un nou serviciu revoluționar pentru acea perioadă, întreținerea standardizată la prețuri fixe.
Cu o cotă de piață de 37,5%, Opel devine în 1928 cel mai mare producător de autovehicule german. În același an, compania germană este listată la bursă iar la Salonul Auto de la Berlin debuta modelul din clasa de lux Regent 24/110HP, propulsat de un motor cu 8 cilindri de 6L având distribuție cu ax cu came central și supape laterale, alimentare cu două carburatoare dublu corp și aprindere dublă. Puterea maximă dezvoltată era de 110CP și permitea o viteză maximă de 100 km/h. Modelul era oferit la alegere cu 4 variante de caroserie și dispunea de soluții tehnice avansate precum cutie de viteze cu 3 trepte care putea fi dotată opțional cu încă 3 trepte de viteză permițând o viteză superioară de 130 km/h, suspensii cu amortizoare hidraulice și sistem de frânare hidraulic servoasistat dotat cu tamburi și care acționa pe toate roțile.
Mulțumită unei tehnonologii implementate, producția de motociclete ajunge la punct maxim odată cu introducerea în 1928 a modelului avangardist Motoclub care dispunea de un cadru din oțel presat, un rezervor de combustibil modern, sub formă de lacrimă și o șa capitonată.
Lansat la mijlocului anului 1928, prototipul experimental RAK 1 cu caroserie în formă de rachetă putea accelera de 0 la 100 km/h în doar 8 secunde pe pista de teste Opel. După o lună de la prezentarea acestuia, Fritz von Opel la volanul variantei îmbunătățite RAK2 atingea o viteză maximă de 238 km/h pe pista AVUS din Berlin, devenind în scurt un erou național. Un an mai târziu, pe o porțiune închisă a liniilor de cale ferată de lângă Burgwedel, varianta RAK 3 stabilește cu cei 254 km/h un nou record mondial de viteză pe șine.
În 1929, concernul american General Motors achiziționează 80 % din acțiunile companiei Opel Automobile GmbH pentru mai puțin de 26 de milioane de dolari, devenind acţionar majoritar. În același an, Opel devine primul producător auto german care pune bazele unei companii de asigurări și care inaugurează o bancă proprie pentru facilitarea achiziționării de automobile cu plata în rate.
Anul 1930 aduce lansarea pe piaţă a modelului utilitar Opel Blitz iar un an mai târziu, demarează producția primului “automobil popular”, modelul 1.2 Liter ca succesor al modelului Laubfrosch. Acesta era unul accesibil și echipat cu un motor cu 4 cilindri de 1.2 litri care furniza 22CP și asigura o viteză de 85 km/h. Modelul era oferit cu 3 variante de caroserie și dispunea de o cutie de viteze manuală cu 3 trepte nesincronizate, suspensie față independentă și sistem de frânare hidraulic dotat cu tamburi. Grație calităților sale, modelul s-a impus repede pe piață, în perioada 1931-1935 fiind comercializate un număr de circa 100.000 unități, volum niciodată atins cu un singur model în Germania. Tot în 1930, General Motors achiziționează și restul de 20 % din acțiunile firmei germane iar Opel devine primul producător auto care înființează o școală de formare tip customer service.
În 1931 are loc lansarea modelului de clasă medie 1.8 Liter ca succesor al modelelor 10/30HP și 8/40HP. Propulsat de o unitate cu 6 cilindri de 1.8L(32CP) care imprima o viteză maximă de 90 km/h, modelul era disponibil la alegere cu 6 variante de caroserie și beneficia de suspensie cu amortizoare hidraulice și sistem de frânare hidraulic dotat cu tambura
La ediția din 1935 a Salonului Auto de la Berlin își face debutul modelul compact Olympia, primul automobil de mare serie de producție germană cu caroserie realizată integral din oţel și care avea ca avantaje: greutatea scăzută, o mai bună siguranță pasivă și o aerodinamică îmbunătățită. Modelul era echipat cu motoare cu 4 în linie de 1.3 și 1.5L și avea implementate soluții tehnice avansate precum: suspensia față independentă, distribuție cu supape laterale și sistem de frânare hidraulic. În același timp, este introdus un nou proces de fabricație dezvoltat și patentat de inginerii din Russelsheim, care a fost denumit “nuntă” și care reunea prefabricatele caroseriei cu șasiul și ansamblurile mecanice. Mulțumită noii tehnologii implementate la noua fabrică de camioane din Brandenburg inaugurată în noiembrie 1934, capacitatea producției anuală a modelului Blitz ajungea la 25.000 de unități. Tot în 1935, este lansat modelul din clasa mică P4 ca înlocuitor al modelului 1.2Liter având un excelent raport preț/calitate. Modelul avea echipat un motor de cu 4 cilindri de 1.1L (23CP) și dispunea în standard de un tablou de bord complet și instalație electrică de 6 Volți. În același timp, Opel devine primul producător auto german de autovehicule care a fabricat mai mult de 100.000 de vehicule pe an.
În 1936 demarează producția modelelor Kadett ca succesor al lui P4 și Super 6 ca înlocuitor al lui 1.8Litre. Primul era dezvoltat pe o platformă îmbunătățită a modelului P4 și beneficia de două variante de caroserie: berlină cu două sau patru uși și cabrio, ambele cu 4 locuri la interior. Al doilea era propulsat de o unitate cu 6 cilindri de 2.5L(56CP) oferită în combinație cu o cutie de viteze cu 4 trepte și era disponibil cu 3 variante de caroserie. În aceeași perioadă compania germană devine cel mai mare producător și exportator de automobile din Europa, oferind o producție anuală de 120.293 unități.
Din 1937, compania germană se concentrează cu precădere pe fabricarea de automobile, vânzând divizia motociclete și biciclete constructorului german NSU, după construirea celor 2.6 milioane de biciclete. În același an are loc lansarea modelului de clasă superioară Admiral, dotat cu un motor cu 6 cilindri de 3.6L(75CP) care era asociat cu o cutie de viteze cu 4 trepte și care permitea o viteză maximă de 132 km/h. Modelul era oferit cu două variante de caroserie: berlină și cabrio, ambele cu 6 locuri la interior iar la fabrica din Russelsheim demarează producția de frigidere și congelatoare.
În 1938 este lansată o nouă generație a modelului Olympia și își face debutul modelul din clasa superioară Kapitan care înlocuia în gamă modelul Super 6. Dezvoltat pe o platformă îmbunătățită a modelului Super 6, Kapitan era oferit clienților în două variante de caroserie: berlină și cabrio, ambele cu 5 locuri. În același an, modelul Kadett beneficiază de unele îmbunătățiri de ordin stilistic și tehnic. Pentru al patrulea an consecutiv, Opel este cel mai mare producator auto din Europa, având un număr de 25.374 angajați.
La începutul anului 1940 este fabricat exemplarul Opel cu numărul un million, acesta fiind un model Kapitan iar din luna octombrie al aceluiași an, printr-o directivă venită din partea regimului politic de la Berlin și datorită izbucnirii celui de-al doilea război mondial, demarează producția de camioane cu tracțiune integrală și echipamente militare cum ar fi trenuri de aterizare, carlingi și rezervoare de combustibil pentru avioane.
În 1944, bombardamentele aliaţilor distrug jumătate din fabrica de la Russelsheim iar fabrica din Brandenburg este distrusă în proporție de 100%. Un an mai târziu, toate liniile de producţie pentru modelul Kadett sunt demontate şi trimise în Uniunea Sovietică drept despăgubiri de război, automobilul fiind produs sub marca Moskwitsch.
În 1946, este reluată producția de vehicule, primul model fiind un camion Blitz de 1.5 tone iar după un an, compania reia producția de automobile cu modelele Olympia și Kapitan.
În 1950 este finalizată reconstrucţia fabricii din Russelsheim iar un an mai târziu, modelul Kapitan beneficiază de un facelift și unele îmbunătățiri de ordin tehnic iar Opel devine primul producător auto german care stabileşte metode de testare iar producţia celei de-a treia generații a modelului Opel Olympia demarează pe noile linii de asamblare ale fabricii din Rüsselsheim. Noua generație se deosebea prin unele restilizări la caroserie și unele îmbunătățiri de ordin ethnic, puterea motorului de 1.5L ajungea la 39CP.
La ediția din 1953 a Salonului Auto de la Geneva are loc lansarea modelului de clasă medie superioară Olympia Rekord ca succesor al lui Olympia care beneficia de o elegantă caroserie de tip berlină cu două sau patru uși cu un design de inspirație americană avînd un parbriz de tip panoramic și de un motor cu 6 cilindri în linie de 1.5L(40-45CP) asociat cu o cutie de viteze manuală cu 3 trepte. La scurt timp de la debut, modelul a fost oferit și în varianta de caroserie break denumită CarAVan. În același an își face debutul o nouă generație a modelului Kapitan care dispunea de o caroserie reproiectată, o parte tehnică îmbunătățită și un motor cu 6 cilindri de 2.5L care dezvolta în acest caz 68CP. Tot în 1953, producția anuală Opel depășea din nou 100.000 de unități.
În 1956 de pe linia de producției a fabricii din Russelsheim iese exemplarul cu numărul 2 milioane, acesta fiind un model Kapitan.
Cu ocazia Salonului Auto de la Frankfurt din 1957 este lansat modelul Rekord P1 care înlocuia în gamă modelul Olympia Rekord. Dezvoltat pe o platformă îmbunătățită al lui Olympia Rekord, acesta era comercializat în două variante de caroserie: berlină cu două sau patru uși și break(CarAVan) și cu trei motorizări cu 4 cilindri de 1.2L(40CP), 1.5L(45-50CP) și 1.7L(55CP) oferite în combinație cu o cutie de viteze manuală cu 3 trepte sincronizate sau opțional cu una semi-automată cu dublu ambreiaj denumită Saxomat. Până la finalul carierei în 1960, modelul a înregistrat un mare succes comercial cu cele 509.110 de exemplare.
Anul 1958 aduce lansarea unei noi generații a modelului Kapitan care dispunea de o caroserie cu evidente accente americane și cu parbriz panoramic iar datorită formei distinctive ale grupurilor optice spate în formă de cheie, devine cunoscut sub numele de “Keyhole” Kapitan. Modelul era disponibil înclusiv în versiunea de echipare L(Lux) cu dotări suplimentare și era propulsat de o unitate cu 6 cilindri de 2.5L(80CP) asociată cu o cutie de viteze manuală cu 3 trepte sincronizate care putea dispune opțional de overdrive. Un an mai târziu, debutează modelul Kapitan P2.6 care beneficia de o caroserie restilizată și avea echipat cu un motor mai performant cu 6 cilindri de 2.6L(90CP) care devine în scurt timp cel mai de succes model din clasa de lux construit vreodata la Russelsheim cu cele 145.616 unități fabricate până în decembrie 1963. Modelul dispunea de sistem de frânare servoasistat și era oferit în versiunea de echipare L. Începând din anul 1962, contra cost erau propuse ca dotări premium: cutia de viteze automată Hydramatic cu 3 trepte și direcția servoasistată.
În august 1960 îşi face debutul pe piaţă modelul din clasa medie superioară Rekord P2 disponibil în numai puțin de 4 variante de caroserie(berlină cu 2 sau 4 uși, coupe și break). Dezvoltat pe o platformă îmbunătățită a modelului predecesor Rekord P1, modelul era echipat cu motorizări cu 4 cilindri de 1.5L(45-50CP) și 1.7L(55-60CP) asociate în standard cu o cutie de viteze manuală cu 4 trepte sau opțional cu una semi-automată Saxomat. Modelul a fost comercializat cu succes timp de 3 ani în circa 556.691 de exemplare.
Odată cu aniversarea a 100 de ani a companiei, în anul 1962 este inaugurată o nouă fabrică în orașul Bochum, primul model fabricat aici fiind Kadett A din clasa compactă ca urmaș al celebrului model interbelic cu același nume. De la debut modelul a fost disponibil cu numai de 4 variante de caroserie și cu un motor cu 4 cilindri de 1L(40-48CP) oferit în cobinație cu o cutie de viteze manuală cu 4 trepte. Modelul s-a impus repede pe piață mulțumită unui raport preț/calitate excelent, numeroaselor variante de caroserie și a unor costuri reduse de întreținere, până la finalul carierei în septembrie 1965 fiind fabricat în 649.512 exemplare.
În martie 1963 demarează producția modelului Rekord A ca succesor al modelului Rekord P2 și cu un design de inspirație americană. Modelul era oferit ca și predecesorul său în 4 variante de caroserie și cu propulsoare având 4 cilindri de 1.5L(55CP) și 1.7L(60-67CP) iar din 1964 și cu 6 cilindri 2.6L(100CP) asociate în serie cu o cutie de viteze manuală cu 3 sau 4 trepte sau una semi-automată Olymat. Modelul din clasa medie superioară de la Opel, beneficia opțional de sistem de frânare cu discuri în față, în standard plus servoasistare pentru versiunea cu motor în 6 cilindri de 2.6L. Până în iulie 1965, Rekord A a înregistrat un mare succes comercial cu cele 887.304 de exemplare.
Începând cu anul 1964 este introdusă seria de modele din clasa de lux: Kapitan/Admiral/ Diplomat care reușesc să se impună repede pe piață. Acestea erau echipate cu motoare având 6 cilindri în linie de 2.6L(100CP) și 2.8L(125-140CP) sau V8 de 4.6L(190CP) și 5.4L (230CP), ultimele două de concepție General Motors și care erau oferite în combinație cu o cutie de viteze manuală cu 4 trepte sau automată cu 2 trepte de producție General Motors. Modelele beneficiau de sistem de frânare servoasistat cu dublu circuit prevăzut cu discuri în față și tamburi în spate iar direcția cu servoasistare opțional sau în standard.
Anul 1965 aduce lansarea modelelor Kadett B și Rekord B. Ca și precedenta generație, Kadett B care era conceput pe o platformă îmbunătățită al lui Kadett A, era oferit la alegere în 5 variante de caroserie iar care motorizări au fost propuse un număr de 4 unități: 1.1L(45, 50 și 55CP), 1.2L(55-60CP), 1.7L(75CP) și 1.9L(90CP). Kadett B devine cel mai de succes model Opel de până atunci, fiind fabricat până în 1973 în circa 2.6 milioane de exemplare. Rekord B dispunea de o caroserie restilizată disponibilă în 4 variante și de o nouă generație de motoare cu 4 cilindri de 1.5L(60CP), 1.7L(75CP) și 1.9L(90CP). Alături de acestea mai era inclus și un motor cu 6 cilindri de 2.6L(100CP). Motoarele erau oferite în serie în combinație cu o cutie de viteze manuală cu 3 sau 4 trepte sau opțional de una automată cu 2 trepte. În scurta sa carieră de un an, modelul a fost fabricat în circa 296.000 exemplare. În același an, își face debutul varianta Diplomat V8 Coupe, cel mai rapid model coupe de producție germană de până atunci(viteză maximă 215 km/h și accelerație 0-100 km/h în circa 9 secunde) și care dispunea în standard de dotări de înalt nivel precum: servodirecția, tapițeria din piele, geamurile acționate electric, acoperișul din imitație de piele sau radioul cu căutarea automată a posturilor.
În 1966 la fabrica din Bochum este produs exemplarul cu numarul un milion al modelului Kadett, este deschis un nou sediu în Dudenhofen în statul german Hesse și o nouă fabrică de piese în Kaiserslautern. De asemenea, anul 1966 aduce lansarea modelului Rekord C și a versiunii sportive Kadett B Rallye. Rekord C beneficia de un nou design inspirat de la modelele americane, cunoscut sub denumirea Coke-Bottle și adoptat de modelele Opel lansate ulterior precum și de o suspensie spate de concepție nouă prevăzută cu axă rigidă, 4 brațe longitudinale și bare Panhard care a fost de asemena utilizată pe majoritatea modelelor Opel până la mijlocul anilor ’80. Rekord C dispunea în premieră pentru Opel de o caroserie cu zone de deformare controlată, colonă de direcție telescopică iar contra cost de centuri de siguranță în 3 puncte și tetiere față. Modelul era propus cu 4 variante de caroserie și același număr de motorizări cu 4 cilindri de 1.5L(60CP), 1.7L(66-75CP), 1.9L(90-106CP) și 6 cilindri de 2.2L(95CP). În standard era oferită o cutie de viteze manuală cu 3 sau 4 trepte iar opțional una automată cu 2 trepte(3 trepte din 1968). Sistemul de frânare era servoasistat și dotat cu discuri în față și tamburi în spate. Modelul a înregistrat un mare succes comercial cu cele 1.274.362 exemplare fabricate până în ianuarie 1972. Versiunea sportivă Kadett B Rallye era disponibilă în exclusivitate în varianta de caroserie coupe, cu motorizarea de 1.9L(90CP) și cu unele dotări specifice.
Din 1967 demarează comercializarea modelelor Commodore A – o variantă mai luxoasă și performantă a modelului Rekord C și Olympia A din clasa medie. Primul era disponibil în exclusivitate cu două variante de caroserie (berlină și coupe) și cu motoare cu 6 cilindri de 2.2L(95CP), 2.5L(115, 120 și 130CP) și 2.8L(145CP). Până în decembrie 1971 din acest model au fost fabricate un număr de 156.467 exemplare. Dezvoltat pe baza lui Kadett B, modelul Olympia A se deosebea la exterior prin partea frontală cu design specific și era oferit în două variante de caroserie(berlină tip fastback și coupe) care puteau fi dotate opțional cu acoperiș din omotație de piele. Gama de motorizări era compusă din 3 propulsoare cu 4 cilindri de 1.1L(60CP), 1,7L(75CP) și 1.9L(90CP). Până la sfârșitul carierei în iulie 1970 au fost comercializate 80.697 de unități.
La Salonul de la Paris din 1968 are loc lansarea modelului sport GT care a debutat la comercializare sub sloganul publicitar: ″Doar zborul este mai frumos″ și care devine foarte popular in Germania. Dezvoltat pe platforma modelului Kadett B, sportivul GT dispunea de o caroserie cu design spectaculos și era propus cu două propulsoare cu 4 cilindri de 1.1L(60CP) și 1.9L(90CP). Pe baza acestui model au fost realizate unele prototipuri doate cu motor diesel sau electric care au stabilit numeroase recorduri mondiale de viteză pe pistele speciale din Dudenhofen Între anii 1968-1973 au fost fabricate în total 103.463 exemplare.
În martie 1969 își face debutul cea de-a doua generație a seriei de modele din clasa de lux Kapitan/Admiral/Diplomat care dispuneau de o caroserie cu design inspirat de la modelele americane din concernul General Motors, o suspensie spate de concepție nouă cu schemă de tip De Dion și care putea fi dotată opțional cu sistem de reglare pneumatic, sistem de direcție servoasistat în standard pentru modelele Admiral și Diplomat iar ca dotări opționale de top: instalație de aer condiționat, trapă cu acționare electrică, tapițerie din piele, antenă electrică și retrovizoare exterioare cu reglare din interior. Spre deosebire de Kapitan și Admiral, modelul Diplomat dispunea de o parte frontală și blocuri optice spate cu design specific. Motorizările disponibile erau 6 cilindri în linie de 2.8L(129-145CP) cu carburator pentru Kapitan și Admiral, 2.8L(165CP) cu injecție mecnică Bosch D-Jetronic pentru Admiral și Diplomat și V8 de 5.4L(230CP) cu carburator de concepție General Motors rezervat modelului Diplomat. Motorul de 2.8L era asociat în standard cu o cutie de viteze manuală cu 4 trepte sau opțional de una automată cu 3 trepte de origine General Motors în timp ce motorul de 5.4L era oferit în combinație cu o cutie automată Turbo-Hydramatic cu 3 trepte de producție General Motors.
Din septembrie 1970 își fac debutul la comercilaizare modelele Ascona A din clasa medie ca succesor al modelului Olympia și Manta A din clasa sport care utilizau aceeași platformă tehnică cu suspensie față independentă prevăzută cu brațe duble transversale și arcuri elicoidale, suspensie spate cu axă rigidă, brațe longidudinale, bară Panhard și arcuri elicoidale, sistem de frânare servoasistat cu discuri în față și tamburi în spate și direcție cu cremalieră. Ascona era propus cu trei variante de caroserie (berlină cu două sau patru uși și break cu trei uși) și cu trei motorizări cu 4 cilindri de 1.2L(60CP), 1.6L(68-80CP) și 1.9L (90CP) alimentate cu carburator și oferite în standard în combinație cu o cutie de viteze manuală cu 4 trepte sau opțional de una automată cu 3 trepte. Modelul s-a impus repede pe piață, până la sfârșitul carierei în iulie 1975 fiind comercializat în 691.438 exemplare. Manta beneficia de o caroserie coupe cu design elegant care oferea un spațiu intrior și un portbagaj generoase și care putea fi dotată opțional cu acoperiș din imitație de piele. Modelul era disponibil în 3 versiuni de echipare: L dotată cu motoare de 1.2L(60CP) și 1.6L(68CP) cu carburator, SR oferită cu motoare de 1.6L(80CP) și 1.9L(90CP) cu carburator și GT/E din 1974 cu motor de 1.9L(105CP) cu injecție mecanică Bosch L-Jetronic. În standard era oferită o cutie de viteze manuală cu 4 trepte iar contra cost una automată cu 3 trepte. Manta a înregistrat un mare succes comercial pentru un model din această categorie cu cele 498.553 unități produse între anii 1970 – 1975.
În 1971 este lansată versiunea Commodore GS/E al cărui motor cu 6 cilindri de 2.5L beneficia în premieră pentru Opel de alimentare cu sistem mecanic de injecție Bosch D-Jetronic, mulțumită căruia puterea maximă dezvoltată era de 150CP. În același an, exemplarul cu numărul 10 milioane părăsește linia de producție a fabricii din Russelsheim. Un an mai târziu în februarie demarează comercializarea modelelor Rekord D și Commodore B. Dezvoltat pe o platformă îmbunătățită a modelului predecesor, Rekord C era propus clienților în 3 variante de caroserie (berlină, break și coupe) și cu patru propulsoare cu 4 cilindri din care trei pe benazină de 1.7L(60, 66 și 83CP), 1.9L(75 și 90CP) și 2L(100CP), toate alimentate cu carburator precum și unul diesel de 2.1L(60CP) care reprezenta o premieră pentru un model Opel. Motoarele erau asociate în standard cu o cutie de viteze manuală cu 4 trepte iar ca opțiune pentru cele mai performante una automată cu 3 trepte. Modelul din clasa medie superioară de la Opel a continuat succesul comercial al modelului precedent cu cele 1.128.196 exemplare până în iulie 1977. Commodore B reprezenta o variantă mai luxoasă a modelului Rekord D fiind disponibil în exclusivitate cu caroserie berlină și coupe (opțional cu acoperiș din imitație de piele) și cu motoare pe benzină cu 6 cilindri de 2.5L(115 și 130CP) și 2.8L (140, 150 și 160CP), cel mai puternic dispunea de alimentare cu injecție electronică Bosch D-Jetronic. În funcție de nivelul de echipare erau propuse contra cost sau în standard dotări precum: direcția servoasistată, tapițeria din velur sau piele, jantele din aliaj, oglindă retrovizoare exterioară pe partea dreaptă sau antenă electrică. Cu o cotă de piață de 20.4 %, Opel era cel mai mare producător auto german în anul 1972.
Luna august al anului 1973 aduce lansarea modelului Kadett C și care a cunoscut un mare succes comercial cu cele aproape 1.7 milioane unități. Proiectat pe o parte mecanică îmbunătățită a precedentei generații, modelul compact de la Opel a fost disponibil de-a lungul carierei sale de 6 ani în numai puțin de 5 variante de caroserie(berlină în 3 volume, berlină hatchback, break, coupe fastback și targa-cabrio) și un număr de 5 propulsoare pe benzină de 1L(40CP), 1.2L(52 și 60CP), 1.6L(75CP) alimentate cu carburator, 1.9L(105CP) și 2L(110 și 115CP) alimentate cu injecție mecanică L-Jetronic și care echipau versiunile sportive GT/E și Rallye. Pentru propulsoarele de până în 1.6L inclusiv era oferită în standard o cutie de viteze manuală în 4 trepte sau opțional una automată cu 3 trepte iar pentru cele mai puternice una manuală cu 5 trepte. Tot în 1973 este lansat modelul tip van Bedford Blitz dezvoltat și fabricat în colaborare cu producătorul britanic Vauxhall în mai multe serii până în 1986 iar centurile de siguranță devin echipament standard pe toate modelele Opel.
În 1974, pilotul german Walter Rohrl și navigatorul său, Jochen Berger câștigă raliul de la Monte Carlo la bordul unui model Ascona A iar un an mai târziu la Salonul Auto de la Frankfurt are loc lansarea modelelor Ascona B și Manta B, ambele realizate pe aceeași platformă tehnică ușor îmbunătățită de la generațiile precedente. Modelul Ascona B dispunea de o elegantă și spațioasă caroserie în 3 volume cu două sau patru uși iar de-a lungul carierei sale a fost disponibil cu o gamă de motorizări compusă din șase unități cu 4 cilindri din care cinci pe benzină de 1.2L(55CP), 1.3L(60-70CP), 1.6(60-75CP), 1.9L(75-90CP) și 2L alimentat cu carburator(90-100CP) sau injecție mecanică Bosch LE-Jetronic(110CP) precum și un diesel de 2.1L(58CP), ultimele cinci având distribuție cu un ax cu came în chiulasă. În standard era oferită o cutie de viteze manuală cu 4 trepte iar opțional pentru motoarele cu cilindree mai mare una automată cu 3 trepte. Modelul de clasă medie de la Opel a înregistrat un mare succes comercial cu cele 1.290.407 exemplare fabricate până în august 1981. A doua generație a modelului din clasa sport Manta B beneficia de o caroserie de tip coupe cu un design elegant și ușor avangardist iar motoarele disponibile erau similiare cu cele ale modelului Ascona B, exceptând motorul diesel. În funcție de motorizare și dotări, modelul Manta era oferit în cinci versiuni de echipare: bază, L, Berlinetta, SR și GT/E.
Ediția din 1977 a Salonului Auto de la Frankfurt aduce lansarea modelelor Rekord E, Commodore C, Senator și Monza, ultimele două ca succesoare a serie de modele Kapitan/Admiral/Diplomat. Cu cea de-a cincea generație Rekord, Opel inaugura un nou design mai elegant și atent studiat din punct de vedere aerodinamic și care se regăsea pe modelele lansate ulterior. De la debut, Rekord E a fost oferit în două variante de caroserie (berlină în 3 volume cu două sau patru uși și break cu trei sau cinci uși) și cu cinci propulsoare cu 4 cilindri din care trei pe benzină de 1.7L(60CP), 1.9L(75CP) și 2L cu carburator(90-100CP) sau injecție(110CP) precum și două diesel de 2.1L(60CP) și 2.3L (65CP). Propulsoarele aveau distribuție cu un ax cu came în chiulasă și erau asociate cu în standard cu o cutie de viteze manuală cu 4 treptre sau opțional pentru cele cu capacitate mai mare cu una automată cu 3 trepte. În funcție de nivelul de echipare, modelul din clasa superioară de la Opel era propus cu trei versiuni: bază, L și Berlina. Modelul Commodore C reprezenta varianta mai luxoasă a modelului Rekord E fiind disponibilă doar în varianta de caroserie berlină cu două sau patru uși și cu un propulsor cu 6 cilindri de 2.5L care dezvolta 115CP cu carburator iar ulterior cu introducerea injecției, 130CP. Transmisia era asigurată de o cutie de viteze manuală cu 4 trepte sau opțional de una automată cu 3 trepte. Ca dotări opționale erau propuse: instalația de aer condiționat, suspensia spate reglabilă, diferențialul autoblocant, servodirecția, regulatorul de viteză, tapițeria din piele sau geamurile electrice.
Modelele din clasă de lux, Senator(berlină cu 4 uși) și Monza(coupe fastback) beneficiau de motorizări cu 6 cilindri de 2.8L(140CP) cu carburator și 3L(180CP) cu injecție electronică Bosch LE-Jetronic, cutie de viteze manuală cu 4 trepte(5 trepte opțional) sau opțional automată cu 3 trepte plus diferențial autoblocant opțional, suspensie independentă pe ambele punți(în față cu brațe longitudinale și jambe elastice iar în spate cu brațe transversale), sistem de frânare servoasistat cu discuri ventilate în față și discuri pline în spate și direcție cu recirculare de bile, servoasistată. Printre dotările opționale de înalt nivel se înumărau: trapa cu acționare electrică, volanul reglabil, scaunele față cu sistem de încălzire, jantele din aliaj, geamurile cu tentă fumurie, radio-casetofonul cu antenă electrică, geamurile spate acționate electric(Senator) sau ștergătoarele pentru faruri.
În octombrie 1978 este prezentată varianta de caroserie de tip fastback cu hayon a modelului Manta B și care a fost denumită CC(Combi-Coupe). Un an mai târziu în aprilie, același model beneficiază de unele retușuri la exterior și de noi motorizări cu capacități de 1.3, 1.6, 1.9 și 2L realizate din aliaje și având distribuția cu un ax cu came în chiulasă care au echipat din același an și modelul Ascona B.
În august 1979 debutează la comercializare Kadett D, primul model Opel cu tracțiune pe roțile din față și motor amplasat transversal. A patra generație de Kadett era propusă în două variante de caroserie: berlină în două volume cu 2, 3 uși(cu hayon), 4 și 5 uși(cu hayon) și break cu 3 sau 5 uși. Gama de motorizări de-a lungul carierei a fost compusă din șase unități cu 4 cilindri din care cinci pe benzină de 1L(50CP), 1.2L(55-60CP), 1.3L(60-75CP), 1.6L (90CP) alimentate cu carburator și 1.8L (115CP) cu injecție Bosch LE-Jetronic rezervat versiunii GTE precum și una diesel de 1.6L (54CP), ultimele 4 având distribuție cu un ax cu came în chiulasă. În standard era oferită o cutie de viteze manuală cu 4 trepte sau opțional pentru motoarele cu cilindreea mai mare una manuală cu 5 trepte (în serie pentru GTE) sau una automată cu 3 trepte. Suspensia față era de tip McPherson iar cea din spate cu axă torsională. Sistemul de frânare era servoasistat cu discuri în față și tamburi în spate iar direcția cu cremalieră. Modelul de clasă compactă de la Opel era oferit în 5 versiuni de echipare: Standard, Luxus, Berlina, SR(doar varianta berlină) și GTE(doar cu motor 1.8L). Până în vara anului 1984, modelul compact de la Opel a fost comercializat cu succes în 2.056.771 exemplare.
La Salonul Auto de la Frankfurt din 1979 este lansată versiunea sportivă specială Ascona 400 produsă în serie limitată necesară omologării FIA în WRC și care evea echipat un motor cu 4 cilindri de 2.4L(144CP) având distribuție cu două axe cu came în chiulasă și 4 supape pe cilindru și alimentare cu injecție electronică. În acest caz, transmisia era asigurată de o cutie de viteze manuală cu 5 trepte iar sistemul de frânare era prevăzut cu discuri pe ambele punți.
Cu ocazia Salonului Auto de la Frankfurt din 1981 sunt lansate modelele Ascona C și Manta B 400. Primul beneficia de transmisie pe roțile din față, motoare amplasate transversal și suspensie spate independentă. De la debut, Ascona C a fost propus cu două variante de caroserie de tip berlină: în două volume de tip fastback cu cinci uși și în trei volume cu două sau patru uși și cu patru motorizări cu 4 cilindri din care trei pe benzină de 1.3L(60-75CP), 1.6L(75-90CP) și 1.8L(84-115CP) și una diesel de 1.6L(54CP). Transmisia era asigurată în standard de o cutie de viteze manuală cu 4 trepte sau sau opțional pentru motoarele cu capacitate mai mare de una manuală cu 5 trepte (în serie pentru motorul de 1.8L-115CP) sau una automată cu 3 trepte. Suspensia era independentă, în față de tip McPherson iar în spate cu brațe longitudinale interconectate. Sistemul de frânare era servoasistat și prevăzut cu discuri în față și tamburi în spate iar direcția cu cremalieră, servoasistată opțional. În funcție de dotările oferite au fost propuse 5 versiuni de echipare: bază, Luxus, Berlina, CD și SR. Al doilea, reprezenta o versiune sportivă produsă în serie limitată pentru omologarea FIA în WRC care dispunea la exterior de un kit aerodinamic special eleborat și era echipată cu același motor de la Ascona B 400.
Cu prototipul experimental Tech 1 prezentat la același salon auto german din 1981, având un coeficient de rezistență aerodinamică(CX) de 0.235, Opel stabilește un record mondial, demonstrând totodată rolul important al aerodinamicii în design-ul caroseriei. În același an, Opel devine primul producător auto care folosește vopsele prietenoase cu mediul, pe bază de apă.
În mai 1982, modelul din clasa sport Manta B beneficiază de un facelift major care a inclus îmbunătățiri de ordin stilistic și tehnic precum și dotări suplimentare. Gama de motorizări era compusă acum din 3 unități de 1.3L(75CP), 1.8L(90CP) și 2L în două variante: cu carburator (100CP) sau injecție(110CP), ultima asociată în standard cu o cutie de viteze manuală cu 5 trepte iar în funcție de nivelul de echipare în 3 versiuni: GT/J, Berlinetta și GT/E.
În septembrie 1982 la noua fabrică Opel din Zaragoza(Spania) demarează producția modelului de clasă mică Corsa și care a avut premierea la Salonul Auto de la Paris din 1982. Modelul era propus cu două variante de caroserie de tip berlină: în două volume cu trei uși (CC) și în trei volume(TR) cu două uși și cu două versiuni de echipare: Standard și Luxus. Propulsoarele disponibile erau cu 4 cilindri de 1L(45CP), 1.2L(55CP) și 1.3L(70CP) asociate cu o cutie de viteze manuală cu 4 trepte. Suspensia față era independentă cu schemă de tip McPherson iar în spate cu brațe longitudinale și axă torsională, sistemul de frânare servoasistat și dotat cu discuri în față și tamburi în spate iar direcția cu cremalieră. La același salon francez sunt prezentate variantele îmbunătățite ale modelelor Rekord(E2), Senator și Monza ale căror caroserii restilizate au fost atent elaborate din punct de vedere aerodinamic, gama de motorizări reînoită iar echipamentul de dotări substanțial îmbunătățit. În același an, este stopată producția modelului Commodore B iar pilotul Walter Rohrl și navigatorul său, Christian Geistdorfer, aflați la bordul unui Ascona 400 câștigă Campionatul Mondial de Raliuri.
În 1983 la fabrica din Russelsheim este fabricat exemplarul Opel cu numărul 20 de milioane acesta fiind un exemplar al modelului Senator A.
Cu ocazia Salonului Auto de la Geneva din 1984 își face debutul modelul Kadett E având o caroserie cu design ușor avangardist și atent elaborată din punct de vedere aerodinamic (CX:0.32) disponibilă în trei variante: berlină în două volume cu 3 sau 5 uși, berlină în trei volume cu 4 uși și break (Caravan) cu 3 sau 5 uși. Gama de motorizări era compusă din cinci unități cu 4 cilindri din care patru pe benzină de 1.2L(55CP), 1.3L(60-75CP), 1.6L(90CP) alimentate cu carburator și 1.8L(115CP) cu injecție rezervat versiunii sportive GSI precum și una diesel de 1.6L(55CP). În standard era oferită o cutie de viteze manuală cu 4 trepte iar pentru motoarele de capacitate mai mare una manuală cu 5 trepte iar opțional una automată cu 3 trepte. Suspensia era independentă pe ambele punți, în față de tip McPherson iar în spate cu brațe longitudinale interconectate. Sistemul de frânare era servoasistat de tip mixt cu discuri în față și tamburi în spate iar direcția cu cremalieră. În funcție de dotările oferite, au fost disponbile 5 niveluri de echipare: LS, GL, GLS, GT și GSI. Mulțumită numeroaselor sale calități, la finele anului 1984, modelul compact Opel obține trofeul ″Mașina Anului 1985″.
Ediția din 1985 a Salonului Auto de la Barcelona aduce lansarea variantelor de caroserie în două volume cu 5 uși și în trei volume cu 4 uși ale modelului Corsa. În același an, Opel devine primul producător auto german care a introdus un convertor catalitic pe fiecare model din gamă.
În septembrie 1986, modelul Ascona C beneficiază de un facelift ce a vizat în special exteriorul și echipamentul de dotări. În același timp gama de motorizări a fost revitalizată cu noi unități pe benzină de 1.6L(82CP) cu carburator și 2L(115-130CP) cu injecție. Tot în septembrie 1986 gama de motorizări a modelului Kadett a fost extinsă cu două noi propulsoare din care unul pe benzină de 2L cu două axe cu came în chiulasă și injecție electronică care furniza 115CP și respectiv 130 CP în cazul versiunii sportive GSI precum și una turbo diesel de 1.7L(82CP) de origine Isuzu. În toamna aceluiași an este lansat modelul utilitar compact Combo realizat pe baza modelului Kadett.
La Salonul Auto de la Paris din 1986 are loc lansarea modelului Omega A ca succesor al modelului Rekord E comercializat cu succes în 1.4 milioane unități. Modelul a impresionat încă de la debut datorită caroseriei cu design ușor avangardist și cu un coeficient aerodinamic (CX) excelent de 0.28 fiind la momentul respectiv cel mai aerodinamic automobil de serie. Disponibil în două variante de caroserie berlină în 3 volume cu 4 uși și break cu 5 uși (Caravan), modelul de clasă superioară de la Opel era propus cu 4 versiuni de echipare(LS, GL, GLS și CD) și beneficia de o gamă de motorizări compusă din trei unități cu 4 cilindri din care două pe benzină de 1.8L(90CP) cu carburator și 2L(115-122CP) cu injecție Bosch Motronic și una diesel de 2.3L, aspirat(73CP) și turbo(90CP). Un an mai târziu gama a fost copletată cu un propulsor cu 6 cilindri în linie de 3L(177CP) cu injecție electronică. Transmisia se realiza pe roțile din spate și era asigurată de o cutie de viteze manuală cu 5 trepte sau opțional de una automată în 3 trepte și 3 programe diferite de funcționare: Economic, Sport și Winter. Suspensia era independentă pe ambele punți, în față de tip McPherson cu brațe inferioare iar în spate cu brațe triunghiulare transversale de tip tiranți. Sistemul de frânare era servoasistat și prevăzut cu discuri plus dispozitiv antiblocaj ABS opțional iar direcția cu recirculare de bile servoasistată(opțional pentru versiunea LS). Modelul s-a impus repede pe piață iar mulțumită calităților sale obține trofeul ″Car of the year 1987″. La finalul anului 1986 este stopată producția modelelor Senator A(circa 60.323 unități) și Monza(46.008).
La ediția din 1987 a Salonului Auto de la Geneva este lansat modelul Kadett E Cabrio dezvoltat și fabricat de carosierul Bertone. Acesta dispunea de o caroserie abrio cu 4 locuri și roll bar central de proteție și era oferit cu două motorizări de 1.6L(90CP) cu carburator și 2L(115CP) cu injecție electronică. La Salonul Auto de la Frankfurt din același an, debuta modelul din clasa de lux Senator B și varianta modernizată al lui Kadett. Dezvoltat pe platforma modelului Omega, acesta dispunea de o caroserie cu un design avangardist și avea în dotare motoare cu 6 cilindri în linie de 2.5L(140CP) și 3L(177CP) ambele alimentate cu injecție electronica Bosch Monotronic. Spre deosebire de Omega, modelul Senator era oferit exclusiv în varianta de caroseie tip berlină și beneficia de amortizoare reglabile electronic cu 3 programe diferite: Normal, Confort și Sport, opțional de cutie de viteze automată în 4 trepte cu 3 programe: Economic, Sport și Winter, sistem de frânare cu discuri ventilate în față și ABS și servodirecție cu asistare variabilă. În toamna anului 1987, modelul Corsa beneficiază de un facelift ce a inclus unele îmbunătățiri de ordin stylistic, noi versiuni de echipare precum și o nouă motorizare diesel de 1.5L de origine Isuzu oferită în două variante: aspirată(50CP) și turbo (70CP).
Cu ocazia Salonului Auto de la Geneva din 1988 sunt lansate versiunile sportive: Corsa GSI și Kadett GSI 16V. Prima avea în dotare un motor de 1.6L(100CP) cu injecție și beneficia de unele elemente aerodinamice la exterior iar cea de-a era propulsată de un motor de 2L cu distribuție cu 4 supape pe cilindru(o premieră pentru Opel) care dezvolta 150CP și dispunea de sistem de frânare cu discuri pe puntea spate și direcție servoasistată. Salonul Auto de la Paris din același an aduce lansarea modelului Vectra care înlocuia în gamă modelul Ascona C fabricat în 1.721.647 exemplare. De la debut, modelul a fost disponibil în două variante de caroserie: berlină clasică cu 4 uși și berlină fastback cu 5 uși, 3 versiuni de echipare(GL, GLS, GT și CD) și cu 5 propulsoare cu 4 cilindri din care 4 pe benzină de 1.4L(75CP), 1.6L(82CP), 1.8L cu carburator sau injecție(90CP), 2.0Lcu injecție și două supape pe cilindru(115CP) sau cu patru supape pe cilindru(150CP) și unul diesel de 1.7L de origine Isuzu, aspirat(60CP) și turbo (82CP). Propulsoarele erau oferite în standard în combinație cu o cutie de viteze manuală cu 5 trepte sau opțional pentru cele cu capacitate mai mare o cutie automată cu 4 trepte. Pentru motorul de 2L era propusă opțional tracțiunea integrală permanentă. Suspensia era independentă, în față de tip McPherson iar în spate cu brațe longitudinale interconectate, sistemul de frânare servoasistat cu discuri în față și tamburi în spate(discuri spate și ABS opțional) iar direcția servoasistată opțional sau în standard. Modelul s-a bucurat de un mare succes comercial mulțumită design-ului dinamic și atent studiat aerodinamic(CX:29), a unui confort ridicat la rulare dar și unor soluții tehnice avansate. La finele anului 1988 este stopată producția modelului Manta B, aceasta totalizând 557.940 exemplare.
Din anul 1989, Opel introduce convertoarele catalitice ca echipament standard pentru toate modelele, fiind primul dintre producătorii auto europeni. În același timp exemplarul Opel cu numărul 25 de milioane părăsește linia de producție a fabricii din Russelsheim.
Ediția din 1989 a Salonului Auto de la Frankfurt aduce lansarea modelul din clasa sport Calibra ca înlocuitor al lui Manta. Dezvoltat pe platforma modelului Vectra, modelul Calibra a surprins prin caroseria sa coupe cu 2+2 locuri cu design avangardist și extrem de aerodinamică (CX:0.26) fiind la acel moment automobilul cel mai aerodinamic fabricat în serie. Modelul sport de la Opel era propus cu un motor pe benzină de 2L alimentat cu injecție oferit în două variante având distribuție cu două supape pe cilindru(115CP) și patru supape pe cilindru (150CP). Transmisia era asigurată de o cutie de viteze manuală cu 5 trepte sau opțional de una automată cu 4 trepte. Opțional era oferită transmisia integrală permanentă. Sistemul de frânare era servoasistat și prevăzut cu discuri plus ABS opțional iar direcția servoasistată. La finele anului 1989 demarează comercializarea modelului ultra performant Lotus Omega dezvoltat în colaborare cu constructorul britanic Lotus și fabricat în serie limitată de 950 unități. Acesta avea echipat un motor cu 6 cilindri în linie de 3.6L cu 24 supape, injecție electronică multipunct, dublu turbo și o putere de 377 CP care asigura performanțe comparabile cu cele ale unor modele super sport: viteză maximă 282 km/h și accelerație 0-100 km / h în 5.4 secunde. Modelul beneficia de cutie de viteze manual cu 6 trepte(o raritate la acea vreme), suspensii controlate electronic, frîna cu discuri ventilate plus ABS și direcție cu servoasistare variabilă.
În 1990, Opel devine primul producător auto care a implementat un sistem de reciclare pentru plastic. În același timp specialiștii de la Russelsheim au eliminat sistematic materialele dăunătoare, precum azbestul și cadmiul, din producesul de producție, compania germană înregistrând totodată un moment important față de tehnologia prietenoasă cu mediul. În același an, modelele Omega A, Senator B și Corsa A au beneficiat de un facelift care a vizat în special exteriorul și partea mecanică.
După o carieră de succes de 7 ani și 3.779.289 de exemplare fabricate, modelul compact Kadett E este înlocuit în gamă cu modelul Astra F prezentat în premieră la Salonul Auto de la Frankfurt din 1991. Dezvoltat pe o platformă ușor îmbunătățită a modelului Kadett E, modelul Astra F beneficia în premieră de noul sistem de siguranță Opel care includea airbag-uri frontale, centuri de siguranță pretensionate și protecţie în portiere pentru impact lateral. Astra F era disponibil în 3 variante de caroserie (berlină hatchback, berlină clasică și break) și cu numai puțin de șase versiuni de motorizare, din care patru pe benzină de 1.4L cu carburator (60CP) și injecție(75CP), 1.6L cu carburator (75CP), 1.8L cu injecție(90CP) și 2L cu injecție având distribuție cu 8 supape(115CP) sau cu 16 supape (150CP) cea din urmă rezervată versiunii GSI precum și două diesel din care unul aspirat de 1.7L(60CP) conceput de Opel și unul turbo de 1.7L(82CP) de origine Isuzu. În standard era oferită o cutie de viteze manuală cu 5 trepte sau opțional pentru motorizările mai mari una automată cu 4 trepte. În funcție de dotări, modelul era disponibil în 5 versiuni de echipare: GL, GLS, CD, GT și GSI. Versiunea GSI beneficia de sistem de frânare cu discuri, cele din față fiind ventilate plus ABS și direcție servoasistată iar la exterior de un kit aerodinamic special elaborat.
Către sfârșitul anului 1991 demarează comercializarea modelului Frontera(varianta europeană a modelului japonez off road Isuzu Wizard/MU), primul model Opel de tip off road și care după doar un an de la lansare devine lider în segmentul său în Europa. Acesta era oferit cu două variante de caroserie: break cu 5 uși și cabrio cu soft sau hard top, ambele cu 5 locuri și cu trei propulsoare cu 4 cilindri, din care două pe benzină de 2L(115CP) și 2.4L (125CP), ambele cu injecție și unul turbo diesel de 2.4L(100CP). Transmisia era integrală nepermanentă (puntea față fiind cuplabilă cu ajutorul unui reductor) și era asigurată de o cutie de viteze manuală cu 5 trepte. Sistemul de frânare era servoasistat și prevăzut cu discuri ventilate în față și tamburi în spate plus ABS opțional iar direcția cu recirculare de bile servoasistată. Modelul a beneficiat de un ușor facelift în 1996 când a primit noi motorizări și dotătări și a rămas la comercializare până în vara anului 1998.
În aprilie 1992 este lansat modelul off-road Monterey(varianta europeană a modelului japonez off road Isuzu Trooper II) situat în gamă peste modelul Frontera și modelul multifuncțional Campo. Modelul Monterey era propus într-o singură variantă de caroserie cu 3(SR) sau 5 uși(LTD) și cu două propulsoare din care unul pe benzină V6 de 3.2L(177CP) și unul turbo diesel cu 4 cilindri de 3.1L(114CP). Transmisia era integrală nepermanentă(cu puntea față cuplabilă automat) și asigurată în standard de o cutie de viteze manuală cu 5 trepte sau opțional de una automată în 4 trepte. Cu unele mici îmbunătățiri aduse în 1997, Monterey a rămas la comercializare până la finele anului 1999. Modelul multifuncțional Campo(varianta europeană a modelului pick-up off-road japonez Isuzu Faster) dispunea de o caroserie pick-up oferită în diferite configurații și cu trei motorizări cu 4 cilindri din care una pe benzină de 2.3L(94CP) și două turbo diesel de 2.5L(76CP) și 3.1L(109CP), toate asociate cu o cutie de viteze manuală cu 5 trepte. Transmisia era integrală nepermanentă (puntea față fiind cuplabilă cu ajutorul unui reductor). Modelul a fost comercializat până în anul 2001. În toamna aceluiași an este realizat un facelift modelului Vectra A care a beneficiat de unele îmbunătățiri de ordin stilistic, tehnic (noi motorizări pe benzină cu 4 cilindri de 1.8L – 115CP, 2L turbo 16 supape – 204CP și V6 de 2.5L – 170CP) și la nivelul dotărilor de siguranță(airbag șofer, century pretensionate) și confort(computer de bord, radio cd). În același timp este lansată versiunea sportivă a modelului Calibra dotată cu un motor turbo de 2L cu 16 supape care furniza 204CP și asigura performanțe ridicate: viteză maximă 245 km/h și accelerație 0-100 km/h în 6.8 secunde. Aceasta dispunea de transmisie integrală permanentă și cutie de viteze manuală cu 6 trepte.
La Salonul Auto de la Geneva din 1993 este lansată cea de-a doua generaţie a modelului Corsa(prima generație fiind fabricată în 3.105.430 de exemplare) care beneficia de un design modern și atractiv și varianta de caroserie cabrio a modelului Astra F stilizată și produsă de carosierul Bertone. De la debut, modelul Corsa B a fost propus în varianta de caroserie tip hatchback cu 3 sau 5 uși și patru motorizări din care trei pe benzină alimentate cu injecție de 1.2L(45CP), 1.4L(60-82CP) și 1.6L(102CP) care echipa versiunea sportivă GSI precum și una diesel de 1.5L oferită în varianta aspirată(50CP) și supraalimentată(67CP). Transmisia era asigurată de o cutie de viteze manuală cu 5 trepte iar ulterior fiind propusă opțional una automată cu 4 trepte. Suspensia față era de tip McPherson iar cea spate de tipul cu roți conexe. Versiunea sportivă GSI dispunea de sistem de frânare cu discuri față ventilate, servodirecție iar la exterior de un kit aerodinamic. Corsa B s-a impus rapid în topul clasei sale la vânzări în Europa acolo unde îşi păstrează poziţia în clasament ani la rând. Către finele anului 1993 este lansat modelul utilitar Combo pe baza modelului Corsa B, producția modelului Senator B este stopată și este realizat un facelift modelului Calibra a cărei gamă de motorizări a fost extinsă cu un nou V6 de 2.5L(170CP) iar echipamentul de dotări îmbunătățit.
Ediția din 1994 a Salonului Auto de la Geneva aduce lansarea celei de-a doua generație a modelului Omega care dispunea de un design personalizat și atent elaborat din punct de vedere aerodinamic(CX:0.29) dar care păstra soluția tehnică clasică cu motor amplasat frontal longitudinal și transmisie pe roțile din spate. Modelul era propus în două variante de caroserie: berlină și break iar gama de motorizări era formată din patru unități, din care trei pe benzină din noua familie Ecotec(caracterizată printr-o emisie redusă de noxe) cu 4 cilindri de 2L în varianta cu 8 supape(115CP) sau 16 supape(136CP), V6 de 2.5L (170CP) și V6 de 3L (211CP) ambele cu 24 supape precum și una turbo diesel cu 6 cilindri de 2.5L(131CP) de concepție BMW. Motoarele dispunea de sistem de control și recirculare a gazelor. În standard era oferită o cutie de viteze manuală cu 5 trepte iar opțional una automată în 4 trepte cu control electronic. Printre dotările oferite în premieră pe un model de serie merită amintite: climatizarea cu reglaj separat a temperaturii pentru șofer și pasagerul din dreapta, afișajul digital care oferă o diversitate de informații de la temperatura exterioară, ora și data, ce post de radio se ascultă și până la consumul mediu instantaneu, trei tetiere pentru locurile din spate, radio casetofonul sau radio CD-ul încastrate în consola central fără cablurile convenționale, închidere centralizată acționată prin telecomandă sau vitezometrul calibrat.
Cu ocazia Salonului Auto de la Paris din 1994 este lansat modelul sport Tigra realizat pe platforma modelului Corsa B și care dispunea de o caroserie coupe cu 2+2 locuri cu design original și spectaculos. Modelul era echipat la alegere cu două motoare pe benzină de 1.4L(90CP) și 1.6L(125CP), ambele asociate cu o cutie de viteze manuală cu 5 trepte. În toamna aceluiași an, modelul Astra F beneficiază de un ușor facelift ce a vizat în special exteriorul, partea mecanică și echipamentul de dotări de siguranță și confort.
În iunie 1995 își făce debutul cea de-a doua generație a modelului din clasa medie superioară Vectra. Cu Vectra B, Opel devine primul mare producător auto din lume care introduce sistemul de eliberare a pedalei de accelerație şi airbag-ul hibrid. Dezvoltat pe o platformă îmbunătățită a generației anterioare(pentru suspensia spate s-a optat pentru o soluție tehnică de tip multibraț), Vectra B dipunea de o elegantă și aerodinamică (CX:0.28) caroserie oferită în trei variante: berlină clasică cu 4 uși, berlină fastback cu 5 uși, și break din octombrie 1996. Vectra B era disponibil în 4 versiuni de echipare: Standard, CD, Sport și CDX și cu șase motorizări din care patru pe benzină cu 4 cilindri de 1.6Lcu 8 supape(75CP) și 16 supape (100CP), 1.8L(115CP), 2L(136CP) și V6 de 2.5L(170CP) precum și două turbo diesel de 1.7L(82CP) și 2L(82CP) cu injecție directă. Motoarele erau oferite în standard în cobinație cu o cutie de viteze manuală cu 5 trepte sau opțional pentru cele cu capacitate mai mare cu una automată în 4 trepte cu control electronic. Pentru versiunile de echipare superioară în combinație cu motoarele cu capacitate mai mare, era propus sistemul de control al tracțiunii, sistemul de frânare era dotat cu discuri ventilate în față și discuri pline în spate plus ABS.
Din anul 1996, Opel echipează toate modelele sale cu airbaguri de mărime completă pentru şofer şi pasagerul din faţă și care reprezenta o premieră printre producătorii auto germani. În același an, la fabrica din Rüsselsheim demarează producția modelului Cadillac Catera (varianta americană a Opel-ului Omega B) echipat cu un motor V8 de 5.7L(310CP) iar pilotul german Manuel Reuter câştigă campionatul ITC(International Touring Car) cu un model Opel Calibra.
În 1997, Opel introduce în premieră pe un automobil de producție europeană un motor cu 3 cilindri. Unitatea de 1L(50CP), beneficia de distribuție cu 4 supape pe cilindru și echipa modelul Corsa B facelift, prezentat la Salonul Auto de la Geneva din acel an. În primăvara aceluiași an este lansat monovolumul Sintra(varianta europeană a Chevrolet-ului Venture) care dispunea de uși spate culisante și 7 locuri la interior și era oferit la alegere cu două motoare pe benzină cu 4 cilindri de 2.2L 16V(141CP) și V6 de 3L(301CP) precum și un turbo diesel cu 4 cilindri de 2.2L 16V(115CP). Transmisia se realiza pe roțile din față și era asigurată de o cutie de viteze manuală cu 5 trepte sau opțional de una automată cu 4 trepte. Modelul a fost comercializat până la finale anului 1999. Tot în 1997, Opel lansează ″Mobility Initiative″, un sistem de navigaţie disponibil pentru modelele Vectra B şi Omega B iar cu modelul Arena, lansat în același timp, Opel revine în segmentul de piaţă al modelelor cormerciale.
Anul 1998 aduce inaugurarea noului sediu al companiei, clădirea Adam Opel din Russelsheim chiar de către cancelarul Germaniei, Helmut Kohl precum și a fabricii de la Glowice din Polonia. În același an la Salonul Auto de la Geneva sunt lansate noua generație Astra G și modelul utilitar Movano. Dezvoltat pe o platformă complet nouă, Astra G beneficia de o caroserie cu design atractiv oferită în 3 variante(berlină fastback, berlină clasică și break). În funcție de dotările oferite erau propuse 5 versiuni de echipare: Basis, Confort, Njoi, Sport și Elegance. Printre dotările premium oferite contra cost se înumărau: airbag-urile laterale, sistemul de navigație, climatizarea automată, farurile cu xenon, volanul cu comenzi pentru radio sau display-ul multifuncțional. Modelul compact de la Opel dispunea de o gamă amplă de motorizări compusă din șapte unități din familia Ecotec cu 4 cilindri din care cinci pe benzină de 1.2L 16V(75CP), 1.4L 16V(90CP), 1.6L 8V(75CP) și 16V(101CP), 1.8L 16V(125CP) și 2L 16V(136CP) și două turbo diesel de 1.7L(68CP) și 2L 16V(82CP) cu injecție directă. Transmisia era asigurată în standard de o cutie de viteze manuală cu 5 trepte sau opțional de una automată în 4 trepte cu control electronic. Opțional era oferit sistemul de control al tracțiunii TCS. Suspensia era independentă, de tip McPherson pe puntea față și brațe longitudinale interconectate pe puntea spate. Sistemul de frânare era servoasistat și prevăzut cu discuri în față și tamburi în spate plus ABS opțional sau în serie sau cu discuri ventilate în față și discuri pline în spate pentru motorizările mai mari. Direcția era servoasistată în serie.
În septembrie 1998 își face debutul ce de-a doua generație a modelului Frontera. Dezvoltat pe o platformă ușor îmbunătățită a generației precedente, Frontera B era disponibil cu două variante de caroserie: break cu 5 uși și cabrio cu soft sau hard top, ambele cu 5 locuri și cu trei propulsoare, din care două pe benzină cu 4 cilindri de 2.2L 16V(135CP) și V6 de 3.2L 24V (204CP) și unul turbo diesel cu 4 cilindri de 2.8L(115CP) cu injecție directă. Modelul a rămas în producție până în anul 2003.
Cu ocazia Salonului Auto de la Geneva din 1999 sunt lansate modelele Zafira și Vectra B facelift. Primul era un model din clasa monovolumelor compacte, care beneficia de conceptul versatil de interior denumit Flex-7 cu 7 locuri. Dezvoltat pe platforma modelului Astra G, Zafira era echipat la alegere cu trei motoare cu 4 cilindri din care trei pe benzină de 1.6L 16V(101CP), 1.8L 16V(115CP) precum și un turbo diesel de 2.0L 16V(82CP) cu injecție directă. Motoarele erau asociate în standard cu o cutie de viteze manuală cu 5 trepte sau opțional de una automată cu 4 trepte. Vectra B facelift se deosebea la exterior și interior prin unele restilizări, beneficia de îmbunătățiri de ordin tehnic inclusiv de noi motorizări(pe benzină cu 4 cilindri de 1.8 16V-125CP și V6 de 2.6L 24V-170CP precum și turbo diesel cu 4 cilindri de 2L 16V – 100 CP și 2.2L 16V-120CP, ambele cu injecție directă și tehnologie common rail) și dotări suplimentare (airbag-uri laterale, controlul tracțiunii, sistem de navigație complex, climatizare automată).
În august 1999, modelul Omega B beneficiază de un facelift concretizat prin unele îmbunătățiri de ordin stilistic și tehnic ce includea noi motorizări(pe benzină cu 4 cilindri de 2.2 16V-144CP, V6 de 2.6L 24V-180CP și V6 de 3.2L 24V-218CP precum și turbo diesel cu 4 cilindri de 2.2L 16V-120CP și 6 cilindri de 2.5L-150CP, ambele cu injecție directă iar cel cu 6 cilindri și cu tehnologie common rail). În același timp pe acest model au fost introduse dotări suplimentare precum: tetierele active, airbag-urile laterale, controlul stabilității, sistem de navigație complex, faruri cu xenon și preinstalație telefon). În același an, exemplarul cu numărul 50.000.000, un exemplar al modelului Omega B, părăsește linia de producție a fabricii din Russelsheim.
La ediția din 2000 a Salonului Auto de la Geneva are loc lansarea modelelor Agila(varianta Opel a modelului Suzuki Wagon-R) din segmentul mini oferit cu două morizări pe benzină cu 3 cilindri de 1L-12V(58CP) și 4 cilindri de 1.2L-16V(75CP) și al cărei caroserie de tip monovolum cu 5 uși oferea un spațiu interior și un portbagaj de dimensiuni generoase și Astra G Coupe realizat și fabricat de carosierul Bertone dar cu motorizări de 1.8L-16V (125CP), 2.2L-16V(147CP) și 2L turbo -16V(190CP). În același timp sunt prezentate două prototipuri ale modelului Zafira din care unul cu propulsie electrică iar celălalt propulsat de o unitate alimentată cu gaz natural și demarează producția unui nou motor pe benzină cu 4 cilindri în linie de 2.2L 16V(147CP) realizat din aliaje, oferit ulterior și pe celelalte modele.
La Salonul Auto de la Paris din 2000 își face debutul cea de-a treia generație a modelului Corsa și modelul sport Speedster. Dezvoltat pe o platformă îmbunătățită a generației precedente, Corsa C dispunea de o caroserie tip hatchback cu design atractiv și aerodinamic (CX:0.32) și era disponibil în numai puțin de 14 versiuni de echipare, aici fiind incluse și versiunile comercializate în serie limitată. Gama de motorizări era formată din cinci unități din familia Ecotec din care patru unități pe benzină cu 3 cilindri de 1L(58CP), 1.2L(75CP), 1.4L(90CP) și 1.8L(125CP) aflat în dotatrea versiunii GSI, toate având distribuție cu 4 supape pe cilindru și un turbo diesel de 1.7L oferit în varianta aspirată(65CP) și turbo(75CP). Motoarele erau asociate în standard cu o cutie de viteze manuală cu 5 trepte iar pentru motorul de 1.2L era propusă opțional o cutie automată în 4 trepte cu control electronic denumită Easytronic și care ulterior a fost disponibilă și pe alte motoare. Versiunea sportivă GSI beneficia de sistem de frânare cu discuri pe puntea spate plus ABS în standard și direcție servoasistată. În funcție de nivelul de echipare, Corsa C putea fi echipat cu: airbag-uri laterale, display multifuncțional, volan cu comenzi pentru radio, închidere centralizată cu telecomandă sau radio CD. Realizat în colaborare cu Lotus pe platforma modelului Elise, modelul sport Speedster beneficia de o caroserie cabrio targa cu două locuri și motor central cu 4 cilindri de 2.2L-16V(147CP). Speedster dispunea de sistem de frânare cu discuri, cele din față fiind ventilate plus ABS, direcție servoasistată și sistem de control al tracțiunii.
Ediția din 2001 a Salonului Auto de la Geneva aduce lansarea variantei Astra G Cabrio dezvoltată și produsă de carosierul Bertone, modelului utilitar Vivaro și a unei noi generații a modelului utilitar Combo. Cu aceeași ocazie sunt prezentate sub formă de concept-car modelele Astra X-treme și Zafira HydroGen1 care va stabili ulterior 15 recorduri internaționale. În același an la Salonul Auto de la Frankfurt își face debutul versiunea sportivă a modelului Zafira, denumită OPC dezvoltată de departamentul propriu Opel Performance Center care dispunea la exterior de un kit aerodinamic special elaborat și de un propulsor pe benzină turbo de 2L-16V(200CP).
Salonul Auto de la Geneva din 2002 aduce lansarea celei de-a treia generație a modelului Vectra oferit în două variante de caroserie: berlină clasică cu 4 uși și berlină fastback cu 5 uși (GTS) și al cărui design era unul original și personalizat. Dezvoltat pe o platformă complet nouă, Vectra C beneficia de o punte față formată dintr-un cadru auxiliar pe care erau montate elementele suspensiei în timp ce puntea spate utiliza o soluție tehnică de tip multibraț. Sistemul de frânare era servoasistat de tipul cu discuri, cele din față fiind ventilate plus ABS și dispozitiv de control al frânării în curbă CBC iar sistemul de direcție era de tip electro-hidraulic. Motoarele disponibile erau pe benzină cu 4 cilindri de 1.6L(101CP), 1.8L (125CP), 2.2L(147CP) și V6 de 3.2L(211CP), toate având distribuție cu 4 supape pe cilindru precum și turbo diesel cu 4 cilindri de 2L(101CP) și 2.2L(125CP), ambele având distribuție cu 4 supape pe cilindru și injecție directă. Transmisia era asigurată în standard de o cutie de viteze manuală cu 5 trepte sau opțional de una automată în 5 trepte cu control electronic. Printre dotările premium oferite opțional merită amintite: sistemul de control electronic al amortizoarelor(CDC), sistemul de control al stabilității ESP Plus, dublu climatronic, farurile adaptive sau scaunele cu multiple reglaje electrice.
În primăvara anului 2003 își fac debutul la comercializare Zafira facelift precum și versiunile Speedster Turbo dotată cu motorul de 2L 16V turbo(190CP) şi Astra 1.6 CNG (Compressed Natural Gaz) Caravan alimentă cu gaz natural. În august 2003 este realizat un facelift modelului Corsa C ce a vizat în special exteriorul, gama de motorizări și echipamentul de dotări de siguranță și confort. În același timp, pe modelul Corsa este introdus ultra modernul motorul turbo diesel de concepție Fiat de 1.3L CDTI(70CP) cu tehnologie common rail în timp ce pentru motoarele pe benzină este introdusă tehnologia Twin Port pentru reducerea consumului de combustibil iar cu modelul special dezvoltat Eco Speedster sunt înregistrate 17 recorduri internaționale pe pista de la Dudenhofen.
Cu ocazia Salonului Auto de la Frankfurt din 2003 sunt prezentate în premieră modelele Astra H, Meriva, Signum și conceptul Zafira HydroGen3. Lansat la comercializare în martie 2004 doar în varianta de caroserie hatchback cu 5 uși având un design original și ușor avangardist, Astra H a fost dezvoltat pe o platformă nouă cu o suspensie față de tip McPherson cu brațe transversale și suport auxiliar realizate din aluminiu iar suspensia spate cu brațe longitudinale interconectate. Sistemul de frânare era servoasistat și prevăzut cu discuri ventilate în față și discuri pline în spate plus ABS iar direcția servoasistată. Gamă de motorizări era compusă din șapte unități cu 4 cilindri din care patru pe benzină de 1.4L (90CP), 1.6L(101CP), 1.8L(125CP) și 2L turbo(170CP) toate cu 4 supape pe cilindru precum și trei turbo diesel de 1.3L(90CP), 1.7L(100CP) și 1.9L(120 – 150CP) toate cu tehnologie common rail și injecție directă. În standard era oferită o cutie de viteze manuală cu 5 trepte(6 trepte pentru motorul de 2L turbo și motoarele turbo diesel) sau opțional de una automată cu 4 trepte(motor 1.8L) sau automată Easytronic cu 5 trepte. La debut, Astra H a fost propus în 5 versiuni de echipare: Base, Edition, Enjoy, Sport și Cosmo. Dispozitivul de gestionare electronică a controlului suspensiei IDS și cel de control al stabilității ESP erau oferite opțional. Modelul Meriva din clasa monovolumelor compacte cu interior modulabil era realizat pe platforma modelului Corsa C și beneficia de o caroserie aerodinamică(CX:0.32) și generos vitrată și de o gamă de motorizări formată din patru unități din care trei pe benzină de 1.4, 1.6 și 1.8L precum și una turbo diesel de 1.3 și 1.7L. Dezvoltat pe platforma modelului Vectra, modelul din clasa superioară Signum dispunea de o caroserie tip hatchback cu interior modulabil și dotări de înalt nivel.
La ediția din 2004 a Salonului Auto de la Geneva își făcea debutul noua generație a modelului sport Tigra care se baza din punct de vedere tehnic pe modelul Corsa C și care dispunea acum de o caroserie cabrio cu două locuri având hard top retractabil electric denumită Twin Top precum și noile Astra H Caravan și Vectra C Caravan. La Salonul Auto de la Paris din același an este prezentată varianta Astra GTC având caroserie hatchback în 3 uși și Agila facelift. Tot în acel an este fabricat exemplarul Opel cu numărul 60 de milioane.
Cu ocazia ediției din 2005 a Salonului Auto de la Geneva debutează a doua generație Zafira dezvoltată pe baza platformei modelului Astra H, oferită inclusiv în versiunea sportivă OPC cu motor turbo de 2L(240CP) și care obține 5 stele în cadrul testelor de siguranţă Euro NCAP, versiunea sportivă Astra H OPC dotată cu un motor turbo de 2L(200CP) precum și Zafira 1.6 CNG care devine cel mai bine vândut automobil cu propulsie alternativă din Germania. Cu ocazia Salonului Auto de la Frankfurt din același an sunt lansate versiunea Astra Twin Turbo în variantele GTC și Twin Top(cabrio) cu hard top metalic acționat electric, variantele cu facelift ale modelelor Vectra C și Signum dotate acum cu noile motoare turbo diesel de 1.9L CDTI de concepție Fiat precum și versiunea sportivă Vectra C OPC dotată cu un motor V6 turbo de 2.8L(240CP). Începând din anul 2005, toate modelele echipate cu motoare turbo diesel sunt echipate cu filtru de particule.
Salonul Auto de la Geneva din 2006 aduce lansarea modelului sport cabrio GT dezvoltat în colaborare cu grupul General Motors ca succesor al modelului Speedster și propulsat de un motor amplasat frontal cu 4 cilindri turbo(260CP) cu injecție directă, variantei Astra GTC dotată cu plafon panoramic din sticlă, variantei Astra Sedan și versiunii sportive Meriva OPC echipată cu un motot turbo de 1.6L (180CP). În același an la Salonul Auto de la Londra își face debutul a patra generație a modelului Corsa dezvoltată pe o platformă nouă în colaborare cu grupul Fiat și care s-a făcut repede remarcată datorită design-ului atractiv, raportului preț/calitate/performanțe excelent și numeroaselor dotări oferite. Disponibil în varianta de caroserie tip hatchback cu 3 sau 5 uși, Corsa D beneficia de o gamă de motorizări formată din cinci unități din care una cu 3 cilindri de 1L(60CP) și două cu 4 cilindri de 1.2L(80CP) și 1.4L(90CP) precum și două turbo diesel 1.3L CDTI(75-90CP) și 1.7L CDTI (100CP). În standard era oferită o cutie de viteze manuală cu 5 trepte(opțional 6 trepte pentru motoarele 1.3L CDTI-90CP și 1.7L CDTI-100CP) sau opțional una automata tip Easytronic cu 5 trepte. Pentru suspensie care era independentă s-a optat pentru o schemă de tip McPherson pentru puntea față și una cu brațe longitudinale interconectate pentru puntea spate. Sistemul de frânare era de tipul cu discuri ventilate în față și tamburi în spate plus ABS iar direcția cu servoasistare electrică. Corsa D era propusă cu 4 versiuni de echipare: Club, Enjoy, Sport și Cosmo iar ca dotări opționale erau incluse: ESP-ul, TCS-ul, sistemul de navigație, plafonul panoramic din sticlă, climatronic-ul, jantele de 17 țoli sau farurile adaptive. În toamna aceluiași an, concernul american General Motors deschide un nou centru de design la Russelsheim și sunt lansate modelele Antara din clasa SUV-urilor medii precum și noile generații ale modelelor utilitare Vivaro și Movano. Dezvoltat în colaborare cu General Motors, modelul Antara dispunea de o caroserie cu 5 uși și era echipat la alegere cu trei motoare din care două pe benzină cu 4 cilindri de 2.4L(140CP) și V6 de 3.2L(227CP), ambele de origine GM precum și un turbo diesel cu 4 cilindri de 2L(127-150CP) conceput de VM Motori. Transmisia era integral permanentă și era asociată în standard de o cutie de viteze manual cu 5 sau 6 trepte sau opțional de una automată cu 5 trepte.
La ediția din 2007 a Salonului Auto de la Geneva este lansată varianta îmbunătățită a modelului Astra H și versiunea sportivă Corsa D OPC dotată cu un motor turbo de 1.6L (192CP) iar la Salonul Auto de la Barcelona debutează versiunea Corsa D GSI cu motor de turbo de 1.6L(150CP). Pilotul Manuel Reuter stabileşte recordul circuitului Nürburgring-Nordschleife cu 8 minute şi 47.99 secunde, pilotând un Corsa OPC de serie. Salonul Auto de la Frankfurt din același an aduce lansarea celei de-a doua generații a modelului Agila (varianta Opel al modelului Suzuki Splash) care dispunea de o caroserie hatchback cu 5 uși și trei propulsoare din care două pe benzină cu 3 cilindri de 1L(65CP) și cu 4 cilindri de 1.2L (86CP) și un turbo diesel de 1.3L CDTI(75CP).
Cu ocazia Salonului Auto de la Londra din 2008 își făcea debutul modelul Insignia ca succesor al lui Vectra C. Insignia a surprins încă de la debut datorită design-ului personalizat cu linii curbe și elegante, echipării vaste care includea numeroase dotări de ultimă oră (transmisie integrală cu ambreiaj Haldex care asista automat diferențialul pentru repartiția optimă a cuplului între cele două axe, sistem de control al amortizoarelor Flex Ride cu trei programme diferite – Stantard, Sport și Tour, faruri adaptive cu sistem AFL sau dispozitiv de monitorizare Opel Eye pentru recunoaşterea semnelor și obstacolelor din drum) și a gamei extinse de motorizări. Dezvoltat pe o platformă îmbunătățită al lui Vectra C, modelul Insignia era disponibil cu două variante de caroserie: berlină clasică cu 4 uși și berlină fastback cu 5 uși și cu un număr de șase motorizări din care patru pe benzină cu 4 cilindri de 1.6L aspirat (115CP) și turbo(180CP), 1.8L(140CP), 2L turbo(220CP0 și V6 de 2.8L turbo(280CP) și douăa turbo diesel-uri cu 4 cilindri de 2L(110, 130 și 160CP) și 2L biturbo(190CP), ambele în varianta ecoFLEX cu emisii reduse de CO2. Motoarele erau asociate în standard cu o cutie de viteze manuală cu 6 trepte sau opțional cu una automată cu 6 trepte. Mulțumită calităților sale, modelul obține trofeul ″Mașina Anului 2009″.
La Salonul Auto de la Geneva din 2009 sunt lansate varianta break a modelului Insignia denumită Sports Tourer și versiunea sportivă Insignia OPC dotată cu un motor V6 de 2.8L turbo(325CP) și transmisie integrală fiind cel mai performant model de serie Opel până la acel moment. În toamna aceluiași an este stopată producția modelului Tigra.
Ediția din 2009 a Salonului Auto de la Frankfurt aduce lansarea modelului Astra J. Proiectat pe o platformă îmbunătățită a generației precedente, Astra J beneficia de un design sportiv și atent elaborat din punct de vedere aerodinamic (CX:0.28). Modelul stabileşte noi standarde în clasa compactă în ceea ce privește confortul și soluțiile tehnice implementate, precum scaunele ergonomice certificate AGR, dispozitiv de monitorizare Opel Eye, faruri cu tehnologie LED şi sistem de iluminare de siguranţă AFL+. Siguranţa pasivă a noului Astra este evidenţiată de cele 5 stele primite în urma testului Euro NCAP. De la debut, modelul a fost disponibil cu o caroserie berlină de tip hatchback cu 5 uși și cu cinci propulsoare cu 4 cilindri din care două pe benzină de 1.4L aspirat(100CP) și turbo(140CP) și de 1.6L aspirat (115CP) și turbo (180CP) precum și trei turbo diesel de 1.3L CDTI(100CP), 1.7CDTI (115CP) și 2L CDTI (160CP). Motoarele pe benzină aspirate și cel de 1.3L CDTI erau asociate cu o cutie de viteze manuală cu 5 trepte, celelalte motoare o cutie manuală cu 6 trepte iar opțional era propusă o cutie automata cu 6 trepte pentru motorul pe benzină de 1.6L și cel de 2L CDTI. În funcție de dotările oferite, modelul compact era propus în 4 versiuni: Edition, Cosmo, Selection și Sport iar printre dotările opționale merită menționate: sistem de control dinamic al trenului de rulare Flex Ride, faruri bi-xenon, sistem de navigație cu funcție vocală, climatronic bi-zonal sau frână de staționare electronică.
La finalul anului 2009 este realizat un facelift modelului Zafira iar cu versiunea Zafira GNC ecoFLEX cu motor de 2L turbo(150CP) era consemnată o premieră, fiind primul automobil de serie cu motor turbo alimentat cu gaz natural.
În ianuarie 2010 eate lansată varianta îmbunătățită a modelului Corsa D iar la Salonul Auto de la Geneva din acel an debuta a doua generație a modelului Meriva dezvoltat pe baza modelului Corsa D și care aducea îmbunătățiri în privința flexibilității grație sistemului de uși laterale spate culisante. Varianta break a modelului Astra denumită Sports Tourer îşi face debutul la Salonul Auto de la Paris din același an iar în noiembrie 2010 este realizat un facelift modelului Antara.
A doua generaţie Movano este lansată la începutul anului 2011 și beneficia de patru tipuri de ampatamente şi trei variante de înălţime a acoperişului, cu tracţiune de faţă sau integrală, într-un total de 300 de versiuni.
Ediția din 2011 a Salonului Auto de la Geneva aduce lansarea modelului revoluționar Ampera cu propulsie electrică extended-range (E-REV). Dezvoltat în colaborare cu General Motors, modelul Ampera puteat parcurge 40-80 km folosind doar putere electrică,fără emisii de CO2. Pe distanţe mai mari, motorul cu combustie internă producea electricitate pentru punerea în mişcare a roţilor pentru restul călătoriei. Acest lucru permitea o autonomie de peste 500 km. Grație conceptului său, modelul câștigă titlul ″Mașina Anului 2012″.
Cu ocazia Salonului Auto de la Frankfurt din 2011 își fac debutul: Astra GTC Coupe, a treia generație Zafira Tourer cu un design spectaculos și conceput pe platforma lui Astra J, a patra generaţie Combo şi concept car-ul experimental RAK e. La finalul aceluiași an, Corsa primeşte un nou facelift iar cu sistemul Start/Stop implementat, Corsa ecoFLEX cu motor 1.3 CDTI(95CP) înregistra un consum de doar 3.5 litri/100 km.
Salonul Auto de la Geneva din 2012 aduce lansarea noului model Mokka din categoria SUV-urilor compacte care era dezvoltat în comun cu General Motors și care beneficia de un design atractiv și soluții tehnice inovative. În același an, la Salonul Auto de la Paris sunt prezentate: modelul Adam din clasa mică cu posibilitati multiple de personalizare la nivel de design și proiectat pe platforma lui Corsa D, varianta îmbunătățită a modelului Astra J, versiunea sportivă Astra GTC OPC al cărui motor de 2L turbo furniza 280CP și varianta Astra J Sedan.
La ediția din 2013 a Salonului Auto de la Geneva sunt lansate varianta restilizată a modelului Insignia ale cărui motoare pe benzină aveau implementată tehnologia ecoFLEX și varianta de caroserie cabrio a modelului Astra J care în acest caz purta denumirea de Opel Cascada.
Ediția din 2014 a Salonului Auto de la Paris aduce lansarea celei de-a cincea generație a modelului din clasa mică Corsa care reprezenta o evoluție stilistică și tehnică a generației precedente iar către finele anului 2014 demarează comercializarea modelului Karl ca succesor al modelului Agila.
Cea de-a patra generație a modelului compact Astra este prezentată cu ocazia Salonului Auto de la Frankfurt din 2015, disponibilă într-o primă fază doar în varianta hatchback iar mulțumită numeroaselor sale calități obține premiul ″Car of the year 2016″.
La începutul anului 2016, modelul din clasa SUV compactă Mokka beneficiază de un facelift ce a vizat în special exteriorul și partea mecanică.
Spectaculosul concept car cu propulsie electrică GT Concept prezentat în cadrul Salonului Auto de la Geneva din 2016 și care se dorea un posibil succesor al celebrului model sport GT din anii ’60 și ’70, a fost foarte bine primit de public și pasionații brandului german Opel, marcând totodată momentul în care Opel și-a anuntat cea mai puternică ofensivă de modele noi din istoria mărcii cu numai puțin 20 de premiere din 2016 până în 2022. Dintre acestea, 7 au fost deja lansate până în acest moment: Insignia în 3 variante de caroserie, crossover-ele Crossland X(succesor al lui Meriva) și Grandland X(înlocuitor al lui Antarea), Ampera-e, Combo E, Vivaro C și Corsa F.
Foto: Opel; Arhivă
Ți-a plăcut acest articol? Abonează-te la newsletter-ul Auto Retro Passion pentru mai multe informații AICI
