Pe 14 decembrie 2014 s-au implinit 100 de ani de cand cei sase frati Maserati au infiintat „Societa Anonima Officine Alfieri Maserati”. Inainte de toate, istoria bogata de un secol a constructorului italian este povestea unei familii care si-a dedicat intreaga viata pasiunii pentru automobilele sport si competitiile auto. In prezent, Maserati este specializat pe productia de automobile de lux cu performante de top si tehnologie de ultima ora si care alaturi de constructorul Ferrari formeaza o divizie exclusiva ce apartine concernului italian FIAT. Mai jos vom incerca sa prezentam momentele cele mai importante din istoria constructorului italian.
In data de 14 decembrie 1914 intr-un mic garaj din Bologna(Italia) un grup de pasionati ai cailor putere avand traditie in mecanica si designul auto au infiintat firma „Societa Anonima Officine Alfieri Maserati”. Acest grup era format din cei sase frati ai marii familii Maserati: Carlo, Bindo, Alfieri, Mario, Ettore si Ernesto care aveau ca activitate principala producerea de bujii si intretinerea automobilelor de competitie in special ale firmelor Diatto si Isotta Fraschini. Celebrul Trident, simbolul marcii lor a fost desenat de catre Mario, de profesie pictor, acesta fiind inspirat din tridentul zeului Neptun a carui statuie impodobeste Piazza del Nettuno din Bologna.
Incepand cu anul 1920, fratii Maserati s-au specializat pe modificarea modelelor Isotta Fraschini pentru competitii iar intre anii 1922-1926, Alfieri si Ettore au lucrat pentru firma Diatto si au realizat modele pentru cursele de Grand Prix.
In 1926, fratii Alfieri si Ettore Maserati au construit primul automobil sub marca Maserati. Acesta a fost denumit Tipo 26 si era realizat pe baza unui exemplar de Diatto Typ 20. Acesta era echipat cu un motor cu 8 cilindri de 1.5L supraalimentat cu compresor mecanic Roots care furniza 115CP si a fost dezvoltat special pentru a concura in competitiile auto, castigand in acelasi an cursa de la Targa Florio la categoria sa. Maserati Tipo 26 dispunea de o caroserie cu doua locuri realizata din aluminiu, cutie de viteze manuala cu 3 sau 4 rapoarte, suspensie cu axe rigide si arcuri lamelare iar sistemul de franare prevazut cu tamburi avand comanda mecanica. Viteza maxima era de 180-200km/h. Intre anii 1926-1932 au fost construie circa 50 de exemplare in diferite variante: 26MM, 26B, 26R, 26C cunoscuta ca 8C-1100, 26M cunoscuta ca 8C-2500. Motoarele lor aveau 8 cilindri in linie si capacitati cuprinse intre 1.1 si 2.5L, erau alimentate cu unul sau doua carburatoare Weber si supaalimentate cu un compresor mecanic Roots sau doua in cazul lui 26M. Puterile dezvoltate erau cuprinse intre 90 si 185CP in timp ce viteza maxima cuprinsa intre 170 si 230km/h. Prima si cea mai importanta victorie a fost consemnata in 1927 in Grand Prix-ul de la Tripoli de catre Ernesto Maserati cu varianta 26MM.
Intre anii 1927-1931 sunt castigate numeroase curse cu modelul Tipo 26 precum si doua titluri de campion al constructorilor din Italia. Cele mai cunoscute succese fiind obtinute cu varianta 26C in Marele Premiu al Romei in 1930, Mille Miglia editia 1931 la clasa sa cu pilotii Alfieri Maserati si Giuseppe Tuffanelli sau cu varianta 26 M in Coppa Ciano, Coppa Acerbo ambele in 1930 cu pilotul Medardo Fantuzzi sau Marele Premiu al Romei in 1931 cu pilotul Luigi Arcangeli.
In 1931 este lansat modelul 8C. Dezvoltat de Alfieri Maserati, modelul 8C beneficia de o caroserie cu doua locuri realizata din aluminiu avand dimensiuni compacte si care dispunea de o buna aerodinamica. Motorul era unul cu 8 cilindri in linie de 2.8L avand distribitie cu doua axe cu came in chiulasa si doua supape pe cilindru, alimentare cu un carburator Weber si supraalimentare cu compresor Roots. Puterea furnizata era de 205CP si permitea o viteza maxima de 210-230km/h. Transmisia se realiza pe rotile din spate si era asigurata de o cutie manuala in 4 trepte. Suspensia era de tipul cu arcuri lamelare si amortizoare hidraulice iar sistemul de franare prevazut cu tamburi avand comanda mecanica, ulterior fiind hidraulica. In 1933 motorul de 2.8L este inlocuit cu unul de 3L care dezvolta 220CP permitand o viteza maxima de 220-240km/h. La volanul modelului 8C 3000, pilotul Giuseppe Campari castiga Grand Prix-ul Frantei iar pilotul Henry Birkin obtine in locul 3 in Grand Prix-ul de la Tripoli. Intre anii 1931-1933 au fost construite 16 unitati.
In 1932 are loc lansarea primului model exclusiv de tip monopost, acesta fiind denumit 4CM. Conceput pe platforma modelului Tipo 4CTR, noul 4CM dispunea de o caroserie din aluminiu si era echipat cu motoare cu 4 cilindri in linie avand capacitati cuprinse intre 1.1 si 2.5L si care dezvoltau puteri de 90-195CP. Aceste motoare asigurau viteze maxime de 145-230km/h. Cele mai importante rezultate au fost locul 3 la categoria sa in cursa de la Nurburgring din 1932 cu pilotul Giuseppe Furmanik si locul 1 la categoria sa in aceasi cursa la editia din 1934 cu pilotul Luigi Castelbarco. Tot in 1932, dupa decesul lui Alfieri, Ettore preia departamentul tehnic in timp ce Bindo se ocupa de partea financiara a firmei.
In anul 1933 este prezentat succesorul modelului Tipo 4CTR. Acesta a fost denumit Tipo 4CS 1500, dispunea de o caroserie din aluminiu cu doua locuri si avea echipat cu un motor cu 4 cilindri in linie de 1.5L. Acesta avea distribitie cu doua axe cu came in chiulasa si doua supape pe cilindru, alimentare cu un carburator Weber si supraalimentare cu compresor Roots. Puterea furnizata era de 115CP si permitea o viteza maxima de 170km/h. Cel mai bun rezultat a fost consemnat in 1936 prin victoria obtinuta la clasa sa in cursa de la Mille Miglia. Pana in 1936 au fost construite 6 exemplare. Tot in 1933 este lansat modelul monopost 8CM. Acest model a fost dezvoltat pe platforma modelului 4CM 1100 si dispunea o caroserie din aluminiu, un motor V8 de 3L care dezvolta intre 220-240CP, cutie de viteze manuala in 4 trepte, suspensie prevazuta cu bare stabilizatoare si sistem de franare hidraulic dotat cu tamburi. Viteza maxima 220-240km/h. Cel mai important rezultat obtinut a fost locul 1 in Grand Prix-ul Belgiei din 1933 cu pilotul Tazio Nuvolari. Pana in anul 1935 au fost construite 19 exemplare.
In 1934 este prezentat modelul monopost 6C 34. Realizat pe o platforma imbunatatita a modelului 8CM, noul model beneficia in premiera pentru un model Maserati de suspensii independente. Motorul disponibil era unul cu 6 cilindri in linie de 3.7L avand distribitie cu doua axe cu came in chiulasa si doua supape pe cilindru, alimentare cu un carburator Weber si supraalimentare cu compresor Roots. Puterea furnizata era de 270CP si permitea o viteza maxima de 250km/h.
In 1935 este lansat modelul monopost V8RI. Proiectat de Ernesto Maserati, modelul dispunea de o caroserie atent studiata din punct de vedere aerodinamic si realizata din aluminiu. Motorul era un V8 de 4.8L avand distribitie cu doua axe cu came in chiulasa si doua supape pe cilindru, alimentare cu doua carburatoare Weber si supraalimentare cu compresor Roots. Puterea furnizata era de 320CP si permitea viteze maxime destul de ridicate pentru acea epoca: 270-280km/h. Motorul era asociat cu o cutie de viteze manuala cu 4 rapoarte, suspensia era indepententa prevazuta cu bare de torsiune iar sistemul de franare era hidraulic fiind dotat cu tamburi. Cel mai bun rezultat obtinut a fost locul 1 in Grand Prix-ul Pau din 1935 cu pilotul Phillippe Etancelin. Au fost construite 4 exemplare.
La Salonul Auto de la Milano din 1936 este prezentat modelul de tip monopost 6CM. Dezvoltat pe o platforma imbunatatita a modelului V8RI, noul model beneficia de o caroserie de dimensiuni compacte realizata din aluminiu. Propulsorul disponibil era unul cu 6 cilindri in linie de 1.5L avand distribitie cu doua axe cu came in chiulasa si doua supape pe cilindru, alimentare cu un carburator Weber si supraalimentare cu compresor Roots. Puterea furnizata era de 155CP si permitea o viteza maxima de 225km/h. Din 1939 distributia motorului avea 4 supape pe cilindru iar puetrea dezvoltata era de 175CP. Cu acest model au fost obtinute numeroase victorii, cele mai importante fiind in cursa de la Targa Florio si Grand Prix-ul de la Napoli. Pana in in 1940 au fost construite 29 de exemplare.
In 1937, datorita situatiei financiare mai putin favorabile, fratii Maserati cedeaza controlul societatii lor grupului industrial Orsi condus de contele Adolfo Orsi dar s-au angajat prin contract sa mai lucreze in departamentul tehnic Maserati pentru inca 10 ani.
In 1938, activitatea firmei Maserati se muta intr-o uzina noua la Modena iar grupul Orsi preia in totalitate firma Maserati, aceasta fiind condusa de fiul contelui Orsi, Omer. In acelasi an are loc lansarea modelului 8CTF. Realizat sub conducerea lui Ernesto Maserati, 8CTF beneficia de o motorizare V8 de 3L avand distribitie cu dublu ax cu came in chiulasa si doua supape pe cilindru, alimentare cu doua carburatoare Weber si supraalimentare cu doua compresoare Roots. Puterea furnizata era de 366CP si permitea o viteza maxima destul de ridicata pentru acea perioada 290km/h. Motorul era asociat cu o cutie de viteze manuala cu 4 rapoarte, suspensia era indepententa iar sistemul de franare era hidraulic fiind dotat cu tamburi. Cele mai bune rezultate obtinute au fost castigarea a doua editii a cursei de 500 de mile de la Indianapolis din 1939 si 1940 cu pilotul Wilbur Shaw.
In 1939 este prezentat succesorul modelului 6CM, acesta fiind denumit 4CL. Proiectat de Ernesto Maserati, 4CL dispunea de o caroserie o caroserie de dimensiuni compacte realizata din aluminiu si montata pe un sasiu tubular. Modelul concura la categoria voiturette si era dotat cu un propulsor cu 4 cilindri in linie derivat din cel al modelului 6CM si care furniza in acest caz multumita unor imbunatatiri intre 185 si 200CP. Asociat cu o cutie de viteze manuala in 4 rapoarte, motor permitea o viteza maxima de 240km/h. Suspensia fata era de tipul cu roti independente si bare de torsiune iar cea din spate cu axa rigida si arcuri lamelare. Sistemul de franare era hidraulic fiind dotat cu tamburi. Cu acest model au fost obtinute 31 de victorii, printre cele mai importante fiind Targa Florio, Grand Prix-ul de la Napoli si Nisa, acestea fiind obtinute de pilotii: John Peter Wakefield, Luigi Villoresi, Tazio Nuvolari, Raymond Sommer sau Giorgio Pelassa. In 1948, modelul 4CL devine 4CLT beneficiind de o caroserie complet redesenata, distributie cu 4 supape pe cilindru, alimentare cu doua carburatoare Weber si supraalimentare cu doua compresoare Roots. Puterea furnizata era de 270CP si permitea viteze maxime de 260-270km/h. Suspensia era prevazuta cu arcuri elicoidale in fata, bare stabilizatoare si amortizoare hidraulice. Un an mai tarziu capacitatea motorului este marita la 1.7L. Intre anii 1948 – 1951 cu modelul 4CLT au fost obtinute 23 victorii printre cele mai importante fiind Grand Prix-urile de la Sanremo, Marii Britanii, Paris, Pau sau Rampart ad Angouleme, acestea fiind obtinute de pilotii: Luigi Villoresi, Tazio Nuvolari, Nino Farina, Juan Manuel Fangio, Alberto Ascari, Prince Bira, Reg Parnell, Toulo de Graffenried. Intre anii 1939-1950 au fost construite 9 exemplare 4CL si 19 exemplare 4CLT.
In anul 1940 este lansat modelul 8CL ca succesor al modelului 8CTF. Realizat pe o parte mecanica imbunatatita a modelului 8CTF, noul 8CL avea echipat un propulsor V8 de 4L avand distribitie cu doua axe cu came in chiulasa si doua supape pe cilindru, alimentare cu doua carburatoare Weber si supraalimentare cu doua compresoare Roots. Puterea furnizata era de 415-430CP si permitea viteze maxime destul de ridicate pentru acea perioada 280-300km/h. Au fost construite doar doua exemplare. Cele mai bune rezultate obtinute au fost castigarea Grand Prix-ului Mar del Plata si Grand Prix-ului Natiunilor de la Geneva, ambele obtinute de pilotul Nino Farina.
La inceputul anilor ’40, conducerea firmei Maserati opreste activitatea competitionala si se concentreaza pe productia de bujii, acumulatori auto si utilaje industriale.
In 1944, inginerul Alberto Massimino care mai lucrase la Alfa Romeo, Ferrari si Fiat devine responsabil cu dezvoltarea modelelor de competitie Maserati timp de un deceniu, activitatea competitionala a firmei Maserati fiind reluata dupa terminarea celui de al doilea razboi mondial.
Cu ocazia Salonului Auto de la Geneva din 1946 este prezentat primul model de strada Maserati, acesta fiind denumit A6 1500. Noul model a fost apreciat atat de presa cat si de public datorita design-ului elegant si finisarilor luxoase. Acesta dispunea de o caroserie tip coupe cu 2+2 locuri realizata de carosierul Pininfarina si avea echipat un motor cu 6 cilindri in linie amplasat frontal de 1.5L care furniza 65CP fiind alimentat cu ajutorul a 3 carburatoare dublu corp Weber. Acest motor a fost dezvoltat de fratii Maseratii special pentru competitii si permitea o viteza maxima de 155km/h si o acceleratie 0-100km/h in 17.5 sec. Transmisia se realiza pe rotile din spate fiind asigurata de o cutie manuala in 4 trepte avand treptele 3 si 4 sincronizate. Suspensia fata era cu roti indepentente, arcuri elicoidale si amortizoare hidraulice iar suspensia spate cu axa rigida, arcuri lamelare si amortizoare hidraulice. Sistemul de franare era hidraulic si prevazut cu tamburi. Pana in anul 1950 au fost construite 61 de exemplare.
In 1947 expira contractul de colaborare si clauza de non-concurenta a fratilor Bindo si Ernesto Maserati, acestia infiintand firma Osca. Prin intermediul noii firme Osca, fratii Maserati si-au continuat activitatea competitionala, firma fiind mai tarziu preluata de grupul MV Agusta specializat pe productia de motociclete. In acelasi an este prezentat modelul de competitii A6 GCS, ultimul dezvoltat de fratii Ernesto, Ettore si Bindo Maserati. Noul model avea caroserie tip barchetta cu doua locuri de dimensiuni compacte realizata din aluminiu si proiectata de Medardo Fantuzzi. Propulsorul disponibil era unul cu 6 cilindri de 2L avand distribitie cu un ax cu came in chiulasa si doua supape pe cilindru si alimentare cu 3 carburatoare Weber. Puterea furnizata era de 130CP si permitea o viteza maxima de 190-205km/h. Motorul era asociat cu o cutie de viteze manuala cu 4 rapoarte, suspensia era indepententa iar sistemul de franare era hidraulic fiind dotat cu tamburi. Intre anii 1947-1953 au fost construite 15 unitati. Cu acest model au fost obtinute 46 de victorii, fiind cel mai titrat model Maserati de competitie. Printre pilotii importanti care au castigat se numara: Luigi Musso, Roy Salvadori, Giorgio Scarlatti, Luigi Bellucci, Fritz Koster, Maria Teresa de Filippis, André Loëns sau Bob Gillespie.
Pe baza modelului de competitii A6 GCS este realizat in 1953 modelul de strada A6 GCS53 Berlinetta. Acesta beneficia de o caroserie cu un design spectaculos fiind realizata din aluminiu si stilizata de Pininfarina. Multumita unor imbunatatiri, puterea motorului cu 6 cilindri de 2L dezvolta 170CP si permitea o viteza maxima de 240km/h. Din acest model cu caroserie coupe cu doua locuri au fost construite doar 4 unitati.
La editia din 1950 a Salonului Auto de la Torino este prezentat succesorul modelului A6 1500, denumit A6 G 2000. Realizat pe platforma modeluli A6 1500, noul model beneficia de un motor cu 6 cilindri in linie de 2L care dezvolta intre 90 si 100CP si permitea o viteza maxima de 170-180km/h. In total au fost asamblate 16 exemplare din care 9 cu caroserie coupe-fastback cu 2+2 locuri carosate de Pininfarina, 6 cu caroserie coupe cu 2+2 locuri carosate de Pietro Frua si un exemplar cu caroserie cabrio-spider cu doua locuri carosat de Pietro Frua. Tot in 1950, Maserati debuteaza in campionatul mondial de Formula 1 cu modelul 4CLT.
In 1951 are loc lansarea modelului monopost denumit A6 GCM, ca inlocuitor al modelelor 4CL/4CLT. Realizat sub conducerea lui Alberto Massimino, modelul A6 GCM dispunea de o caroserie de dimensiuni compacte proiectata de Medardo Fantuzzi. Aceasta era construita din aluminiu si montata pe o structura tubulara. Propulsorul era unul cu 6 cilindri de 2L avand distribitie cu doua axe cu came in chiulasa si doua supape pe cilindru si alimentare cu 3 carburatoare Weber. Puterea furnizata era de 160-197CP si permitea o viteza maxima de 230-250km/h. Transmisia era asigurata de o cutie de viteze manuala cu 4 rapoarte, suspensia fata era de tipul cu roti indepentente si arcuri elicoidale iar cea din spate cu axa rigida si arcuri lamelare. Sistemul de franare era de tipul cu tamburi avand comanda hidraulica. Intre anii 1951-1953 au fost construite 12 unitati iar pe plan competitional au fost obtinute 6 victorii in Formula 1 si 2 de catre pilotii: Juan Manuel Fangio, Emmanuel de Graffenried si Prince Bira.
La Salonul Auto de la Paris din 1954 este lansat modelul A6 G54. Realizat sub conducerea lui Gioacchino Colombo, pe o platforma imbunatatita al lui A6 G 2000, noul model era echipat cu un motor cu 6 cilindri in linie de 2L avand distributie cu dublu ax cu came in chiulasa si doua supape pe cilindru iar alimentarea se realiza cu 3 carburatoare Weber. Motorul furniza intre 150 si 160CP si permitea o viteza maxima cuprinsa intre 195 si 210km/h. Cutia de viteze era manual cu 4 trepte sincronizate. Pana in anul 1957 au fost construite 60 de exemplare in variante de caroserie coupe si cabrio cu 2+2 locuri realizate de Pietro Frua, coupe carosat de Allemano si coupe in varianta de competitie carosat de Zagato. Tot in 1954 este lansat modelul de Formula 1, 250F ca succesor al modelului A6 GCM. Dezvoltat de Gioacchino Colombo, 250F beneficia de o caroserie construita din aluminiu si montata pe o structura tubulara. 250F era dotat cu un motor cu 6 cilindri in linie de 2.5L avand distribitie cu doua axe cu came in chiulasa si doua supape pe cilindru si alimentare cu 3 carburatoare Weber iar din 1955 cu injectie mecanica Bosch. Puterea dezvoltata era de 240CP si permitea o viteza maxima de 290km/h. Din 1956 este montat un motor V12 de 3L (315CP). Motorul era asociat cu o cutie de viteze manuala cu 5 rapoarte, suspensia fata era de tipul cu roti indepentente si arcuri elicoidale iar cea din spate cu axa DeDion. Sistemul de franare era de tipul cu tamburi avand comanda hidraulica. Intre anii 1954-1960 au fost construite 26 unitati iar pe plan competitional cele mai importante rezultate au fost cele 8 victorii in Formula 1 de catre pilotii: Juan Manuel Fangio – campion mondial in 1957 cu Maserati 250F si Stirling Moss.
In 1955 este prezentat modelul de competitie 150S, dezvoltat sa concureze in cursele din categoria sport-prototip FIA. Proiectat de Vittorio Bellentani, modelul dispunea de o caroserie tip barchetta cu doua locuri construita din aluminiu si montata pe o structura tubulara. Motorul era unul cu 4 cilindri de 2L care dezvolta 140CP si permitea o viteza maxima de 220km/h. Transmisia era asigurata de o cutie de viteze manuala cu 4 rapoarte, suspensia fata era de tipul cu roti indepentente si arcuri elicoidale iar cea din spate cu axa DeDion. Sistemul de franare era de tipul cu tamburi avand comanda hidraulica. Intre anii 1955-1957 au fost construite 25 unitati iar pe plan competitional au fost obtinute 9 victorii. Tot in 1955 este lansat modelul 200S. Realizat pe platforma modelului 150S, modelul 200S dispunea de o caroserie cu un design mai elaborat, semnat de Medardo Fantuzzi. Propulsorul era unul cu 4 cilindri de 2L care furniza 187CP si permitea o viteza maxima de 240km/h. In perioada 1955-1957 au fost construite 28 exemplare in timp ce pe plan competitional au fost obtinute 19 victorii.
In 1956 este lansat modelul 300S, conceput pentru a concura in cursele din categoria sport-prototip FIA. Dezvoltat pe platforma imbunatatita a modelelor 150S/200S, modelul 300S era dotat cu o caroserie tip barchetta cu doua locuri construita din aluminiu si montata pe o structura tubulara al carui design a fost semnat de Medardo Fantuzzi. 300S era animat de un motor cu 6 cilindri de 3L avand distributie cu doua axe cu came in chiulasa si doua supape pe cilindru iar alimentarea se realiza cu 3 carburatoare Weber. Motorul furniza 245CP, era asociat cu o cutie de viteze manuala in 4 trepte, mai tarziu cu una avand 5 trepte si permitea o viteza maxima de 290km/h. Intre anii 1956-1958 au fost construite 28 unitati. Pe plan competitional intre anii 1956-1971 au fost castigate numai putin de 52 de victorii in diferie clase. Tot in 1956, este prezentat modelul 350S care era dezvoltat pe modelul 300S si care beneficia de o caroserie usor restilizata si un motor cu 6 cilindri de 3.5L(220CP) fiind construit in doar 3 exemplare.
Cu ocazia Salonului Auto de la Geneva din 1957 este lansat primul model de serie denumit 3500 GT. Modelul s-a impus inca de la debut ca un grand-turism de prestigiu in special datorita performantelor de top, liniei elegante a caroseriei si finisarii luxoase. Dezvoltat sub conducerea directorului tehnic din acea perioada Giulio Alfieri, modelul dispunea de o eleganta caroserie coupe cu 2+2 locuri realizata din aluminiu de carosierul Touring si beneficia de un motor cu 6 cilindri in linie de 3.5L avand distributie cu dublu ax cu came in chiulasa si doua supape pe cilindru iar alimentarea se realiza cu 3 carburatoare dublu corp Weber. Puterea dezvoltata era de 220CP si permitea o viteza maxima de 230km/h si o acc. 0-100km/h in circa 8 sec. Transmisia se realiza pe rotile din spate si era asigurata de o cutie manuala ZF in 4 trepte sincronizate plus un diferential autoblocabil din 1959. Suspensia fata era prevazuta cu brate duble, arcuri elicoidale si amortizoare hidraulice iar suspensia era prevazuta cu axa rigida, arcuri lamelare si amortizoare hidraulice. Sistemul de franare era hidraulic fiind prevazut cu tamburi si din anul 1959 cu discuri in fata. Tot in anul 1957 este prezentat modelul de competitie 450S ca succesor al modelelor 300S/350S. Noul 450S dispunea de o caroserie tip barchetta cu doua usi si doua locuri construita din aluminiu care era montata pe o structura tubulara si al carui design a fost semnat de Valerio Colotti. Propulsorul era unul cu 8 cilindri in ”V” de 4.5L avand distributie cu doua axe cu came in chiulasa si doua supape pe cilindru iar alimentarea se realiza cu 4 carburatoare Weber. Puterea dezvoltata era de 400CP si permitea o viteza maxima de circa 320km/h. Transmisia era asigurata de o cutie manuala tip ZF cu 5 trepte, suspensia era independenta pe ambele punti fiind prevazuta cu brate triunghiulare duble si arcuri elicoidale in timp ce sistemul de franare era prevazut cu fiind cu comanda hidraulica. Intre perioada 1955-1957 au fost construite 10 unitati iar pe plan competitional intre anii 1957-1962 au fost obtinute 31 de victorii.
In 1958 este prezentat modelul de tip monopost Tipo 420M Eldorado, dezvoltat pentru a concura in cursele de anduranta de 500 mile de la Indianapolis, Sebring sau Monza. Modelul avea caroserie din aluminiu montata pe un sasiu tubular si era dotat cu un motor V8 de 4.2L care avea distributie cu dublu ax cu came in chiulasa si doua supape pe cilindru iar alimentarea se realiza cu 4 carburatoare Weber.
Puterea maxima dezvoltata era de 410CP si permitea atingerea unei viteze maxime record de 350km/h. Transmisia era asigurata de o cutie manuala cu 4 trepte. Suspensia era prevazuta cu amortizoare hidraulice, in fata fiind de tipul cu roti independente si arcuri elicoidale iar in spate cu axa DeDion. Sistemul de franare era de tipul cu tamburi avand comanda hidraulica.
La editia din 1959 a Salonului Auto de la Torino este prezentat un nou model denumit 5000 GT. Noul model care a fost comandat special de Sahul Persiei a surprins inca de la debut atat presa cat si vizitatorii prin design-ul elaborat, performantele de top, finisarile si dotarle de lux dar si prin pretul ridicat de achizitie – echivalentul a 17.000 $ . Realizat pe baza modelului 3500 GT, noul model beneficia de o caroserie coupe cu 2+2 locuri realizata din aluminiu de carosierul Touring si avea echipat un motor cu V8 de 4.9L derivat di cel al modelului de competitie 450S. Motorul avea distributie cu 4 axe cu came in chiulasa si doua supape pe cilindru, alimentarea cu 4 carburatoare dublu corp Weber iar apinderea tip Magneti-Marelli cu doua bujii pe cilindru. Puterea maxima dezvoltata era de 340CP si permitea atingerea unor performante apropiate de nivelul competitional din acea perioada: viteza maxima 270km/h si acc. 0-100km/h in circa 6.5 sec. Sistemul de franare era prevazut cu discuri in fata si tamburi in spate. Incepand cu anul 1960 alimentarea motorului se realiza cu ajutorul injectiei mecanice tip Lucas, puterea furnizata fiind de 325CP, transmisia era asigurata de de o cutie manuala ZF cu 5 trepte iar sistemul de franare era dotat cu discuri la ambele punti. Pana in 1965 au fost construite 34 de exemplare realizatate de diferiti carosieri, majoritatea fiind: Allemano si Touring.
In primavara anului 1959 este lansat modelul de competitie Tipo 60, dezvoltat pentru a concura in cursele din categoria sport-prototip FIA. Realizat sub conducerea lui Giulio Alfieri, noul Tipo 60 era primul model Maserati cu sistem de franare cu discuri, transmisie tip transaxle avand cutie de viteze manuala cu 5 rapoarte si directie cu cremaliera. Caroseria era de tip barchetta cu doua locuri construita din aluminiu si montata pe o structura tubulara complexa, datorita caruia modelul a primit si denumirea de Birdcage. Motorul era unul cu 4 cilindri de 2L care avea distributie cu doua axe cu came in chiulasa si doua supape pe cilindru iar alimentarea cu doua carburatoare dublu corp Weber. Acest motor dezvolta 200CP si ajuta modelul sa atinga o viteza maxima de 270km/h. Suspensia era prevazuta cu amortizoare hidraulice si bare stabilizatoare, in fata avand brate triunghiulare duble si arcuri elicoidale iar in spate axa DeDion. Cu modelul Tipo 60 au fost obtinute numeroase victorii, cele mai cunoscute fiind cele din cursele de la Rouen din 1959 castigata de pilotul Stirling Moss, din campionatul montan italian din anii 1960, 1961 si 1962 cu pilotul Odorado Govoni sau campionatul italian de viteza cu pilotul Mennato Boffa. Tot in anul 1959 este prezentat modelul de competitie Tipo 61. Conceput pentru a concura in cursele de anduranta, Tipo 61 reprezenta o varianta mai performanta a modelului Tipo 60. Tipo 61 beneficia de o caroserie usor restilizata si de un motor cu 4 cilindri de 2.9L care dezvolta 250CP si asigura o viteza maxima de 285km/h in timp ce acc. 0-100km/h era posibila in 5 sec. Cele mai importante victorii au fost obtinute in cursa de 24h de la LeMans in 1959 cu Stirling Moss si in cursa de 1000km de la Nurburgring in 1960 si 1961. Au fost construite 16 exemplare.
La Salonul Auto de la Paris din 1959 este lansata varianta de caroserie cabrio a modeleului 3500 GT, in acest caz modelul purtand denumirea 3500 GT Spyder. Acesta beneficia de o caroserie realizata de Vignale si dispunea de doua locuri la interior.
In 1961, modelul 3500 GT a beneficiat de mici retusuri la exterior si interior, motorul fiind alimentat cu ajutorul injectiei mecanice tip Lucas – primul automobil de serie de productie italiana avand montat acest sistem, puterea furnizata fiind de 235CP. Tot acum transmisia dispunea o cutie de viteze manuala ZF cu 5 trepte iar sistemul de franare era servoasistat si prevazut cu discuri. Intre anii 1957-1964 au fost fabricate circa 2250 de exemplare inclusiv exemplare realizate la comanda carosate de: Vignale, Alemanno, Frua, Moretti, Boneshi sau Bertone. In acelasi an, modelele Tipo 60/ Tipo 61 sunt inlocuite cu modelul Tipo 63 care se dorea o evolutie a acestor modele. Realizat pe o platforma imbunatatita a modelelor Tipo 60/ Tipo 61, noul model Tipo 63 beneficia de o caroserie restilizata si de un motor V12 de 3L amplasat central avand doua bujii pe cilindru si care dezvolta 320CP si permitea o viteza maxima de 312km/h. Cele mai bune rezultate au fost consemnate in Statele Unite de catre pilotul Walt Hangsen in cursa de 500 mile de la Bridgehampotn – New York si in cursa de 500 mile din Elkhart Lak – Wisconsin. Au fost asamblate 9 exemplare din care doua Tipo 64.
Cu ocazia Salonului Auto de la Torino din 1962 este lansat modelul Sebring ca succesor al modelului 3500 GT. Noul model dispunea de o caroserie coupe cu 2+2 locuri cu un design elegant si usor agresiv realizat de Giovanni Michelotti angajat la carosierul Vignale. Dezvoltat pe o platforma imbunatatita a modelului 3500 GT, noul Sebring avea echipat un motor cu 6 cilindri in linie de 3.5L alimentat cu injectie mecanica tip Lucas si care dezvolta 235CP permitand o viteza maxima de 235km/h si o acc. 0-100km/h in 8.5 sec. Motorul era asociat in standard cu o cutie de viteze manuala ZF in 5 trepte sau optional una automata Borg-Warner in 3 trepte. Sistemul de franare era servoasistat fiind dotat cu discuri. In 1964 este oferita o noua motorizare cu 6 cilindri de 3.7L care dezvolta 245CP. In 1966 este realizat un facelift modelului, acesta benefiicind de o noua parte frontala si posterioara, de o plansa de bord restilizata si de dotari noi. Tot acum a cele doua motorizari au fost inlocuite cu una noua de 4L care dezvolta 255CP si permitea o viteza maxima de 245km/h. Pana in anul 1969 au fost fabricate 591 de unitati. Tot in 1962 este lansat modelul Tipo 151, conceput pentru a concura in cursele de anduranta. Modelul era dezvoltat pe o platforma imbunatatita a modelului Tipo 61 si beneficia de o caroserie coupe cu doua locuri stilizata de Zagato. Motorul era un V8 de 4L care dezvolta 360CP, ulterior acesta fiind inlocuit cu unul V8 de 5L care furniza 430-450CP. Asociate cu o cutie manuala in 5 trepte, aceste motoare permiteau viteze maxime de 310-330km/h. Au fost construite 4 exemplare iar pe plan competitional nu au fost consemnate rezultate importante.
La editia din 1963 a Salonului Auto de la Torino sunt lansate doua noi modele: Quattroporte si Mistral. Quattroporte este primul model al producatorului italian cu caroserie autoportanta si totodata cea mai performanta berlina de serie a epocii. Noul Quattroporte dispunea de o eleganta si spatioasa caroserie tip berlina cu 4 usi si 5 locuriI al carui design a fost semnat de Pietro Frua. Inca de la debut modelul a fost apreciat pentru: finisarile luxoase, numeroasele dotari pentru confort oferite(aer conditionat, transmisie automata, geamuri actionate electric, tapiterie piele, consola centrala, volan din lemn stratificat) si performantele ridicate. Motorul disponibil era un V8 de 4.1L avand distributie cu 4 axe cu came in chiulasa si doua supape pe cilindru, alimentare cu 4 carburatoare dublu corp Weber iar puterea furnizata era de 260CP. Transmisia era asigurata in standard de o cutie manuala in 5 trepte sau optional de una automata in 3 trepte precum si de un diferential autoblocabil. Suspensia fata era prevazuta cu brate duble, arcuri elicoidale si amortizoare hidraulice iar suspensia spate era prevazuta cu axa De Dion si amortizoare hidraulice. Sistemul de franare era servoasistat fiind dotat cu discuri. Performante: viteza maxima de 230km/h si acc. 0-100km/h in 8 sec. In 1966 sunt realizate mici retusuri la exterior si interior iar lista de dotari a fost suplimentata. Tot acum a fost oferita o noua motorizare V8 de 4.7L(290CP) care permitea o viteza maxima de 245km/h si o acc. 0-100km/h in 7.6 sec. iar suspensia spate a fost complet reproiectata. Pana in anul 1970 au fost fabricate 770 de exemplare. Al doilea model, Mistral a surprins atat presa cat si vizitatorii datorita design-ului spectaculos si avangardist semnat de Pietro Frua, performantelor de top si finisarilor de lux. Realizat pe platforma modelului Sebring, Mistral dispunea de o caroserie coupe-fastback cu doua usi si hayon avand unele elemente realizate din aluminiu si care oferea doua locuri la interior. Propulsorul disponibil era unul cu 6 cilindri in linie de 3,5L alimentat cu injectie mecanica tip Lucas si care dezvolta 235CP permitand o viteza maxima de 235km/h si o acc. 0-100km/h in 7.5 sec. Mai tarziu acesta fiind inlocuit cu alte doua propulsoare de 3.7L(245CP) si 4L(255CP) care permiteau viteze de pana la 245km/h si acc. 0-100 km/h in 6.9 sec. In 1965 este lansata varianta de caroserie cabrio cu doua locuri a modelului Mistral, aceasta fiind semnata de Giovanni Michelotti si denumita Spyder. Intre anii 1963-1970 au fost fabricate 828 exemplare coupe si 128 exemplare cabrio.
In 1966 la Salonul Auto de la Torino, Maserati a facut furori in fata ziaristilor si vizitatorilor cu lansarea noului model Ghibli, un grand-turism de prestigiu care reusea sa combine la cel mai inalt nivel luxul, performantele de top si confortul. Nu in ultimul rand design-ul caroseriei de tip coupe-fastback cu doua locuri care era unul avangardist, semnat de Giorgetto Giugiaro angajat la Ghia, avand partea frontala in forma de“nas de rechin” cu faruri escamotabile si linia de centura joasa. Realizat pe o platforma imbunatatita a modelului Sebring, noul Ghibli avea echipat un motor V8 de 4.7L avand distributia cu 4 axe cu came in chiulasa si doua supape pe cilindru, alimentare cu 4 carburatoare dublu corp Weber iar puterea maxima dezvoltata era de 310CP. Din 1970 a fost oferit un nou motor V8 de 4.9L care dezvolta 335CP, modelul fiind numit Ghbli SS. Multumita acestor motoare Maserati Ghibli era unul dintre cele mai rapide GT-uri ale vremii. Viteza maxima era de 275Km/h (Ghibli SS: 280 Km/h) iar acc. 0-100Km/h era posbila in 7 sec. (Ghibli SS : 6.6 sec.). Transmisia era asigurata de o cutie de viteze manuala ZF cu 5 trepte iar optional era oferita o cutie automata Borg-Warner cu 3 trepte si un diferential autoblocabil. Suspensia era prevazuta cu amortizoare telescopice si bare antiruliu. Sistemul de franare era servoasistat si dotat cu discuri ventilate iar sistemul de directie era servoasistat optional. Pintre dotarile standard merita amintie: instalatia de aer conditionat, geamurile actionate electric, tapiteria din piele, jantele din aliaj, radioul, volanul din lemn stratificat cu reglaj pe inaltime, In 1969 este lansata varianta de caroserie cabrio iar in 1970 sunt efectuate mici retusuri la exterior si oferite dotari noi. In perioada 1967-1973 au fost produse in total 1274 exemplare din care 125 cu caroserie cabrio – Ghibli Spyder.
La Salonul Auto de la Paris din 1966 este lansat un nou model denumit Mexico. Realizat pe platforma modelului Quattroporte, noul Mexico beneficia de o eleganta caroserie coupe cu 2+2 locuri stilizata de Vignale, de un motor V8 de 4.7L(290CP) si de un echipament de dotari luxos din care faceau parte in standard: aerul conditionat, geamurile actionate electric, tapiteria din piele, consola centrala, volanul stratificat sau optional transmisia automata, directia servoasistata si radioul. Sistemul de franare era servoasistat fiind prevazut cu dicuri ventilate. Performante: viteza maxima de 250km/h, acc. 0-100 km/h in 7.6 sec. Incepand cu anul 1969 este oferit motorul V8 de 4.1L(260CP). Pana in anul 1972 au fost fabricate 482 de unitati.
In 1968, producatorul auto francez Citroen devine noul proprietar al constructorului italian Maserati, Adolfo Orsi ramanand in continuare presedinte iar Giulio Alfieri sef al departamentului tehnic. Citroen a imprumutat din expertiza tehnica Maserati in special pe partea motorizarilor iar Maserati a imprumutat pentru viitoarele modele tehnologie Citroen in special pe partea hidraulica.
Cu ocazia Salonului Auto de la Geneva din 1969 este lansat modelul Indy care inlocuia in gama modelul Sebring. De la debut, presa de specialitate a apreciat la noul Indy: caroseria atent studiata din punct de vedere aerodinamic, performantele ridicate, confortul oferit pasagerilor si finisarea luxoasa. Maserati Indy dispunea de o caroserie autoportanta de tip coupe-fastback cu hayon avand 2+2 locuri al carui design avangardist si usor agresiv a fost realizat de Giovanni Michelotti angajat la Vignale. Motorul oferit era un V8 de 4.1L avand distributie cu 4 axe cu came in chiulasa si doua supape pe cilindru, alimentare cu 4 carburatoare dublu corp Weber, puterea furnizata fiind de 260CP. Transmisia se realiza pe rotile din spate si era asociata unei cutii manuale in 5 trepte sau optional de una automata in 3 trepte si un diferential autoblocabil. Suspensia fata era prevazuta cu brate duble, arcuri elicoidale, bare antiruliu si amortizoare telescopice iar suspensia spate era prevazuta cu axa rigida, arcuri elicoidale, bare antiruliu si amortizoare telescopice. Sistemul de franare era servoasistat fiind dotat cu discuri ventilate iar directia servoasistata era optionala. Performante: viteza maxima de 250km/h, acc. 0-100km/h in 7.5 sec. In 1971 este disponibil motorul V8 de 4.7L(290CP) iar din 1973 unul V8 de 4.9L(320CP). Intre anii 1969-1975 au fost fabricate 1104 de exemplare.
La editia din 1971 a Salonului Auto de la Geneva, constructorul modenez a facut senzatie in fata presei si publicului cu lansarea noului model Bora, un super-car de prestigiu care reusea sa combine la cel mai inalt nivel: luxul, performantele de top, manevrabilitatea si confortul. Design-ul caroseriei de tip coupe cu doua locuri care era semnat de Giorgetto Giugiaro a fost considerat unul revolutionar avand partea frontala in forma de“nas de rechin” cu faruri escamotabile si cea posterioara atent studiata din punct de vedere aerodinamic. Bora dispunea de caroserie monococa si era primul model Maserati cu motorul amplasat central si suspensie independenta pe ambele punti. Propulsorul oferit era cunoscutul V8 de 4.7L care furniza 310CP si permitea o viteza maxima de circa 280 km/h in timp ce acc. 0-100 km/h era posibila in 6.5 sec. Conceputa dupa solutia transaxle, transmisia se realiza pe rotile din spate si era asociata unei cutii de viteze manuale in 5 trepte. Suspensia era de tipul cu roti independente, arcuri elicoidale, amortizoare telescopice si bare antruliu. Sistemul de franare era servoasistat si prevazut cu discuri ventilate iar directia servoasistata era oferita in standard. In echipamentul standard erau incluse: instalatia de aer conditionat, tapiteria din piele, scaunele sport, geamurile actionate electric, radioul, volanul reglabil si geamurile cu tenta fumurie. Din 1975 este oferit motorul V8 de 4.9L care dezvolta 330CP. Pana in anul 1978 au fost produse circa 530 de exemplare.
La Salonul Auto de la Paris din 1972 are loc lansarea modelului Merak care reprezenta o varianta mai accesibila a modelului Bora. Realizat pe platforma modelului Bora, noul Merak se deosebea la exterior prin unele elemente specifice la partea frontala, luneta era pozitionata vertical comparativ cu Bora care era inclinata in stil fastback iar interiorul era configurat pentru 2+2 locuri si plansa de bord avea un design simplificat. Motorul disponibil era un V6 de 3L realizat din aluminiu si care dezvolta 190CP. Acesta avea distributia cu 4 axe cu came in chiulasa si doua supape pe cilindru iar alimentarea se realiza cu ajutorul a 3 carburatoare dublu corp Weber. Performante: viteza maxima de 240km/h, acc. 0-100km/h in 7.5 sec. La Salonul Auto de la Geneva din 1975 este lansata versiunea mai performanta numita Merak SS al carui motor dezvolta 220CP iar la editia Salonului Auto de la Torino din 1976 este prezentata versiunea de baza denumita Merak 2000 GT si echipata cu un motor V6 de 2L(170CP). Tot in 1976 sunt operate mici retusuri la exterior si interior. In perioada 1972-1982 au fost fabricate 1830 de exemplare.
In 1973 la Salonul Auto de la Geneva este lansat succesorul modelului Ghibli, denumit Khamsin. Inca de la debut, noul Khamsin a fost apreciat pentru design-ul avangardist si usor agresiv, confortul ridicat, calitatea fabricatiei, numeroasele dotari oferite si nu in ultimul rand performantele ridicate. Noul model beneficia de o platforma de conceptie noua si o caroserie de tip coupe-fastback cu hayon cu 2+2 locuri atent studiata din punct de vedere aerodinamic si al carui design a fost semnat de Marcello Gandini care lucra pentru Bertone. Propulsorul oferit era cunoscutul V8 de 4.9L care dezvolta 320CP si permitea o viteza maxima de 275km/h si o acc. 0-100km/h in 7.3 sec. Transmisia se realiza pe rotile din spate si era asociata unei cutii manuale in 5 trepte sau optional de una automata in 3 trepte si un diferential autoblocabil. Suspensia era independenta pe ambele punti, in fata era prevazuta cu brate duble, arcuri elicoidale si amortizoare telescopice iar in spate cu brate si arcuri elicoidale duble si amortizoare telescopice. Sistemul de franare era de tipul cu discuri ventilate fiind prevazut servofrana iar directia era tip ZF, servoasistata in standard. In anul 1977 sunt realizate mici retusuri la exterior si interior in acelasi timp fiind introduse noi dotari. Intre anii 1973-1982 au fost fabricate 430 de exemplare.
La editia din 1974 a Salonului Auto de la Paris este prezentata a doua generatie a modelului Quattroporte. Conceput in colaborare cu Citroen, noul Quattroporte beneficia in premiera pentru un model Maserati de transmisie pe rotile din fata, suspensie independenta hidropneumatica pe ambele punti cu reglaj automat pe inaltime, directie cu cremaliera servoasistata avand asistare variabila, tablou de bord cu instrumente digitale, instalatie de aer conditionat cu control electronic. Quattroporte II dispunea de o eleganta si spatioasa caroserie de tip berlina cu 4 usi si 5 locuri al carui design avangardist a fost realizat de Marcello Gandini. Quattroporte II era echipat cu un motor V6 de 3L care dezvolta 210CP. Realizat din aluminiu, acesta avea distributie cu 4 axe cu came in chiulasa si doua supape pe cilindru si alimentarea cu 3 carburatoare dublu corp Weber. Motorul era asociat cu o cutie de viteze manuala in 5 trepte. Sistemul de franare era prevazut cu discuri ventilate fiind servoasistat. Performante: viteza maxima de 200km/h, acc. 0-100km/h in 9 sec. Datorita problemelor financiare cu care se confrunta producatorul francez Citroen care detinea firma Maserati in acea perioada, au fost fabricate doar 13 exemplare din acest model.
In mai 1975, constructorul auto francez Peugeot achizitioneaza producatorul rival Citroen iar in luna august al aceluiasi an firma italiana Maserati intra in proprietatea lui Alejandro de Tomaso proprietar inclusiv al firmei italiene DeTomaso specializata pe constructia de automobile super sport si de lux.
Cu ocazia editiei din 1976 a Salonului Auto de la Geneva este lansat modelul Kyalami ca succesor al modelului Mexico. Noul Kyalami s-a remarcat de la debut prin confortul ridicat oferit pasagerilor, performantele ridicate, calitatea fabricatiei si numeroasele dotari de confort oferite in standard precum: instalatia de aer conditionat, tapiterie din piele Connolly, geamuri cu tenta fumurie actionate electric, radio-casetofon, volan reglabil pe doua directii, antena electrica sau optional precum: trapa actionata electric, regulator de viteza, transmisie automata sau jante din aliaj. Realizat pe baza mecanicii modelului DeTomaso Longchamp, Kyalami dispunea de o spatioasa caroserie coupe cu 2+2 locuri stilizata de Pietro Frua. Propulsorul era un V8 de 4.1L care era in masura sa dezvolte 265CP. Din 1978 se putea opta si pentru propulsorul V8 de 4.9L care in acest caz furniza 295CP. Transmisia se realiza pe rotile din spate fiind asigurata in standard de o cutie manuala in 5 trepte sau optional de una automata in 3 trepte. Suspensia era independenta pe ambele punti si era prevazuta cu arcuri elicoidale, amortizoare telescopice si bare antiruliu. Sistemul de franare era servoasistat si prevazut cu discuri ventilate iar directia cu cremaliera tip ZF, servoasistata in standard. Performante: viteza maxima 235-245km/h, acc.0-100km/h in 7.6-7.3 sec. Pana in anul 1983 au fost construite 210 de exemplare.
In 1979 la Salonul Auto de la Geneva este lansata a treia generatie a modelului Quattroporte. Inca de la lansarea oficiala, presa a considerat noul Quattroporte ca pe o limuzina sport luxoasa foarte reusita, apreciind design-ul exterior si interior elegant, habitaclul foarte spatios, confortul la rulare, tinuta de drum si franele care erau la cel mai inalt nivel, performantele ridicate, finisarile si dotarile de lux. Conceput dupa solutia clasica cu motor amplasat in fata longitudinal si transmisie pe rotile din spate, Quattroporte III imprumuta unele elemente mecanice de la modelul DeTomaso DeVille si dispunea de o caroserie de tip berlina cu 4 usi si 5 locuri ai carui design a fost semnat de Giorgetto Giugiaro. Motorul oferit era cunoscutul V8 de 4.1L care in acest caz dezvolta 255CP. Din 1981 se putea opta si pentru propulsorul V8 de 4.9L care furniza 280CP. Motorul V8 de 4.1L era asociat in standard cu o cutie manuala in 5 trepte sau optional de una automata in 3 trepte iar cel V8 de 4.9L in standard cu o cutie automata in 3 trepte. Diferentialul autoblocabil era oferit in standard. Suspensia era independenta si era prevazuta cu arcuri elicoidale, amortizoare telescopice si bare antiruliu. Sistemul de franare era prevazut cu discuri ventilate fiind servoasistat iar directia de tip ZF era de asemenea servoasistata. Performante: viteza maxima 225-230km/h, acc.0-100km/h in 8.5-9.7 sec. Printre dotarie standard merita amintite: instalatia de aer conditionat, tapiterie din piele, geamuri cu tenta fumurie actionate electric, inchidere centralizata a usilor, jante din aliaj, radio-casetofon, volan reglabil, antena electrica iar optional: scaune fata anatomice cu reglaj electric, trapa actionata electric sau regulator de viteza.
In decembrie 1981 este lansat un nou model denumit Biturbo. Noul model era pozitionat la baza gamei de modele Maserati si era conceput pe o platforma complet noua care a constituit baza pentru dezvoltarea viitoarelor modele Maserati din anii ’80 – ’90. Conceput dupa solutia clasica cu motor amplasat in fata longitudinal si transmisie pe rotile din spate, Maserati Biturbo beneficia de o eleganta caroserie coupe cu 5 locuri de dimensiuni compacte, semnata de Pierangelo Andreani – seful departamentului de design de la Maserati din acea perioada. De la debut au fost propuse doua motorizari de 2 si 2.5L ambele V6 avand distributia cu doua axe cu came in chiulasa si 3 supape pe cilindru, alimentare cu un carburator dublu corp Weber si supraalimentare cu doua turbocompresoare IHI – solutie aplicata in premiera pe un automobil de serie. Puterea maxima dezvoltata era de 180-190 CP, permitand performante destul de ridicate: viteza maxima 215 km/h si acc. 0-100km/h in 6.5 sec. Transmisia era asigurata in standard de o cutie manuala in 5 trepte sau optional de una automata in 3 trepte plus un diferential autoblocabil. Suspensia era independenta pe ambele punti si era prevazuta cu arcuri elicoidale, bare antiruliu, amortizoare telescopice in fata fiind de tip McPharson iar in spate cu brate oscilante. Sistemul de franare era servoasistat si dotat cu discuri iar directia era de tipul cu cremaliera fiind servoasistata optional. Modelul Biturbo s-a impus repede pe piata datorita raportului pret-performante-calitate foarte bun, agiltatii excelente si numeroaselor dotari de lux oferite.
In iulie 1983 este lansata versiunea Biturbo S al carui motor dotat cu intercooler dezvolta 205CP si permitea o viteza maxima de 220km/h si acc. 0-100km/h in 6.2 sec. La exterior se deosebea de versiunea de baza prin unele elemente specifice. In acelasi an in luna decembrie este lansata varianta de caroserie berlina cu 4 usi si 5 locuri a modelului Biturbo, in acest caz modelul fiind denumit 425 si echipat cu motorul V6 de 2.5L(200CP).
La Salonul Auto de la Torino din 1984 are loc lansarea variantei cu caroserie cabrio cu 2+2 locuri al modelului Biturbo, modelul purtand denumirea Biturbo Spyder si avand caroseria semnata si realizata de carosierul Zagato. In 1984, Maserati atinge un record absolut de vanzari cu cele 6180 de unitati.
In 1985 sunt lansate versiunile 420 si 420S in varianta berlina avand motor V6 de 2L(180-210CP).
La Salonul Auto de la Torino din 1986 este lansat modelul 228 care beneficia de o spatiosa caroserie coupe cu 2+2 locuri, finisari luxoase si dotari precum: climatizare automata, geamuri actionate electric, tapiterie piele, scaune cu reglare electrica, inchdere centralizata, computer de bord, oglinzi exterioare cu reglaj electric, volan reglabil pe doua directii, jante din aliaj, parsolare la geamurila din spate oferite in standard. Dezvoltat pe baza modelului 425, noul model avea echipat un motor V6 de 2.8L biturbo avand distributia cu dublu ax cu came in chiulasa si 3 supape pe cilindru, alimentare cu injectie electronica tip Weber – o premiera pentru Maserati. Motorul dezvolta 250CP si asigura performante de top: viteza maxima 235km/h si acc. 0-100km/h in 5.6 sec. In standard era oferita o cutie manuala in 5 trepte iar optional una automata in 4 trepte plus un diferential autoblocabil. Sistemul de franare era prevazut cu discuri ventilate fiind servoasistat iar directia era de tipul cu cremaliera fiind servoasistata. Intre anii 1986-1992 au fost fabricate 469 unitati.
Incepand din decembrie 1986 toate motorizarile de productie Maserati beneficiau de alimentare prin injectie electronica tip multipoint Weber. Tot in 1986 demareaza o colaborare cu concernul american Chrysler, un an mai tarziu fiind prezentat in SUA modelul Chrysler TC. Acesta era asamblat in Italia de catre firma DeTomaso, dispunea de o caroserie cabrio cu 2+2 locuri, finisari si dotari luxoase. Motorul disponibil era unul cu 4 cilindri in linie de 2.2L turbo (200CP) dezvoltat de Maserati. Intre anii 1988-1991 au fost asamblate circa 7300 unitati.
In martie 1987, modelul Quattroporte III beneficiaza de un facelift si sunt introduse dotari noi precum: climatizarea automata sau suspensia cu amortizoare reglabile, modelul fiind denumit acum Royale si echipat exclusiv cu motorul V8 de 4.9L care dezvolta 300CP. Tot in 1987, modelul 425 este inlocuit cu modelul 430 care era echipat cu motorul V6 de 2.8L(250CP) biturbo, permitand o viteza maxima de 240km/h si o acc. 0-100km/h in 5.7 sec.
Cu ocazia Salonului Auto de la Geneva din 1988 este lansat un nou model denumit Karif. Realizat pe baza modelului Biturbo Spyder, modelul Karif dispunea de o caroserie coupe cu 2+2 locuri si avea echipat propulsorul V6 de 2.8L biturbo. Multumita unor imbunatatiri motorul dezvolta 285CP si permitea performante demne de un super-car: viteza maxima 255km/h si acc. 0-100km/h in 4.8 sec. Transmisia era asigurata de o cutie manuala in 5 trepte plus un diferential autoblocabil. Sistemul de franare era servoasistat fiind prevazut cu discuri, cele din fata fiind ventilate iar directia era de tipul cu cremaliera fiind servoasistata. In perioada 1988-1992 au fost construite 222 de exemplare. Tot in 1988 este realizat un prim facelift modelului Biturbo si derivatele acestuia. Acesta a fost realizat de Marcello Gandini si concretizat prin retusuri atat la exterior cat si la interior. In acelasi timp au fost introduse noi dotari, franele cu discuri ventilate pe fata si servodirectia au fost oferite in standard iar transmisia automata oferita optional avea 4 trepte. Modelele Biturbo si Biturbo S/SI primesc noi denumiri: 222 si 2.24V, acestea fiind dotate cu motoare V6 de 2 si 2.8L biturbo care furnizau intre 220 si 250CP si respectiv V6 de 2L biturbo avand distributie cu 4 supape pe cilindru si dezvolta 245CP. Tot acum modelele 420 si 420S/SI sunt inlocuite cu modelul 422 dotat cu motorul V6 de 2L biturbo (220CP).
In toamna anului 1989 este realizat un facelift modelului Biturbo Spyder, acesta dispunand de acoperis cu actionare electrica. Modelul a fost redenumit Spyder si a primit noi dotari ca variantele coupe si berlina in timp ce motorul V6 de 2.5L biturbo a fost inlocuit cu cel V6 de 2.8L biturbo.
In decembrie 1989 are loc lansarea unui nou model denumit Shamal. De la debut noul Shamal a fost considerat un super-car fiind apreciat pentru: performantele de top, manevrabilitatea exceptionala, confortul la rulare, design-ul avangardist si usor agresiv, calitatea fabricatiei si numeroasele dotari. Deasemenea, noul Shamal beneficia de unele solutii tehnice de ultima ora precum: cutia de viteze manuala cu 6 trepte, sistemul electronic de control activ al suspensiei sau montantul central al caroseriei avand functie de roll-bar. Dezvoltat pe baza modelului Karif, Maserati Shamal dispunea de o caroserie de tip coupe cu 2+2 locuri al carui design a fost semnat de Marcello Gandini. Motorul disponibil era un V8 de 3.2L biturbo avand distributie cu 4 axe cu came in chiulasa si 4 supape pe cilindru, alimentare prin injectie electronica multipunct Magneti-Marelli. Puterea maxima dezvoltata era de 325CP si permitea o viteza maxima de 270km/h si o acc. 0-100km/h in 5.3 sec. Transmisia era asigurata de o cutie de viteze manuala Getrag cu 6 trepte plus un diferential autoblocabil Ranger. Sistemul de franare era servoasistat fiind prevazut cu discuri ventilate in fata si discuri pline in spate iar directia era de tipul cu cremaliera avand asistare variabila. Pana in anul 1995 au fost construite 369 de exemplare.
In anul 1990 sunt lansate noi versiuni: 222SE dotata cu motor V6 de 2.8L biturbo(225-250CP), 4.18V si 4.24V ambele dotate cu motorul V6 de 2L biturbo (220-245CP).In 1990 este stopata productia modelului Quattroprte III/Royale, in total fiind fabricate 2141 exemplare.
In decembrie 1990 este lansat modelul Racing, care reprezenta o varianta mai performanta a modelului 2.24V. Modelul Racing se deosebea la exterior prin partea frontala si plansa de bord inspirate din design-ul modelului Shamal precum si prin dotari specifice. Multumita unor imbunatatiri, motorul V6 de 2L biturbo cu care era echipat Racing dezvolta 285CP si permitea o viteza maxima de 256km/h si o acc. 0-100km/h in 5.9 sec. Motorul era asociat cu o cutie de viteze manuala Getrag in 5 trepte iar suspensia era prevazuta sistem electronic de control activ al amortizoarelor. Productia totala: 230 unitati.
In anul 1991, toate modelel au beneficiat de un nou facelift si sunt lansate versiunile 222 SR, 222 4V si 430 4V echipate cu motorul V6 de 2.8L biturbo avand acum distributie cu 4 supape pe cilindru si dezvolta intre 225 – 279CP.
In 1992 este lansat un nou model denumit Ghibli II si care reprezenta o evolutie a modelului Racing. Realizat pe o platforma imbunatatita a modelului Racing, noul Ghibli beneficia de o caroserie coupe cu doua usi si 5 locuri stilizata de Marcello Gandini. De la debut au fost propuse doua motorizari V6 biturbo de 2 si 2.8L care dezvoltau 306 si respectiv 285CP. Aceste motoare permiteau conform traditiei marcii performante de top: viteza maxima de 260 si 250km/h iar acc. 0-100km/h in 5.7 si respectiv 6 sec. Transmisia era asigurata de o cutie de viteze manual cu 6 trepte Getrag plus un diferential autoblocabil Ranger. Suspensia era prevazuta cu sistem electronic de control activ al amortizoarelor. Sistemul de franare era servoasistat fiind prevazut cu discuri ventilate si dispozitiv antiblocaj ABS incepand din 1994 iar directia era de tipul cu cremaliera avand asistare variabila.
In 1993, concernul italian FIAT achizitioneaza firma Maserati, aceasta formand incepand cu anul 1997 o divizie din care mai facea parte si firma Ferrari.
Cu ocazia Salonului Auto de la Torino din 1994 este lansata a patra generatie a modelului Quattroporte. De la lansare Quttroporte IV a atras atentia presei de specialitate si vizitatorilor datorita caroseriei elegate si atent studiata din punct de vedere aerodinamic(CX:0.31) avand o linie cuneiforma, finisarilior si dotarilor de lux, manevrabilitatii excelente si nu in ultimul rand performantelor de top. Noul Quattroporte era dezvoltat pe o platforma imbunatatita a modelului Ghibli II si beneficia de o caroserie tip berlina cu 4 usi si 5 locuri cu dimensiuni de clasa medie superioara si al carui design a fost semnat de Marcello Gandini. Ca dotari de confort figurau in standard: climatizare automata, tapiterie Connolly sau Alcantara, scaune fata cu reglaj electric, computer de bord, oglinzi exterioare cu reglare electrica, jante din aliaj, iar ca dotari de siguranta: airbag-uri frontale si dispozitiv antiblocaj ABS. De la debut au fost propuse doua motorizari V6 biturbo de 2 si 2.8L care dezvoltau 287 si respectiv 284CP care permiteau o viteza maxima de 261km/h si o acc. 0-100km/h in 5.9 sec. Transmisia era asigurata in standard de o cutie manuala in 5 trepte sau optional de una automata secventiala in 4 trepte plus un diferential autoblocabil. Suspensia era independenta si dotata cu sistem electronic de control activ al amortizoarelor. Franele erau de tipul cu discuri ventilate si ABS iar directia asistare variabila. Tot in 1994 modelul Ghibli II a beneficiat de mici retusuri la exterior si interior si au fost introduse noi dotari. In acelasi an este stopata productia modelelor: 222, 2.24V, 422, 4.24V, 430 si Spyder.
In 1995 este lansata versiunea speciala Ghibli II Cup care dispunea de kit special sport si motor V6 de 2L biturbo care multumita unor imbunatatiri dezvolta 330CP peritand performante de super-car : viteza maxima de 270km/h si acc. 0-100km/h in 5.6 sec. Catre sfarsitul anului 1995 este prezentat modelul Barchetta Spyder care a fost produs in serie redusa. Acesta beneficia de o caroserie tip barchetta fara acoperis cu doua locuri si avea montat un motor V6 biturbo de 2L(306CP) amplasat central si cutie de viteze manuala in 6 trepte.
In 1997 este stopata productia modelului Ghibli II, in total fiind fabricate 2380 de exemplare.
La Salonul Auto de la Geneva din 1998 este lansat Quattroporte Evoluzione, modelul beneficiind de un usor facelift si de dotari noi. Tot acum a fost introdusa o motorizare V8 de 3.2L biturbo si care furniza 335CP permitand performante de top: viteza maxima de 270km/h si acc. 0-100km/h in 5.8 sec. Deasemenea in standard a fost oferita o cutie de viteze manuala cu 6 trepte.
Cu ocazia Salonului Auto de la Paris din 1998 este lansat un nou model denumit 3200 GT care inlocuia in gama modelul Ghibli. Dezvoltat pe o platforma complet noua, modelul 3200 GT a impresionat presa de specialitate inca de la primele drive-teste datorita: performantelor de top, tinutei de drum foarte sigure, habitaclul spatios pentru un grand-turism, confortului ridicat la rulare, calitatea fabricatiei si nu in ultimul rand design-ului spectaculos. Giorgetto Giugiaro a reusit un superb tur de forta prin proiectarea caroseriei coupe cu 2+2 locuri a noului 3200 GT. Liniile fluide cu accente agresive ce inspira forta sunt completate de detalii tipic sportive precum: farurile carenate, priza de aer frontala joasa si ingusta, luneta puternic inclinata, spoiler spate cu extractor si grupurile optice posterioare in forma de bumerang. Propulsorul oferit era un V8 de 3.2L, distributie cu 4 axe cu came in chiulasa si 4 supape pe cilindru, alimentare prin injectie electronica multipunct si supaalimentare cu doua turbocompresoare cu geometrie variabila. Acesta dezvolta 370CP si permitea performante de top: viteza maxima 280km/h si o acc. 0-100km/h in 5.1 sec. Transmisia era asigurata in serie de o cutie de viteze manuala cu 6 trepte sau optional de una automata secventiala in 4 trepte plus un diferential autoblocabil si sistem de control al tractiunii ASR. Suspensia era independenta fiind prevazuta cu brate triunghiulare, arcuri elicoidale si dotata cu sistem electronic de control activ al amortizoarelor. Sistemul de franare era servoasistat fiind prevazut cu discuri ventilate si ABS iar directia era de tipul cu cremaliera avand asistare variabila. Ca dotari standard de confort erau incluse: climatizare automata, tapiterie Connolly sau Alcantara, scaune fata cu reglaj electric cu functie Easy-Entry, scaune fata cu incalzire, computer de bord, oglinzi exterioare cu reglaj electric, jante din aliaj iar ca dotari de siguranta: airbag-uri frontale, ABS si ASR.
In toamna anului 2000 este stopata productia modelului Quattroporte IV, in total fiind construite 2841 de exemplare.
La editia din 2001 a Salonului Auto de la Geneva este lansata versiunea speciala Assetto Corsa a modelului 3200GT, fabricata in serie limitata si care beneficia de un kit sport special care consta in spoilere fata-spate redesenate, sistem de franare Brembo cu discuri ventilate majorate si amortizoare rigidizate si jante de 18 toli. In acelasi an la Salonul Auto de la Frankfurt este lansat modelul Maserati Spyder care reprezenta varianta cu caroserie cabrio-spider cu doua locuri a modelului 3200 GT. Maserati Spyder dispunea de acoperis actionat electric in standard si beneficia de unele retusuri la exterior-interior, de dotari suplimentare pentru siguranta si confort. Tot acum a fost introdus un nou propulsor V8 aspirat de 4.2L(390CP) realizat din aluminiu si dezvoltat de Ferrari. Acesta avea distributie cu doua axe cu came in chiulasa si 4 supape pe cilindru avand sistem variabil de deschidere a supapelor si alimentare prin injectie electronica multipunct. Motorul era asociat in standard cu o cutie de viteze manuala in 6 trepte sau optional cu una automata secventiala cu 6 trepte de origine Ferrari denumita Cambiocorsa putand schimba treptele in modul secvential de la doua padele din spatele volanului. Performante: viteza maxima de 283km/h si acc. 0-100km/h in 5 sec.
La Salonul Auto de la Detroit din 2002 are loc lansarea modelului 3200 GT cu facelift acesta primind acum denumirea de Coupe. Acesta beneficia de aceleasi modificari cu ale modelului Spyder inclusiv de motorul V8 de 4.2L(390CP). Performante: viteza maxima de 285km/h,acc. 0-100km/h in 4.9 sec.
In anul 2004 la Salonul Auto de la Geneva sunt lansate a cincea generatie a modelului Quattroporte si MC 12. De la lansarea oficiala, presa de specialitate a considerat noul Quattroporte ca pe o limuzina sport luxoasa foarte reusita, apreciind design-ul elegant, habitaclul foarte spatios, confortul la rulare, tinuta de drum si franele care erau la cel mai inalt nivel, finisarile de lux si nu in ultimul rand performantele de top. Forma caroseriei cu 5 locuri a fost semnata de Pininfarina care a reusit sa creeze o limuzina de lux ce inspira eleganta si dinamism aducand un aer proaspat in conservatoarea clasa de lux. Tehnologia este deasemenea de inalt nivel, sub capota fiind amplast un motor V8 de 4.2L(400CP) de origine Ferrari acesta fiind asociat cu o cutie cu 6 trepte denumita Cambiocorsa care functiona atat in modul automat cat si secvential. Performante: viteza maxima 275km/h si acc. 0-100 km/h in 5.2 sec. Suspensia era independenta, sistemul de franare era servoasistat fiind prevazut cu discuri ventilate si ABS iar directia avea servoasistare hidraulica. Ca dotari standard de ultima ora merita mentionate: sistemul de informatii si divertisment Blaupunkt cu display color utilizat pentru sistemul de navigatie, TV si telefon, reglajul electronic si automat al amortizoarelor prin sistemul Skyhook, sistem de control al stabilitatii MSP sau sistemul audio Bose. Al doilea nou model, MC12 a facut senzatie in fata presei si publicului fiind un super-car de prestigiu dezvoltat pentru strada cat si pentru competitii gen FIA GT. MC12 dispunea de o caroserie cu dimensiuni impozante si design spectaculos semnat de Frank Stephenson oferind doua locuri la interior si un acoperis detasabil fractionat in doua parti. Dezvoltat pe baza modelului Ferrari Enzo, Maserati MC12 beneficia de un propulsor V12 de 6L amplasat central si care furniza 630CP. Multumita acestui motor, MC12 putea rula cu o viteza maxima de peste 330km/h iar acc. 0-100km/h era posibila in 3.8 sec. Transmisia era asigurata de o cutie secventiala Cambiocorsa in 6 trepte avand comanda cu padele la volan. Au fost construite 55 de unitati.
Cu ocazia Salonului de la Paris din 2004 este lansat Maserati Gran Sport/Gran Syder. Acestea reprezentau variante revizuite a modelelor Coupe/Spyder beneficind de unele elemente aerodinamice la exterior, dotari suplimentare, cutie de viteze secventiala Cambiocorsa si sistem Skyhook de reglaj al amortizoarelor in standard. In acest caz motorul dezvolta 400CP. Performante: viteza maxima 290 km/h si acc. 0-100km/h in 4.8 sec.
La editia din 2007 a Salonului Auto de la Geneva are loc lansarea modelului GranTurismo care inlocuia in gama modelul Coupe/Gran Sport. Realizat pe o platforma derivata din cea a modelului Quattroporte V, noul GranTurismo a fost apreciat de presa de specialitate inca de la primele drive-teste pentru: design-ul soectaculos semnat de Pininfarina, solutiile tehnice avansate, tinuta de drum foarte sigura, habitaclul spatios, confortul ridicat la rulare, finisarile luxoase si nu in ultimul rand performantele de top. Motorul disponibil era un V8 de 4.2L(405CP) de origine Ferrari. Acesta era asociat cu o cutie automata secventiala cu 6 trepte denumita Cambiocorsa sau una robotizata numita DuoSelect. Performante: viteza maxima 285km/h si acc. 0-100km/h in 5.2 sec.
La Salonul Auto de la Geneva din 2008 sunt lansate: Quattroporte V facelift si GranTurismo S. Quattroporte V beneficia de o caroserie usor restilizata la exterior si interior, dotari suplimentare si o noua motorizare V8 de 4.7L(430CP) dezvoltata de Ferrari, in acest caz versiunea fiind denumita Quattroporte S. Asociat cu o transmisie automata secventiala ZF in 6 trepte motorul permitea o viteza maxima de 280km/h si o acc. 0-100km/h in 5.4 sec. GranTurismo S dispunea la exterior de unele elemente specifice, dotari suplimentare, un propulsor V8 de 4.7L(440CP) dezvoltat de Ferrari, transmisie automata secventiala MC Shift in 6 trepte si sistem de franare Brembo. Performante: viteza maxima de 295km/h si acc. 0-100km/h in 4.9 sec.
Cu ocazia editiei din 2009 a Salonului Auto de la Frankfurt este lansat modelul GranCabrio care reprezenta varianta de caroserie cabrio cu 2+2 locuri a modelului GranTurismo. GranCabrio beneficia de o caroserie stilizata de Pininfarina si avea echipat un motor V8 de 4.7L care furniza intre 440 si 450CP, acesta fiind asociat cu o transmisie automata secventiala cu 6 rapoarte. Performante: viteza maxima de 285km/h si acc. 0-100km/h in 5.2 sec. In acelasi an este preventata versiunea Quattroporte Sport GT S al carui motor V8 de 4.7L dezvolta 439CP si permitea o viteza maxima de 285km/h si o acc. 0-100km/h in 5.1 sec.
In anul 2010 la Salonul Auto de la Bologna are loc lansarea variantei GranTurismo MC Stradale realizata in serie limitata si care reprezenta versiunea omologata pentru strada a variantei de competitii GranTurismo MC GT4. GranTurismo MC Stradale dispunea de o caroserie cu doua locuri atent studiata din punct de vedere aerodinamic, un echipament de dotari simplificat, discuri ventilate realizate din material ceramic si carbon de firma Brembo, transmisie automata secventiala MC Race Shift in 6 trepte in timp ce puterea dezvoltata de motorul V8 de 4.7L era de 450CP permitand o viteza maxima de 300km/h si o acc. 0-100km/h in 4.3 sec.
La editia din 2012 a Salonului Auto de la Geneva are loc lansarea versiunii GranTurismo Sport care inlocuia in gama versiunea GranTurismo S. La exterior, noua versiune se deosebea la exterior prin spoilerele fata-spate atent studiate din punct de vedere aerodinamic, blocurile optice cu design nou, dotari suplimentarea iar puterea motorului V8 de 4.7L dezvolta in acest caz 460CP si permitea o viteza maxima de 300km/h si o acc. 0-100km/h in 4.6 sec.
La Salonul Auto de la Detroit din 2013 este prezentata a sasea generatie a modelului Quattroporte. Noul Quattroporte evoca linii de design ale precedentelor modele Maserati, trasate de propriul birou de creaţie al constructorului, aflat în interiorul Fiat Group Centro Stile. Design-ul noii generatii cu alură de coupe poarta semnatura celebrului Lorenzo Ramaciotti, fost designer sef la Pininfarina. Quattroporte VI vine cu o platforma noua din oţel, cu aluminiu folosit la îmbinari şi la parţile mobile. Suspensia este complet independentă cu brate triunghiulare supapuse in fata, de tip multibrat in spate si sistem Skyhook. De la debut au fost propuse doua motoare dezvoltate de Ferrari: un V6 de 3L (410CP) şi un V8 de 3.8L biturbo (530CP). Pentru un sprint 0 -100km/h erau suficiente 5 si respectiv 4.7 sec. iar viteză maximă 285 – 307km/h. Ambele motorizari sunt asistate de o transmisie automata secventiala furnizată de ZF, cu 8 rapoarte. Unitatea directioneaza resursele doar către puntea spate ori catre ambele punti în cazul versiunilor cu tracţiune integrală.
Cu ocazia editiei din 2013 a Salonului Auto de la Shanghai este lansat un nou model de clasa superioara denumit Ghibli. Dezvoltat pe o platforma usor scurtata a modelului Quattroporte VI, noul Ghibli dispunea de o eleganta si usor agresiva caroserie tip berlina cu 4 usi si 5 locuri semnata de Marco Tencone, sef la Centro Stile Maserati. Noul Ghibli este primul Maserati din istorie oferit şi cu un motor diesel. Acesta era un V6 de 3L supraalimentat cu turbocompresor avand geometrie variabila. Dezvoltat de firma italiana VM Motori, acesta furniza intre 250 si 270CP, permitand o viteza maxima de 240-250km/h si acc. 0-100km/h in 6.7-6.3 sec. Pe langa motorul turbo diesel era oferit si un motor V6 pe benzina de 3L biturbo dezvoltat de Ferrari si care furniza intre 330 si 410CP. Performante: viteza maxima de 263-285km/h si o acc. 0-100km/h in 5.6 – 4.8 sec. Transmisia se realiza pe rotile din spate sau pe toate cele 4 roti fiind asigurata de o cutie automata secventiala furnizată de ZF, cu 8 rapoarte.
Din toamna anului 2013 pentru modelul Quattroporte este oferita motorizarea turbo diesel V6 de 3L.
Text: Auto Retro Passion
Foto: Maserati; arhiva
Ți-a plăcut acest articol? Abonează-te la newsletter-ul Auto Retro Passion pentru mai multe informații AICI
