LONGEVIVUL MODEL PANDA DE LA FIAT A CELEBRAT 40 DE ANI

19 mai 2020
Comments off
815 Vizualizari
Previous Image
Next Image

info heading

info content


 

Panda, unul dintre cele mai de succes și în același timp longevive modele din istoria producătorului italian FIAT, a celebrat de curând 40 de la debut și care s-a petrecut cu ocazia Salonului Auto de la Geneva din 1980. După o carieră strălucită de 40 de ani, timp în care a fost comercializat în aproape 8 milioane de unități și trei generații diferite, Fiat-ul Panda continuă să fie apreciat de un grup tot mai mare de entuziaști, atât în ​​Italia cât și în alte țări. Chiar și în Japonia, fanii modelului sunt în delir după Panda-mania!

După o perioadă de aproape trei ani de la debutul modelului 126, pentrecut către finalul anului 1972, conducerea producătorului auto italian FIAT a constatat un succes neașteptat și constant al vânzărilor unor modele franceze economice din categoria mini precum Renault 4 și Citroen Dyane. Pentru un preț puțin mai mare decât cel al recent lansatului model 126, respectivele modele franceze ofereau caroserii cu un stil rustic și spartan dar suficient de spațioase pentru 4 persoane, dotate cu 5 uși și tracțiune pe roțile din față. Prin urmare, a fost necesar dezvolarea unui model similar pentru a putea concura în segmentul respectiv intermediar dominat de producătorii francezi.

La începutul anului 1976, managerii Fiat demarează proiectul viitorului model denumit “Progetto 141“(Proiectul 141) și care trebuia plasat în gamă între modelele 126 și 127. Pentru dezvolatrea acestui model a fost solicitată firma Italdesign fondată de designerii Giorgio Giugiaro și Aldo Mantovani, care au reușit în câteva săptămâni să realizeze aspectul formal al viitorului model și pe care l-au denumit Zero, ca un omagiu adus primului model Fiat de mare succes lansat în 1912. La scurt timp, cei doi proiectanți au început să colaboreze cu biroul tehnic FIAT, unde s-a inițiat proiectarea șasiului cu tracțiune față care se dorea a fi destul de simplist din punct de vedere tehnic având în vedere solicitările inițiale pentru a putea monta diferite motoare împrumutate de la modelele 126 și 127 precum și caroserii cu 3 și 5 uși, ultima soluție fiind ulterior abandonată.

În februarie 1978, când prototipurile au atins un grad satisfăcător de dezvoltare, ele au fost prezentate în secret unui grup atent selectat de clienți și dealeri fideli, excluzând prezența presei. Prezentarea, desfășurată în parcul Novegro din centru orașului italian Milano și protejată de un cordon rigid de siguranță, pentru a evita privirile indiscrete, a avut scopul de a evalua aprecierea modelului de către utilizatori și operatorii din sector. În acest scop, departamentul de vânzări al FIAT a distribuit un formular cu răspunsuri multiple prin care participanții au fost invitați să își exprime opinia cu privire la aspectul exterior și interior, spațiul interior, finisajul habitaclului, dispunerea comenzilor și a altor caracteristici, inclusiv denumirea Rustica, atribuită provizoriu modelului. De asemenea, a mai fost dezvăluit inclusiv motorul bicilindric de 650 cmc și prețul ipotetic de vânzare de 2.800.000 lire, în concordanță cu modelele franceze concurente.

Din punct de vedere istoric, acest model de buget redus cu motor în 2 cilindri și transmisie față, propunea după aproape jumătate de secol, schema ingenioasă proiectată de Oreste Lardone pentru prototipul Fiat 500 din anul 1931 și, din păcate abandonat din ordinul președintelui Fiat din acea perioadă, Giovanni Agnelli.

Demararea producției noului model a fost însă întârziată din cauza unor confruntări sindicale care au început în ianuarie 1979 și prin care FLM intenționa să impună FIAT relocarea noilor producții în fabricile din centrul și sudul Italiei, în special la Cassino, Sulmona și Termini Imerese, în locul celor de la Torino și Desio. Disputele au durat câteva luni și au culminat cu unele episoade de violență printre care și distrugerea a 20 de exemplare de pre-serie ale modelului la uzina Desio. În perioada decembrie 1979 – ianuarie 1980, s-a ajuns în sfârșit la un acord care prevedea producerea viitorului model la fabricile Termini Imerese și Autobianchi din Desio.

La data de 25 februarie 1980, Fiat a făcut publice primele fotografii oficiale cu noul său model din clasa mini denumit Panda iar pe 29 februarie, acesta a fost prezentat președintelui Italiei, Sandro Pertini și presei italiene la în cadrul grădinilor Palatului Quirinale din Roma.

Pe data de 5 martie 1980 la Salonul Auto de la Geneva are loc lansarea oficială a modelului Fiat Panda care s-a făcut repede remarcat datorită conceptului original și în același timp inovator al caroseriei în două volume care oferea un spațiu interior și un portbagaj foarte spațioase în raport cu dimensiunile exterioare dar și soluțiilor inovatoare implementate precum bancheta spate culisantă sau planșa de bord cu spațiu de depozitare pe toată lungimea acesteia.

FIAT – O TRADIȚIE DE 120 DE ANI

Dezvoltat după soluția constructivă ″totul în față″, modelul mini de la Fiat era propus la alegere cu două propulsoare având distribuție cu un ax cu came lateral și alimentare cu un carburator monocorp. Primul, un bicilindric amplasat longitudinal, de 652 cmc, dezvolta 30CP, avea răcirea pe aer și era rezervat versiunii Panda 30 iar al doilea un ″4 în linie″ montat transversal, de 903 cmc, furniza 45CP, dispunea de răcire cu apă și se afla în echiparea lui Panda 45. Ambele motoare erau oferite în combinație cu o cutie de viteze manuală cu 4 trepte. Pentru suspensie a fost adoptată o soluție tehnică simplă și economică, cu o schemă de tip McPherson și montanți telescopici pentru puntea față și o axă rigidă, arcuri lamelare și brațe longitudinale pentru puntea spate. Sistemul de frânare era de tipul mixt cu discuri în față și tamburi în spate iar direcția cu cremalieră.

Caroseria Fiat-ului Panda era de tip berlină în două volume cu două uși plus hayon, dispunea de dimensiuni tipice pentru clasa modelelor citadine (Lxlxh: 3.380×1.460×1.445m ) iar în ciuda unui design cu linii drepte, coeficientul aerodinamic CX avea o valoare foarte bună de 0.34. Interiorul, omologat pentru 5 locuri era unul extrem de flexibil, mulțumită banchetei spate reglabile în șapte poziții diferite iar datorită concepției sale inovatoare se putea plia perfect iar cu spătarele scaunelor din față pliate acesta se putea transforma într-un pat sau putea fi îndepărtată cu ușurință pentru a crește spațiul total de încărcare. De asemenea, planșa de bord care avea un aspect auster și comenzile secundare poziționate într-un grup centralizat în dreapta tabloului de bord, folosea ca material pentru finisare un material textil lavabil. Aceasta era susținută de un tub simplu, creând un buzunar de depozitare lung, flexibil și care venea în completarea spațiilor largi de depozitare amplasate pe portiere.

Accesul la portbagaj era facilitat de un hayon de mari dimensiuni iar volumul portbagajului cu cei 280 dmc era peste media clasei și care putea fi extins până la 1000 dmc prin rabatarea spătarului banchetei, valori similare cu cele ale unor modele din clasa mică. În echipamentul standard al versiunii Panda 45 erau incluse: tetierele față, luneta cu sistem de degivrare, geamurile spate tip custode și ștergătorul pentru lunetă. La debutul comercializării, prețurile de achiziție în Italia ale modelului Fiat Panda erau de 3.970.000 lire pentru versiunea 30 și 4.702.000 lire pentru versiunea 45.

Mulțumită conceptului original, veratilității, prețului de achiziție atractiv și costurilor reduse de întreținere, Fiat-ul Panda s-a impus repede pe piață, în numai două luni fiind înregistrate un număr de peste 70 de comenzi iar la finalul anului 1980 s-a clasat pe locul al doilea în cadrul concursului ″Mașina anului 1981″ în Europa.

În septembrie 1982 își face debutul versiunea Panda 34 echipată cu un motor cu 4 cilindri răcit cu apă de 843 cmc și 34CP care era destinată la export pentru anumite piețe. În același an la Salonul Auto de la Paris era lansată versiunea vîrf de gamă Panda 45 Super care se evidenția la exterior prin grila frontală realzată din material plastic de culoare neagră și pe care era poziționată noua siglă Fiat cu 5 bare oblice iar la interior prin scaunele și bancheta de concepție nouă precum și noi materiale pentru finisare. Versiunea Panda 45 Super dispunea în standard de centuri de siguranță față în 3 puncte, oglindă retrovizoare exterioară reglabilă din interior și oglindă retrovizoare interioară zi-noapte iar opțional putea fi dotată cu o cutie de viteze manuală cu 5 trepte, radio și vopsea metalizată.

În februarie 1983 este prezentată versiunea Panda 30 Super cu dotări suplimentare iar patru luni mai târziu debuta versiunea Panda 4×4 care dispunea de grila frontală similară cu cea de la Panda 45 Super, un nivel de dotări specific și care era dotată cu un motor cu 4 cilindri de 956 cmc și 50 CP și tracțiune integrală nepermanentă (o premieră pentru un model din această categorie și în acelși timp unul din puținele aflate pe piață) dezvoltată de firma austriacă Steyr-Puch având puntea spate selectabilă cu ajutorul unei manete poziționate în bord. În acest caz transmisia era asigurată de o cutie de viteze manual cu 5 trepte iar sistemul de frânare era servoasistat.

În iulie 1984 este fabricat exemplarul cu numărul 1 milion iar în luna noiembrie al aceluiași an sunt diponibile noi versiuni de echipare (L, CL și S) iar toate versiunile adoptă grila frontală de la versiunile 45 Super și 4×4.

În martie 1985 debuta la comercializare versiunea specială 30 Collage care se deosebea la exterior prin vopseaua bicoloră și care beneficia de dotări specifice iar în septembrie același an, versiunea Nuova Panda 4×4 realizată într-o serie limitată de 5.000 unități și care dispunea deasemenea de un echipament de dotări specific.

În ianuarie 1986 era lansată cea de-a doua serie a modelului cunoscută ca Panda Supernova și care se doesebea la exterior prin unele îmbunătățiri de ordin stilistic și printr-un interior restilizat. Din punct de vedere tehnic, a doua serie Panda beneficia de o nouă suspensie spate prevăzută cu axă rigidă denumită Omega, brațe longitudinale și arcuri elicoidale precum și de o nouă gamă de motorizări din familia Fire cu 4 cilindri, răcire cu apă și distrbuție cu un ax cu came în chiulasă. Aceasta era formată din două unități de 769 cmc și 34CP rezevată versiunii Panda 750 și respectiv de 999 cmc și 45 sau 50CP pentru versiunile Panda 1000 și Panda 4×4. Transmisia era asigurată de o cutie de viteze manuală cu 4 trepte în cazul versiunii Panda 750 (opțional cu 5 trepte) sau cu 5 trepte pentru Panda 1000. În același timp echipamentul de dotări a fost extins cu noi dotări (acoperiș detașabil din material textil, geamuri atermice, retrovizoare exterioare reglabile din interior, centuri de siguranță pentru locurile din spate, ceas digital) în timp ce gama modelului era compusă din versiunile: L, CL, S, Super și 4×4.

PRIMUL MODEL FIAT CU TRACȚIUNE FAȚĂ A SERBAT 50 DE ANI

În aprilie 1986 își făceau debutul versiunile Panda D și Panda Van. Prima era echipată cu un propulsor diesel cu 4 cilindri de 1.3L(37CP) oferit în combinație cu o cutie de viteze manuală cu 5 trepte iar a doua reprezenta varianta utilitară cu partea din spate modificată și fără bancheta din spate.

Anul 1987 aduce lansarea versiunii de bază denumită 750 Young care dispunea de un motor cu 4 cilindri de 769 cmc, 34CP și distribuție cu ax cu came lateral. Versiunea avea un echipament de dotări simplificat și un interior similar versiunii 750 CL. În același an, demarează comercializarea versiunii speciale 4×4 Sisley dotată cu unele dotări exclusive precum: ștergătoarele pentru faruri, vopseaua metalizată, tapțeria din piele-alcantara, tablou de bord cu instrumente suplimentare și plafon interior din velur.

În iunie 1988, de pe benzile de montaj iese exemplarul cu numărul 2 milioane iar în mai 1989 debuta versiunea 900 Dance care avea în dotare motorul pe benzină cu 4 cilindri de 903 cmc, 45CP și ax cu came lateral. În echipamentul standard al acestei versiuni erau incluse: cutia de viteze manuală cu 5 trepte, tapițeria din material textil și geamurile spate tip custode. Tot în 1989 sunt lansate versiunile speciale Shopping și Top Ten, ambele comercializate în serii limitate, echipate cu motorul Fire de 999 cmc și 45CP și care dispuneau de dotări specifice iar producția versiunii Panda D este stopată.

În martie 1990, demarează comercializarea versiunii Panda Elettra propulsată cu ajutorul unui motor electric de 14 kw alimentat cu baterii și care asigura o autonomie de circa 100 km. Timpul de reâncărcare a bateriilor era cuprins între 8 și 10 ore iar viteza maximă era de 70 km/h. Panda Elettra beneficia la interior de doar două locuri, o parte din spațiul portbagajului și a banchetei spate era ocupat de cele 12 baterii care asigurau funcționarea motorului electric. În vara aceluiași an cu ocazia desfășurării campionatului mondial de fotbal din Italia este introdusă versiunea specială Panda Mondiali/Italia ’90 realizată în serie limitată și care dispunea de unele elemente personalizate la exterior și interior precum și de un echipament de dotări specific.

Salonul Auto de la Paris din 1990 aduce lansarea versiunii Panda Selecta dotată cu o cutie de viteze robotizată ECVT cu variații continue ale rapoartelor transmisei. Versiunea Panda Selecta era echipată cu motorul Fire de 999 cmc și 50CP iar nivelul de echipare era similar cu cel al versiunii CL.

Luna mai al anului 1991 aduce lansarea cele de-a treia serie Panda care se diferenția la exterior prin grila frontală restilizată iar la interior prin tabloul de bord cu instrumente suplimentare și noi materiale pentru finisare. În același timp gama de motorizări a fost extinsă cu o nouă unitate pe benzină din familia Fire cu 4 cilindri de 1.108 cmc, 50CP și alimentare cu injecție electronică care era rezervată versiunilor 4×4 și Selecta iar unitatea de 999 cmc beneficia acum de sistem de alimentare cu injecție electronică. În funcție de dotările oferite, modelul Panda era acum oferit în trei versiuni de echipare: bază, L și CLX.

În mai 1992, debuta versiunea îmbunătățită a modelului, denumită Eletrra II și care avea echipat un motor electric mai performant de 17.7 kw iar în luna septembrie al aceluiași an este stopată producția versiunii 750 în timp ce versiunea 900 Dance dispunea acum de o motorizare cu 4 cilindri de 899 cmc, 40CP și alimentare cu injecție electronică care era oferită în combinație cu o cutie de viteze manuală cu 5 trepte.

În iunie 1994, producția modelului Panda ajunge la un total de 3.5 milioane de exemplare, versiunea 900 Dance este înlocuită cu versiunile de echipare L, CL și Young iar în februarie 1995 puterea motorului de 1.108 cmc este majorată la 54CP.

Cu ocazia Salonului Auto de la Geneva din 1997 își face debutul o nouă variantă cu restyling a modelului care a vizat în special interiorul (volan cu 4 brațe de concepție nouă, planșă de bord cu noi detalii, noi materiale pentru finisare) și echipamentul de dotări de siguranță (centuri de siguranță spate retractabile, întrerupător inerțial al alimentării cu combustibil în caz de accident) și confort (imobilizator electronic montat în cheie, geamuri cu tentă fumurie). La acel moment gama modelului includea versiunile bază și Jolly ambele cu motor de 899 cmc, Selecta, 4×4 și 4×4 Country Club toate dotate cu motorul de 1.108 cmc precum și Elettra, Versiunile Jolly și Country Club beneficiau de un echipament de dotări exclusiv în care erau incluse standard: închiderea centralizată a portierelor, geamurile față electrice, geamuri atermice, vopsea metalizată, bare longitudinale pe plafon și pneuri majorate cu măsura de 155/65.

Către finalul anului 1998 gama modelului este redusă la doar trei versiuni: Young ca înlocuitoare a versiunii de bază, Hobby care succeda versiunii Jolly și 4×4 Trekking ca succesoare a versiunii 4×4 Country Club.

Din ianuarie 2001 este oferită o singură motorizare, cea cu 4 cilindri de 1.1L(54CP) în timp ce gama de versiuni includea: College și 4×4 Climbing.

Pe data de 5 septembrie 2003 de pe benzile de montaj ale fabricii Mirafiori din apropierea orașului Torino ies ultimele unități ale primei generații din modelul Panda, producția totală fiind de circa 4.491.000 de unități.

FIAT 1800/2100/2300 ANIVERSEAZĂ 60 DE ANI

Cu prilejul Salonului Auto de la Frankfurt din 2003 debuta cea de-a doua generație Panda care dispunea acum de o caroserie cu 5 uși și era caracterizat printr-un design original asemănător cu cel al unui monovolum, un spațiu interior modulabil grație banchetei spate culisante și de dotări de ultimă oră (airbag-uri tip cortină, sistem de navigație, climatronic, servodirecție electrică, ABS, ESP). Dezvoltat pe o platformă nouă cu suspensie față tip McPherson iar în spate cu brațe interconectate, modelulul mini italian era propus cu trei motorizări cu 4 cilindri din care două pe benzină de 1.1L(54CP) și 1.2L(60 – 69CP) precum și un turbo diesel Multijet de 1.3L (70CP) toate asociate în standard cu o cutie de viteze manuală cu 5 trepte sau opțional de una robotizată cu 5 trepte. Încă de la debut, modelul s-a impus repede pe piață iar la finalul anului, acesta câştigă premiul “Maşina Anului 2004” în Europa.

În 2004, Panda II este oferit cu transmisie integrală iar un an mai târziu sunt lansate versiunile 100 HP, Cross și Natural Power. Prima era echipată cu un motor pe benzină de 1.4L(100CP) cu 16 supape, a doua beneficia de tracțiune integrală, gardă la sol majorată și un look specific iar cea de-a treia dispunea de un motor alimentat cu gaz.

În octombrie 2008, modelul beneficiază un restyling concretizat prin unele îmbunătățiri de ordin stilistic, tehnic și la nivelul dotărilor de siguranță și confort. În același timp gama de motorizări este înnoită cu unități pe benzină de 1.2L(69CP) pentru Panda și turbo diesel Multijet de 1.3L(75CP).

Cu ocazia Salonului Auto de la Frankfurt din 2011 este lansată cea de-a treia generație a modelului Panda care punea accentul în special pe design, versatilitate și ergonomie. Dezvoltat pe o platformă comună cu a modelului 500, Panda III păstra conceptul de monovolum de la precedenta generație dar cu îmbunătățiri substanțiale în ceea ce privește spațiul interior, materialele pentru finisare și dotările pentru siguranță și confort. La debutul comercializării, gama de de motorizări era compusă din trei unități din care două pe benzină cu 2 cilindri turbo Twinair de 0.9L(85CP) dotat cu sistem start & stop și cu 4 cilindri de 1.2L(69CP) precum și un turbo diesel Multijet cu 4 clindri de 1.3L(95CP) dotat cu sistem start & stop. Motoarele erau asociate în standard cu o cutie de viteze manuală cu 5 trepte sau opțional de una robotizată cu control electronic cu 4 trepte.

În 2012 își fac debutul versiunile Panda 4×4 dotată cu tracțiune integrală permanentă controlată electronic și Panda Natural Power al cărui motor era alimentată cu gaz. Doi ani mai târziu la Salonul Auto de la Geneva era lansată versiunea Panda Cross realizată pe baza lui Panda 4×4 și care se deosebea prin look-ul specific, o gardă la sol majorată și o gamă de motorizări formată din două unități: pe benzină Twinair de 0.9L(90CP) și turbo diesel Multijet de 1.3L(100CP) ambele oferite în combinație cu o cutie de viteze manuală cu 5 trepte.

Text: Auto Retro Passion

Foto: Fiat

 

 

 

 

 

 

 

 

Comments are closed.

October 28, 2020