Firma italiana Lamborghini fondata de Ferruccio Lamborghini in anul 1948 avand sediul azi la Sant’Agata Bolognese – Modena si specilizata in constructia de automobile sport performante, a sarbatorit pe data de 7 mai – 50 de ani de la infiintarea diviziei auto. Cei 50 de ani de istorie ai constructorului italian se traduc prin automobile super sport cu performante de top si tehnologie de ultima ora. In prezent, Lamborghini apartine producatorului german Audi care la randul sau face parte din concernul german Volkswagen. Mai jos vom incerca sa prezentam cele mai importante momente din istoria de 50 de ani a constructorului italian Lamborghini.
Nascut pe data de 28 aprilie 1916, Ferruccio Lamborghini a fost atras inca de tanar de mecanica luand frecvent contact cu utilajele agricole ale tatalui sau. Ca urmare a interesului sau in mecanica, Ferruccio a studiat la institutul tehnic Fratelli Taddia de langa Bologna. Pasiunea pentru mecanica se dezvolta in 1940 cand Ferruccio se angajase ca mecanic in fortele aeriene italiene.
După război, Lamborghini a deschis un garaj de reparatii auto in Pieve di Cento langa Bologna. Făcand uz de abilitățile sale mecanice, Lamborghini a modificat motorul acestuia, capacitatea ajungand la 750 cmc in timp ce numarul de cilindri era acum de 3. Acesta s-a inscris la editia din 1948 a celebrei curse Mille Miglia dar participarea sa încheiat după 1100 km atunci când a avut un accident in Fiano, langa Torino.
Intr-un moment de criza pe piata utilajelor agricole, Ferruccio Lamborghini infiinteaza in 1948 propria firma Lamborghini Trattori SpA cu sediul la Cento langa Ferrara demarand productia de utilaje agricole in special tractoare avand propria sigla – un taur intr-o sarja ofensiva. In ani ’50 si ’60, Lamborghini devine cel mai important producator de utilaje agricole din Italia. Pe masura ce firma detinuta devenea o forta in Italia, Ferruccio incepe sa aloce mai mult timp si bani pentru o mai veche pasiune: automobilele. Ferruccio devine in scurt timp posesorul unei colectii de automobile ale unor marci prestigioase precum: Alfa Romeo, Ferrari, Lancia, Maserati sau Mercedes. Dintre acestea un loc important il ocupau modelele Ferrari pe care le aprecia pentru performantele ridicate dar le gasea prea zgomotoase, rigide, cu interior spartan in timp ce ambreiajul se strica des.
In 1958, dupa o vizita la service-ul Ferrari si o discutie cu Enzo Ferrari referitoare la ultimul model achizitionat de Ferruccio, un 250 GT, acesta fiind nemultumit de raspunsurile lui Enzo Ferrari referitoare in special la ambreiaj, a demontat ambreiajul Ferrari-ului si a constatat ca era produs de aceeasi firma care ii furniza ambreiaje pentru tractoarele pe care le fabrica.
In 1959, Ferruccio demareaza productia de arzatoare de ulei iar un an mai tarziu aparate de aer conditionat. Dupa ce a remediat problema ambreiajului si a fost refuzat in 1959 de catre guvernul italian pentru licenta constructiei de elicoptere, se gandeste serios sa produca propriul sau model sport. Lamborghini avea pretentii bine definite: un GT(grand tourer) luxos si puternic echipat cu motor V12 si sa poata atinga 240 km/h. El avea cunostintele si banii necesari pentru a demara acest proiect. Pana la inceperea constructiei noii fabrici, Ferruccio a inceput sa caute oameni cu experienta pentru c pentru demararea proiectului sau. Primul nume cu greutate a fost cel al lui Giotto Bizzarrini responsabil cu dezvoltarea motorizarii si care lucrase pentru Ferrari, proiectand cel mai reusit motor V12 montat pe modelul 250 GTO. Pe langa acesta, au mai fost cooptati in noul colectiv 3 tineri ingineri: Gianpaolo Dallara, Paolo Stanzani si Bob Wallace responsabili cu proiectarea sasiului si productia de serie in timp ce pentru proiectarea caroseriei a fost solicitat Franco Scaglione.
La data de 7 mai 1963, Ferruccio Lamborghini infiinteaza o noua firma Automobili Ferruccio Lamborghini SpA cu sediul la Sant’Agata Bolognese langa Modena. In acelasi an pe 30 octombrie este inaugurata noua fabrica care urma sa produca modele super sport.
Cu ocazia Salonului Auto de la Torino din 1963 este prezentat sub forma de prototip modelul Lamborghini 350 GTV. Realizat intr-un timp record de numai 4 luni, acesta a surprins atat presa cat si majoritatea publicului datorita design-ului spectaculos, solutiilor tehnice aplicate, performantelor ridicate si a finisarilor luxoase fiind catalogat un adevarat concurent pentru modelele Ferrari. Lamborghini 350 GTV dispunea de o caroserie de tip coupe-fastback care oferea doua locuri la interior, faruri escamotabile, motor amplasat frontal longitudinal, cutie de viteze manuala ZF cu 5 trepte, diferential autoblocabil Salisburry, suspensie independenta cu brate duble suprapuse si arcuri elicoidale, sistem de franare servoasistat prevazut cu discuri. Motorul era realizat din aluminiu, avea 12 cilindri in V la 60°, capacitatea de 3.5L, distributia cu 4 axe fiind alimentat cu ajutorul a 6 carburatoare dublu corp Weber. Puterea dezvoltata era de 360 CP si permitea atingerea unor performante de top: viteza maxima 280 km/h si acceleratia 0-100 km/h in 6.2 secunde.
 |
 |
 |
 |
La Salonul Auto de la Geneva din 1964 este lansat modelul pentru productia de serie, denumit 350 GT. Acesta reprezenta o evolutie a prototipului 350 GTV acesta nefiind fezabil pentru productia de serie. Noul Lamborghini 350 GT bemeficia de o caroserie restilizata, realizata din aluminiu pe un sasiu tubular de care carosierul italian Touring. Realizat pe platforma prototipului 350 GTV, noul model 350 GT avea echipat un motor V12 de 3.5L realizat din aluminiu avand distributia cu doua axe si alimentat cu doua carburatoare dublu corp Weber. Puterea maxima dezvoltata era de 280 CP si permitea obtinerea unor performante de top pentru perioada respectiva: viteza maxima 254 km/h si acceleratia 0-100 km/h in 6.8 secunde. In 1965 este lansata versiunea cu 2+2 locuri, in total fiind fabricate 135 de exemplare.
 |
 |
La Salonul Auto de la Geneva din 1966 sunt prezentate doua noi modele: Miura si 400 GT. Primul model surprinde, socheaza atat presa cat si publicul si revolutioneaza industria auto datorita solutiei constructive cu motorul amplasat central transversal care asigura o repartitie foarte buna a maselor fata-spate, sasiului de tip autoportant, a design-ului spectaculos si aerodinamic (CX:039) semnat de Marcello Gandini care lucra pentru carosierul Bertone si a performantelor de top pentru un automobil de serie: viteza maxima 274 km/h, acc. 0-100 km/h in 6.5 sec. Majoritatea specialistilor au considerat Lamborghini Miura initiatorul automobilelor supersport. Caroseria de tip berlineta cu doua locuri la interior oferea un acces facil la partile mecanice multumita deschiderii ample ale partilor frontale si posterioare. Motorul era un V12 de 3.9L dezvolta 350 CP, avea distributie cu 4 axe cu came si era alimentat cu 4 carburatoare triplu corp. Cutia de viteze era manuala cu 5 trepte sincronizate, suspensia era independenta prevazuta cu brate duble suprapuse si arcuri elicoidale iar sistemul de franare prevazut cu discuri. Inca de la debut Miura s-a bucurat de un mare succes comercial, in anul lansarii fiind comercializate 111 unitati, în ciuda unui preț de achizitie destul de ridicat.
 |
 |
Al doilea model, denumit 400 GT reprezenta o evolutie a modelului 350 GT, beneficiind de un interior revizuit avand 2+2 locuri, un motor V12 de 3.9 L care dezvolta 320 CP fiind alimentat cu 6 carburatoare dublu corp, cutie de viteze manuala cu 5 trepte sincronizate precum si de dotari suplimentare. Performante: viteza maxima 260 km/h si acc. 0-100 km/h in 7.2 sec. Intre anii 1966-1968 au fost construite 247 de exemplare.
In 1968 cu ocazia Salonului Auto de la Geneva sunt lansate doua noi modele: Espada si Islero. Modelul Espada s-a bucurat inca de la debut de succes datorita conceptului si design-ului original creat de Marcello Gandini, confortului oferit pasagerilor si performantelor ridicate. Lamborghini Espada dispunea de o caroserie de tip coupe-fastback cu 2+2 locuri, dotari premium precum: aer conditionat, servodirectie sau jante din aliaj. Sasiul era autoportant, suspensia independenta iar sistemul de franare servoasistat prevazut cu discuri. Motorul era amplasat frontal, fiind cunoscutul V12 de 3.9L care dezvolta in acest caz 325 CP permitand o viteza maxima de 245 km/h si o acceleratie de la 0 la 100 km/h in 6.5 sec. Transmisia era asigurata in standard de o cutie de viteze manuala cu 5 trepte plus diferential autoblocabil sau optional de o cutie automata in 3 trepte.
 |
 |
Al doilea nou model, Islero inlocuia in gama modelul 400 GT si beneficia de o eleganta si spatioasa caroserie de tip coupe cu 2+2 locuri realizata din aluminiu pe un sasiu tubular de carosierul Marazzi, finisari luxoase si dotari de top precum: aer conditionat, geamuri electrice, antena electrica sau radio cu cautarea automată a posturilor. Realizat pe o platforma imbunatatita a modelului 400 GT, noul Islero avea echipat un motor V12 de 3.4 L care dezvolta 320 CP si permitea performante ridicate: viteza maxima 248 km/h si acc. 0-100 km/h in 6.7 sec. Un an mai tarziu este lansata versiunea GTS care a beneficiat de unele imbunatatiri si dotari suplimentare in timp ce motorul dezvolta 350 CP permitand o viteza maxima de 259 km/h si o acc. de la 0 la 100 km/h in 6.5 sec. Modelul Islero s-a remarcat prin confortul oferit, silentiozitate, dotarile si finisarile de lux si nu in ultimul rand performantelor. Intre anii 1968-1970 au fost construite 225 exemplare.
 |
 |
La editia din 1968 a Salonului Auto de la Torino este prezentata versiunea Miura S care a beneficiat de unele imbunatatiri si dotari suplimentare (aer conditionat sau geamuri electrice) iar puetrea motorului a fost usor majorata la 370 CP care permutea o acc. de la 0 la 100 km/h in 6.2 sec.
In 1969, Ferruccio Lamborghini infiinteaza o noua companie Lamborghini Oleodinamica.
Cu ocazia Salonului Auto de la Geneva din 1970 este lansat succesorul modelului Islero denumit Jarama. Noul Jarama era realizat pe o platforma usor imbunatatita a modelului Espada si dispunea de o eleganta si spatioasa caroserie de tip coupe cu 2+2 locuri al carui design usor agresiv a fost semnat de Marcello Gandini. Motorul disponibil era faimosul V12 de 3.9L care in acest caz dezvolta 350 CP. Performante: viteza maxima 250 km/h si acceleratie 0-100 km/h in 7.2 sec. Printre dotarile oferite merita mentionate: transmisia automata, aerul conditionat, servodirectia, jantele din aliaj sau geamurile electrice. Trei ani mai tarziu este prezentata o versiune modernizata denumita GTS si al carui motor furniza 365 CP. In acest caz viteza maxina era de 260 km/h in timp ce acc. 0-100 km/h era posibila in 6.9 sec. Pana in 1976 au fost fabricate in total 328 de exemplare din modelul Jarama.
La Salonul Auto de la Torino din 1970 este prezentat un nou model denumit Urraco. Noul Urraco beneficia de o caroserie de tip coupe-fastback cu 2+2 locuri al carui design elegant si usor agresiv era semnat de Marcello Gandini. Urraco era echipat in premiera pentru un model Lamborghini cu un motor V8 acesta fiind amplasat central transversal. Acesta avea capacitatea de 2.5L furniza 220 CP, avea distributie cu doua axe cu came in chiulasa si era alimenta cu 4 carburatoare dublu corp Weber. Transmisia era asigurata de o cutie manuala in 5 trepte, suspensia era independenta iar sistemul de franare era servoasistat si prevazut cu discuri. Performante: viteza maxima 240 km/h, acc. 0-100 km/h in 6.9 sec. Tot in 1970 este prezentata o versiune imbunatatia a modelului Espada denumita S2 si care a beneficiat de unele retusuri la exterior si dotari suplimentare in timp ce motorul dezvolta 350 CP.
La editia din 1971 a Salonului Auto de la Geneva este prezentat sub forma de prototip un nou model denumit Countach si o noua versiune a modelului Miura denumita SV(Super Veloce). Modelul Countach a surprins atat presa cat si publicul datorita design-ului spectaculos, avangardist si agresiv semnat de Marcello Gandini, solutiilor tehnice aplicate precum: caroseria realizata din panouri din aluminiu montata pe un sasiu tubular – solutie folosita in aeronautica, partile inferioare ale caroseriei realizate din fibra de sticla, portierele cu deschidere pe verticala, motorul amplasat central longitudinal, sistem de franare cu discuri ventilate si nu in ultimul rand a performantelor de top pentru un automobil de serie: viteza maxima 315 km/h, acc. 0-100 km/h in circa 5 sec. Motorul era un V12 de 5L care dezvolta 446 CP avand distributia cu doua axe cu came in chiulasa si alimentare cu 6 carburatoare dublu corp. Transmisia era asigurata de o cutie de viteze manuala in 5 trepte plus diferential autoblocabil. Noua versiune a modelului Miura denumita SV(Super Veloce) a beneficiat de unele imbunatatiri in timp ce puterea motorului a fost majorata la 385 CP permitand performante de top: viteza maxima 285 km/h si acc. 0-100 km/h in 5.5 sec.
 |
 |
In 1972 principalul obiectiv de activitate al lui Ferruccio Lamborghini era inca productia de tractoare. Datorita anularii unei comenzi mari de tractoare in America de Sud, il aduce in pragul falimentului, acesta fiind nevoit sa vanda aceasta divizie catre concernul SAME Deutz – Fahr. In acelasi an, Ferruccio isi vinde pachetul majoritar de actiuni catre un investitor elvetian pe nume Georges Henri Rossetti. Tot in 1972 este stopata productia modelului Miura, in total fiind fabricate 763 de exemplare.
La Salonul Auto de la Geneva din 1973 este prezentata varianta pentru productia de serie a modelului Countach. Noul Countach model a beneficiat de unele imbunatatiri in timp ce motorul V12 avea acum capacitatea de 4L si furniza 375 CP permitand o viteza maxima de peste 300 km/h si acc. 0-100 km/h in 5.2 sec.
In 1974 este lansat Espada S3 care a beneficiat de unele retusuri la exterior si interior in acelasi timp fiind introduse noi dotari in timp ce Urraco a fost disponibil cu doua noi versiun de motorizare V8 de 2 si 3L care dezvoltau 182 si respectiv 250 CP.
In 1975 demareaza o colaborare cu constructorul german BMW pentru dezvoltarea si productia unui model super sport. Modelul a fost prezentat in 1978 fiind denumit BMW M1, in final Lamborghini fiind responsabil doar cu proiectarea sasiului si dezvoltarea motorizarii.
La editia din 1976 a Salonului Auto de la Geneva este lansat un nou model denumit Silhouette si care reprezenta varianta de caroserie cabrio a modelului Urraco. Noul model dispunea de o caroserie de tip cabrio-targa avand acoperis detasabil, oferind doua locuri la interior iar design-ul era semnat de Marcello Gandini. Realizat pe o platforma usor imbunatatita al lui Urraco, noul Silhouette avea echipat un motor V8 de 3L realizat din aluminiu si care dezvolta 260 CP avand distributia cu doua axe cu came in chiulasa si alimentare cu 4 carburatoare inversate Weber. Performante: viteza maxima 260 km/h, acc. 0-100 km/h in 6.5 sec. Pana in 1979 au fost comercializate 776 de exemplare din modelul Urraco si 54 de exemplare din modelul Silhouette.
 |
 |
In 1978 este lansata o versiune imbunatatita a modelului Countach, denumita LP 400S si care a beneficiat de unele restilizari la exterior si de noi dotari in timp ce puterea motorului a fost usor redusa la 355 CP. In acelasi an este stopata productia modelului Espada, aceasta totalizand 1226 unitati. Tot in 1978 un tribunal italian declara falimentul diviziei auto Lamborghini si ordona executarea silita, aceasta fiind preluata de catre firma fratilor elvetieni Jean Cloude si Patrick Mimran.
Cu ocazia Salonului Auto de la Geneva din 1981 este lansat succesorul modelului Silhouette, acesta fiind denumit Jalpa. Noul Jalpa reprezenta o evolutie stilistica si mecanica a modelului Silhouette fiind disponibil cu o caroserie de tip coupe-targa cu doua locuri realizata de Bertone in timp ce motorizarea oferita era un V8 de 3.5L care dezvolta 260 CP. Transmisia era asigurata de o cutie de viteze manuala in 5 trepte plus un diferential autoblocabil. Sistemul de franare era servoasistat si prevazut cu discuri ventilate. Performante: viteza maxima 234 km/h si acc. 0-100 km in 6 sec. In 1984 a fost realizat un usor facelift iar pana in 1988 au fost fabricate 416 de exemplare.
In 1982 este prezentata o noua versiune a modelului Countach, aceasta fiind denumita LP 500S. Versiunea LP 500S dispunea de un interior restilizat si de un motor V12 de 4.8L care furniza 375 CP. Performante: viteza maxima 300 km/h si acc. 0-100 km/h in 5.4 sec.
La Salonul Auto de la Geneva din 1985 este lansata o noua versiune a modelului Countach, denumita Quattrovalvole si care inlocuia versiunea LP 500S. Noua versiune a beneficiat de unele retusuri la exterior si a fost dotata cu un nou propulsor V12 de 5.2L care dezvolta 455 CP, avea distributie cu 4 supape pe cilindru si era alimentat cu 6 carburatoare dublu corp Weber. Performante: viteza maxima 295 km/h si acc. 0-100 km/h in 4.9 sec.
Cu ocazia Salonului Auto de la Bruxelles din 1986 este lansat modelul off-road denumit LM 002. Conceput initial pentru armata americana, modelul LM 002 dispunea de o caroserie de tip pick-up cu 4 usi si 4 locuri realizata din panouri de aluminiu si montata pe un sasiu tubular. Multumita transmisiei integrale si a garzii la sol inalte, LM 002 avea capacitati de trecere importante in off-road cu mult peste ce putea oferi orice alt model similar. Motorul disponibil era acelasi cu cel de pe modelul Countach Quattrovalvole si in ciuda unui gabarit impozant reusea performante bune: viteza maxima 210 km/h si acc. 0-100 km/h in circa 8 sec. Transmisia era asigurata de o cutie de viteze manuala cu 5 trepte, suspensia era independenta, sistemul de franare era servoasistat fiind prevazut cu discuri ventilate iar directia servoasistata. Pentru varianta civila, modelul oferea un echipament luxos de dotari printre care: aer conditionat, tapiterie piele, geamuri electrice, instalatie audio stereo, consola fata- spate, trapa electrica, pneuri run-flat. Pana in anul 1993 au fost construite 328 de unitati.
 |
 |
Pe data de 24 aprilie 1987, Automobili Ferruccio Lamborghini S.p.A este achizitionata de concernul american Chrysler contra sumei de 25.2 milioane $. In acelasi an, constructorul italian demareaza in premiera dezvoltarea unui nou propulsor pentru Formula 1. Acesta fiind montat pe monoposturile unor echipe precum: Larrousse, Lotus, Ligier sau Minardi intre sezoanele 1989 – 1993.
In 1988 cu ocazia aniversarii a 25 de ani de la infiintarea firmei este prezentata versiunea speciala 25° Anniversario a modelului Countach. Aceasta a beneficiat de unele retusuri la exterior si de dotari suplimentare. Intre anii 1973 – 1990 au fost fabricate in total 2042 de exemplare din modelul Countach.
Pe data de 21 ianuarie 1990 este prezentat succesorul modelului Countach, denumit Diablo si comercializat incepand din 1991. Noul Diablo a fost apreciat inca de la debut datorita design-ului spectaculos si aerodinamic, solutiilor tehnice aplicate, tinutei de drum, numeroaselor dotari oferite: aer conditionat, geamuri si oglinzi electrice, tapiterie din piele, trapa electrica, sistem audio Alpine, set de valize din piele, volan reglabil. Performantele erau conform traditiei firmei, de top: viteza maxima 325 km/h si acc. 0-100 km/h in 4.5 sec. Caroseria dispunea de doua locuri la interior, era semnata de Marcello Gandini si era realizata din mai multe materiale: otel pentru acoperis, aluminiu pentru portiere si aripi, fibra de carbon pentru spoilerele fata-spate. Motorul disponibil era amplasat central longitudinal fiind un V12 de 5.7L care dezvolta 492 CP si avea distributie cu 4 axe cu came in chiulasa si 4 supape pe cilindru, alimentarea fiind realizata cu ajutorul injectiei electronice. Transmisia se realiza pe rotile din spate si era asigurata de o cutie manuala in 5 trepte plus un diferential autoblocabil. Suspensia era independenta, sistemul de franare servoasistat prevazut cu discuri ventilate si sistem antiblocaj ABS optional iar directia era servoasistata optional.
Pe data de 20 februarie 1993, fondatorul constructorului italian Lamborghini, Ferruccio Lamborghini in varsta de 76 de ani si internat la spitalul Silvestrini din Peruggia a suferit un atac de cord care s-a soldat cu decesul acestuia.
La Salonul Auto de la Geneva din 1993 este prezentata o noua versiune a modelului Diablo, denumita VT si care dispunea de transmisie integrala avand diferential central si care putea transfera tractiunea pe rotile din fata pana la 25% in caz de pierdere a aderentiei a rotilor din spate. Diablo VT dispunea de un interior modernizat si era dotata cu amortizoare reglabile electronic cu 5 programe si sistem de franare Brembo.
In februarie 1994, concernul american Chrysler vinde Automobili Ferruccio Lamborghini S.p.A, grupului indonezian MegaTech contra sumei de 40 milioane $.
Cu ocazia Salonului Auto de la Geneva din 1994 este prezentata versiunea speciala Diablo SE al carui motor dezvolta 530 CP si permitea atingerea unei viteze maxime de 331 km/h in timp ce acc. 0-100 km/h era posibila in 4 sec. Pe baza acestei versiuni a fost dezvoltata o noua versiune speciala denumita Diablo SE Jota al carui motor dezvolta 595 CP.
La editia din 1995 a Salonului Auto de la Geneva este lansata o noua versiune botezata Diablo SV (Super Veloce) care a beneficiat de unele imbunatatiri in timp ce motorul dezvolta 520 CP.
In 1996 la Salonul Auto de la Geneva este lansata o noua varianta de caroserie pentru modelul Diablo denumita Roadster fiind bazata pe Diablo VT si al carui acoperis realizat din fibra de carbon era actionat electric. Tot in 1996 sunt lansate doua versiuni de competitie : Diablo SVR si Diablo GTR care intre anii 1996-2004 au paricipat cu succes in diferite campionate precum: FIA GT, Super GT sau American LeMans Series,
In septembrie 1998, divizia auto Lamborghini este achizitionata de catre producatorul german Audi contra sumei de 110 milioane $.
La Salonul Auto de la Geneva din 1999 este prezentata o noua serie a modelului Diablo. Aceasta a beneficiat de unele retusuri la exterior si interior, de dotari suplimentare in timp ce puterea motorului a fost majorata la 536 CP iar distributia dispunea de sistem tip VVT cu supape cu deschidere variabila. Performante: viteza maxima 330 km/h, acc. 0-100 km/h in 3.9 sec. In acelasi an este prezentata o noua versiune mai sportiva denumita Diablo GT. Aceasta avea sasiul realizat din fibra de carbon si acoperisul din aluminiu. Motorul era un V12 de 6L care dezvolta 575 CP si oferea performante de top: viteza maxima 338 km/h si acc. 0-100 km/h in 3.7 sec.
In 2000 este lansata versiunea Diablo VT 6.0 care a beneficiat de unele retusuri la exterior si interior, de dotari suplimentare precum si de un motor V12 de 6L.
Cu ocazia Salonului Auto de la Frankfurt din 2001 este lansat un nou model denumit Murcielago si care inlocuia modelul Diablo construit in circa 2900 de exemplare. Noul Murcielago dispunea de o caroserie de tip coupe cu doua locuri realizata din fibra de carbon cu exceptia portierelor si acoperisului realizate din aluminiu. Design-ul spectaculos si usor agresiv dar si atent studiat aerodinamic(CX: 0.33) a fost semnat de Luc Donckerwolke. Printre solutiile tehnice aplicate pe noul Murcielago, merita amintit: sistemul VACS care controleaza deschiderea prizelor laterale de aer in functie de viteza, spoiler posterior mobil care se deschide partial la 50° cand se ajunge la 130 km/h si total la peste 220 km/h sau o cutie neagra cu care sunt dotate si avionele. Propulsorul este un V12 amplasat central longitudinal avand capacitatea de 6.2L, puterea de 580 CP, distributia cu 4 axe cu came in chiulasa si 4 supape pe cilindru plus sistem VVT, alimentarea fiind realizata cu ajutorul injectiei electronice. Acesta permitea conform traditiei performante de inalt nivel: viteza maxima peste 330 km/h si acc. 0-100 km/h in 3.8 sec. Transmisia era integrala permanenta cu vascocuplu fiind asistata de controlul electronic al tractiunii si era asigurata de o cutie manuala in 6 trepte, mai tarziu fiind oferita o cutie semi-automata secventiala controlata electronic cu 6 trepte care putea fi actionata si cu ajutorul padelelor plasate pe volan. Suspensia era independenta avand sistem electronic de asistare a amortizoarelor. Sistemul de franare era prevazut cu discuri ventilate si dotat cu doua circuite si ABS iar directia era servoasistata electronic. Printre numeroasele dotari merita mentionate: airbag-uri frontale, climatizarea automata, tapiteria din piele, farurile bi-xenon, geamurile si oglinzile electrice, radio CD-ul cu magazie, sistem audio Bose, scaunele cu reglaj electric.
La Salonul Auto de la Frankfurt din 2003 este lansat un nou model denumit Gallardo si care se pozitiona in gama sub Murcielago. Noul Gallardo a fost apreciat inca de la debut datorita design-ului spectaculos si avangardist, solutiilor tehnice aplicate, tinutei de drum, manevrabilitatii, numeroaselor dotari si sisteme electronice oferite si binenteles performantelor care erau conform traditiei firmei, de top: viteza maxima 310 km/h si acc. 0-100 km/h in 4.2 sec. Caroseria dispunea de doua locuri la interior era semnata de Italdesign si era realizata din aluminiu. Motorul disponibil era un V10 amplasat central, longidudinal care avea capacitatea de 5 L, dezvolta 500 CP, distributia era cu 4 axe cu came in chiulasa si 4 supape pe cilindru plus sistem VVT iar alimentarea se realiza cu ajutorul injectiei electronice. Transmisia era integrala permanent cu vascocuplu fiind asistata de controlul electronic al tractiunii si asigurata de o cutie manuala in 6 trepte, optional fiind oferita o cutie semi-automata secventiala controlata electronic cu 6 trepte. Suspensia era independenta si realizata din aluminiu iar amortizoarele erau controlate electronic. Sistemul de franare era prevazut cu discuri ventilate si dotat cu doua circuite si ABS in timp ce directia era servoasistata electronic.
 |
 |
In 2004 este lansata varianta de caroserie cabrio a modelului Murcielago, denumita Roadster.
Cu ocazia Salonului Auto de la Geneva din 2006 este prezentat Murcielago LP640. Acesta a beneficiat de un facelift la exterior si interior, de noi dotari si de o noua motorizare V12 de 6.4L care dezvolta 640 CP permitand o viteza maxima de 340 km/h in timp ce acc. 0-100 km/h era posibila in doar 3.3 sec. Printre optiuni merita mentionat sistemul de franare cu discuri ventilate ceramice. In acelasi an la Salonul de la Los Angeles sunt lansate versiunile Murcielago LP 640 Roadster si Gallardo Spyder, aceasta din urma avand soft-top-ul actionat electric. Tot in 2004 este prezentata varianta de competitie Murcielago R-GT in timp ce prima victorie la nivel international fost obtinuta in 2007 in campionatul FIA GT.
La Salonul Auto de la Geneva din 2007 este lansata versiunea Gallardo Superleggera care a beneficiat de unele retusuri la exterior si de o reducere a greutatii totale cu 100kg prin folosirea unor materiale precum titanium si fibra de carbon in timp ce puterea motorului dezvolta 530 CP permitand o viteza maxima de 315 km/h si o acc. 0-100 km/h in 3.8 sec. In acelasi an la Salonul Auto de la Frankfurt este prezentat un nou model denumit Reventon si fabricat in serie redusa de 21 de unitati. Realizat pe platforma modelului Murcielago LP640, Reventon dispunea de o caroserie cu un design elaborat si agresiv, realizata din aluminiul si fibra de carbon fiind disponibila in doua variante: coupe si roadster. Printre solutiile tehnice folosite merita amintite: discurile de frana ceramice, cele 3 display-uri cu cristale lichide, grupurile optice posterioare cu leduri si farurile bi-xenon. Performante: viteza maxima 330 km/h si acc. 0-100 km/h in 3.4 sec. Tot in 2007 are loc debutul in competitii a modelului Gallardo.
Cu ocazia Salonului Auto de la Geneva din 2008 este lansat Gallardo LP560-4. Acesta a beneficiat de un facelift la exterior si interior, de dotari suplimentare si de o noua motorizare V10 de 5.2L care dezvolta 560 CP multumita sistemului de injectie directa. Performante: viteza maxima de 325 km/h si acc. 0-100 km/h in 3.7 sec. Tot in 2008 la Salonul Auto de la Los Angeles este lansata varianta Gallardo LP560-4 Spyder.
La editia din 2009 a Salonului Auto de la Geneva este lansata versiunea Murcielago LP 670-4 Super Veloce care dispunea de un kit aerodinamic atent studiat si de o noua motorizare V12 de 6.7L care dezvolta 670 CP permitand performante de top pentru un automobil de serie: viteza maxima 342 km/h si acc. 0-100 km/h in 3.2 sec. Tot in 2009 este inregistrata o victorie in campionatul LeMans Series in cursa de 1000 km de la Barcelona si castiga campionatul Asian LeMans Series.
Cu ocazia Salonului Auto de la Geneva din 2010 este prezentata o noua versiune a modelului Gallardo denumita LP 540-4 Superleggera si care dispunea de o caroserie care utiliza elemente din fibra de carbon. Motorul era un V10 de 5.2L care dezvolta 570 CP si permitea performante de nivel inalt: viteza maxima 325 km/h si acc. 0-100 km/h in 3.4 sec. In noiembrie 2010 este lansata varianta cabrio a versiunii LP 540-4 Superleggera, denumita Spyder Performante. Tot in 2010 este stopata productia modelului Murcielago, in total fiind fabricate 4099 de exemplare.
In 2010 la Salonul Auto de la Paris este prezentat un nou model denumit Sesto Elemento si fabricat in serie redusa de 20 de unitati. Realizat pe platforma modelului Gallardo LP 540-4 Superleggera, Sesto Elemento dispunea de o caroserie cu un design avangardist si agresiv, realizata din fibra de carbon. Modelul a surprins presa de specialitate si publicul prin solutiile tehnice aplicate precum: suspensiile si arborele transmisiei realizate cu tehnologia Wrapping, galeria de evacuare relizata din pyrosic, structura caroseriei dezvoltata in colaborare cu Boeing dar performantele de top ne mai intalnite la automobil de serie: viteza maxima 350 km/h si acc. 0-100 km/h in 2.5 sec. dar si prin pretul de achizitie de 1.8 milioane de euro.
La Salonul Auto de la Geneva din 2011 este lansat succesorul modelului Murcielago, denumit Aventador. Noul model dispunea de o caroserie coupe cu doua locuri la interior realizata din aluminiu si fibra de carbon si al carui design avangardist si agresiv era semnat de Filippo Perini. Motorul disponibil era un V12 amplasat central, longidudinal care avea capacitatea de 6.5 L, dezvolta 700 CP, distributia era cu 4 axe cu came in chiulasa si 4 supape pe cilindru plus sistem VVT iar alimentarea se realiza cu ajutorul injectiei directe electronice. Transmisia era integrala permanent de tip Haldex fiind asistata de controlul electronic al tractiunii si asigurata de o cutie semi-automata robotizata in 7 trepte. Suspensia era independenta si realizata din aluminiu iar amortizoarele erau controlate electronic. Sistemul de franare era prevazut cu discuri ventilate ceramice si dotat cu doua circuite si ABS in timp ce directia era servoasistata electronic. Performantele erau conform traditiei de top: viteza maxima 350 km/h si acc. 0-100 km/h in 2.9 sec.
In noiembrie 2012 este lansata varianta de caroserie cabrio a modelului Aventador, denumita Roadster.
La editia din 2013 a Salonului Auto de la Geneva sunt prezentate modelul Veneno si o varianta imbunatatita a modelului Aventador. Realizat pe baza modelului Aventador, Veneno a fost prezentat cu ocazia sarbatoririi a 50 de ani de la infiintarea diviziei auto Lamborghini si realizat in doar 3 exemplare. In acest caz puterea motorului dezvolta 750 CP. Modelul Aventador dispunea de noi dispozitive precum: start & stop sau CDS de dezactivare a 6 cilindri la viteze de sub 135 km/h.
Text: Auto Retro Passion
Foto: Lamborghini
Ți-a plăcut acest articol? Abonează-te la newsletter-ul Auto Retro Passion pentru mai multe informații AICI
