Pe data de 11 iulie în anul 2019 s-au împlinit 120 de ani de când un grup de aristocrați piemontezi au înființat la Palazzo Bricherasio din Torino compania italiană ″Fabrica Italiana di Automobili″ cu sediul la Torino. Mai jos vom încerca să prezentăm principalele momente din istoria bogată a companiei italiene precum și modelele care au făcut celebru brand-ul torinez care începând din anul 2014 face parte din noul grup italo – american FCA (Fiat Chrysler Automobiles).
Înființată în urmă cu 120 de ani, firma italiană avea ca președinte pe Lodovico Scarfiotti, vicepreședinte pe Emanuele Cacherano Bricherasio iar ca secretar al consiliului de administrație pe Giovanni Agnelli. Având un capital de 800.000 lire și un număr de 150 de angajați, firma italiană primește ulterior în denumirea sa și cuvândul Torino iar denumirea completă devine FIAT.
Către sfârșitul anului 1899 are loc lansarea primului model cu sigla Fiat. Modelul a fost denumit 3 1/2HP, beneficia de o caroserie ″deschisă″ cu 4 locuri ″vis a vis″ de dimensiuni compacte. Acesta avea echipat un motor cu 2 cilindri în linie de 679 cmc care furniza 4.2CP care permitea o viteză maximă de 35 km/h. Modelul dispunea de transmisie prin lanț, cutie de viteze în 3 trepte și sistem de frânare cu dublă acționare atât la pedală cât și manual. Un an mai târziu, la fabrica Fiat de pe Corso Dante sunt construite un număr de 26 unități din acest model.
Anul 1900 aduce lansarea modelului 6/8HP ca succesor al modelului 3 1/2HP și care se dorea a fi o variantă îmbunătățită al acestuia. Modelul era dotat cu un motor bicilindric de 1.082 cmc care dezvolta 10CP și asigura o viteză maximă de 45 km/h. Din acest model au fost construite un număr de 20 de unități.
În anul 1901 este prezentat primul model Fiat cu motorul amplasat frontal. Acesta a fost denumit 12/16HP, dispunea în versiunea de bază de o caroserie tip phaeton cu 4 locuri și un motor cu 4 cilindri în linie de 3.770 cmc care era în măsură să dezvolte 20CP. Transmisia era asigurată de o cutie de viteze cu 3 rapoarte iar viteza maximă era de 70 km/h. La finalul aceluiași an, modelul este echipat cu un nou motor de 7.475 cmc și 28CP care asigura o viteză maximă de 90 km/h. Până la finalul anului 1902 din acest model au fost construite 106 unități.
La prima ediţie din 1901 a cursei Giro d’Italia Automobilistico, Fiat aliniază la start un număr de 9 exemplare din modelele 3 1/2HP și 6/8HP, care au reușit să termine cursa respectivă.
În anul 1902, Giovanni Agnelli devine director general iar un an mai târziu, compania italiană ajunge să fie cotată la bursă. Tot în 1902, cu modelul Fiat 24 HP Corsa special dezvoltat pentru competiții și pilotat de Vincenzo Lancia este câştigată cursa Sassi-Superga iar Giovanni Agnelli la volanul modelului Fiat 8 HP reușește să stabilească un record la cea de-a doua ediție a cursei Giro d’Italia Auto.
În anul 1903, constructorul italian își face debutul pe piața din SUA în timp ce producția totală realizată în acel an, a fost de 1.150 unități.
În 1905 își face debutul modelul Brevetti 10-12HP care avea implementate numeroase soluții tehnice avansate precum: șasiul pre-format pe care erau montate componentele mecanice, transmisia cu cardan și diferențialul cu cuplaj conic. Modelul era echipat cu un motor cu 4 cilindri în linie de 3.052 cmc care dezvolta 20CP și permitea o viteză maximă de 65 km/h. Transmisia era asigurată de o cutie de viteze cu 4 rapoarte iar sistemul de frânare acționa pe arborele trasmisiei. Între anii 1905 – 1912 modelul a fost construit în circa 2.200 unități, majoritatea în variante de caroserie torpedo și cabriolet royal.
De la început, Fiat a pus bazele unei importante strategii, prin prezența pe cele mai promiţătoare pieţe, construind în 1908 o fabrică în SUA(statul New York) și înființând aici divizia Fiat Automobile Co.. Compania italiană a continuat să se extindă, înfiinţând firme noi în mai multe domenii pentru producția de vehicule comerciale uşoare, motoare navale și industriale, camioane şi tramvaie. În același an, Fiat debuta în clasa superioară cu modelul 18-24HP dotat cu un motor cu 4 cilindri în linie de 4.500 cmc care dezvolta 18 sau 24CP și care era asociat cu o cutie de viteze cu 4 rapoarte. Modelul era oferit cu trei variante de ampatament în timp ce viteza maximă era în funcție de versiune cuprinsă între 60 și 70 km/h. Din acest model au fost construite un număr de circa 430 de unități, majoritatea în varianta de caroserie landaulet.
Până în anul 1912 când a fost lansat primul model auto conceput integral în regie proprie de către Fiat, denumit 12/15HP și cunoscut ca Modello Zero, au fost produse peste 20 de modele cu diverse șasiuri și caroserii care, în majoritatea cazurilor erau furnizate clienților doar cu șasiul care la rândul lor își comandau tipul de caroserie prin intermediul numeroșilor carosieri din acea perioadă. Succesul comercial al Fiat-ului Zero s-a bazat pe o nouă politică, cea a standardizării producției de modele populare accesibile. Modelul Zero beneficia de o caroserie tip torpedo cu 4 locuri de dimensiuni compacte și avea echipat un motor cu 4 cilindri în linie de 1.9L(15CP) alimentat cu carburator și care asigura o viteză maximă de 70 km/h. Transmisia era asigurată de o cutie de viteze cu 4 trepte iar suspensia era prevăzută pe ambele punți cu axă rigidă și arcuri lamelare. Până în 1915, modelul a fost fabricat în circa 2.200 exemplare, fiind totodată primul model Fiat produs în peste 2.000 exemplare.
La scurt timp după sfârșitul primului război mondial, în timpul căruia compania Fiat a produs vehicule militare, motoare pentru nave și avioane, divizia auto Fiat a revoluţionat complet gama de modele iar pe automobilele sale au fost montate în premieră acumulatoare electrice.
Anul 1919 aduce lansarea modelului 501 disponibil în patru variante de caroserie (berlină, torpedo, spider și landau) și dotat cu un motor cu 4 cilindri în linie de 1.460 cmc care dezvolta 23CP (versiunea normal) sau 27CP (versiunea S). Transmisia era asigurată de o cutie de viteze cu 3 rapoarte iar viteza maximă era de 70 km/h. Cu acest model, Fiat a înregistrat primul mare succes comercial, până în anul 1925 fiind produse un număr de 69.618 exemplare.
În cursul anului 1921, Fiat își face debutul în clasa de lux cu modelele 519 și 520 ″SuperFiat″. Primul model dispunea în versiunea de bază de o caroserie tip torpedo cu 4 locuri, motor cu 6 cilindri în linie de 4.7L(77CP), cutie de viteze cu 4 trepte, suspensie cu axă rigidă și arcuri lamelare pe ambele punți, sistem de frânare hidraulic (o soluție foarte rară în acea perioadă) în timp ce viteza maximă era de 127 km/h. Între anii 1922 – 1927 au fost comercializate un număr de 2.411 exemplare în 5 variante diferite de caroserie. Al doilea model era disponibil cu o caroserie tip torpedo de mari dimensiuni cu 4 uși și 6 locuri și dispunea de soluții tehnice avansate pentru acea perioadă precum: distribuție cu 4 supape pe cilindru, sistem de frânare servoasistat care acționa pe toate roțile, suspensie spate de tip cantilever cu amortizoare și tablou de bord cu numeroase instrumente de măsură. Motorul din dotare era unul impresionant cu 12 cilindi în V de 6.8L (90CP) asociat cu o cutie de viteze manuală cu 3 trepte și care asigura o viteză maximă de 120 km/h. Datorită costurilor mari de producție modelul a fost produs în doar 6 unități.
În anul 1922 este inaugurată noua fabrică auto de la Lingotto din Torino, cea mai mare fabrică auto europeană din acea perioadă, având cinci nivele şi o pistă de teste pe acoperişul acesteia la aproape 20m înălțime, devenind simbolul industriei automobilistice italiene. Un an mai târziu, Giovanni Agnelli este numit preşedinte Fiat și este lansat modelul de clasă mică 509 oferit în șase variante de caroserie, inclusiv utilitară și taxi. Modelul era dotat cu un motor cu 4 cilindri de 1L(22CP) care era oferit în combinație cu o cutie de viteze manuală în 3 trepte și care permitea o viteză maximă de 80 km/h. Suspensia fașă – spate era de tipul cu axă rigidă și arcuri lamelare iar sistemul de frânare acționa pe toate cele patru roți și era dotat cu tamburi. Succesul comercial înregistrat a fost unul mare, pâna în anul 1929 fiind fabricate un număr de 92.514 exemplare. La volanul acestui model, pilotul francez Jacques Bignan câștigă ediția din 1928 a raliului de la Montecarlo.
Anul 1927 aduce lansarea modelului din clasa medie 520, primul din istoria Fiat cu postul de conducere pe partea stângă și cu aprindere cu distribuitor. Modelul era propus în patru variante de caroserie (berlină, landaulet, cabriolet și torpedo) cu 2, 4 sau 5 locuri la interior și era propulsat de o unitate cu 6 cilindri în linie de 2.244 cmc și 46CP care imprima o viteză maximă de 100 km/h. Transmisia era asigurată de o cutie de viteze manuală cu 4 trepte, suspensia cu axă rigidă și arcuri lamelare pe ambele punți iar sistemul de frânare prevazut cu tamburi. Până în anul 1931 au fost comercializate 21.603 de exemplare.
În 1928 își face dubutul modelul din clasa superioară denumit 525 și care era disponibil în patru variante de caroserie: berlină cu 4 uși și 5 locuri, cabriolet cu 2 sau 4 uși și 4 locuri și spider cu 2 locuri precum și trei versiuni NS și SS. Motorul aflat în dotare era un ″6 în linie″ de 3.7L care furniza în funcție de versiune 69 și respectiv 89CP și asigura viteze maxime 97 și respective 107 km/h. Motorul era asociat cu o cutie de viteze manuală cu 4 trepte, suspensia era de tipul cu axă rigidă și arcuri lamelare pe ambele punți iar sistemul de frânare era hidraulic și dotat cu tamburi. Modelul a fost fabricat până în 1931 în circa 4.400 de unități.
Cu modelul 514 lansat în 1929 ca succesor al lui 509, Fiat își făcea debutul în segmentul compact fiind totodată și primul model Fiat asamblat în Spania. De la debut, modelul a fost disponibil în șase variante de caroserie: berlină cu 2 sau 4 uși, cabrio cu 2 sau 4 uși, coupe, spider, utilitară și taxi cu ampatament majorat. Pe lângă acestea au mai fost oferite inclusiv trei versiuni sportive speciale cu dotări specifice: 514S, 514S MM (Mille Miglia) și 514CA (Coppa delle Alpi). Dezvoltat pe o platformă îmbunătățită a modelului predecesor, 514 era oferit cu un motor cu 4 cilindri în linie de 1.438 cmc alimentat cu carburator monocorp care dezvolta în funcție de versiune 28, 35 și 37CP permițând viteze maxime cuprinse între 80 și 105 km/h. Din acest model au fost fabriacte un număr de 36.970 exemplare.
La sfârșitul anilor ’20 se pun bazele primelor colaborări pentru producția de automobile cu țări precum: Polonia, Spania, Serbia iar mai târziu cu Franța, Germania și țări din America de Sud.
Anii ’30 au reprezentat pentru compania italiană o perioadă de progrese în tehnologia de producţie a camioanelor şi a vehiculelor comerciale uşoare, în paralel cu avântul sectoarelor aeronautic şi al căilor ferate în timp ce piața auto din Italia la acel moment era dominată în proporțe de 90% de către Fiat.
Două modele de mare succes care aveau să motorizeze Italia și-au făcut debutul în 1932 şi respectiv 1936. Primul, din clasa compactă denumit 508 Balilla înlocuitor al modelului 514, era disponibil în numai puțin de 6 variante de caroserie și avea echipat de un propulsor cu 4 cilindri de 995 cmc și 20CP care imprima o viteză maximă de 100 km/h. Transmisia era asigurată de o cutie de viteze cu 3 rapoarte, suspensia era pe ambele punți de tipul cu axă rigidă, arcuri lamelare și amortizoare hidraulice iar sistemul de frânare dotat cu tamburi. Balilla a fost primul model Fiat construit în peste 100.000 de unități (113.165 în Italia plus 26.472 licențe în Franța, Germania și Polonia). Al doilea model, de clasă mini a fost denumit 500 și era oferit cu numeroase variante de caroserie. Cunoscut și sub denumirea de Topolino, acesta avea echipat un motor cu 4 cilindri de 569 cmc și 13CP care era asociat cu o cutie de viteze cu 4 trepte (cu treptele 3 și 4 sincronizate) și asigura o viteză maximă de 85 km/h. Suspensia față era independentă cu braț monolamelar transversal iar cea din spate cu axă rigidă și arcuri lamelare în timp ce sistemul de frânare era prevăzut cu tamburi.
În 1933 debuta la comercializare modelul din segmentul mediu superior denumit 518 Ardita. Realizat pe o platformă îmbunătățită cu ampatament extins al modelului 508 Balilla, modelul 518 era propus clienților în 4 versiuni: C (Corto), S (Sportiva), L (Lungo) și Coloniale, ultimele două cu ampatament majorat precum și cu 3 variante de caroserie (berlină cu 2 sau 4 uși, cabrio cu 2 sau 4 uși și spider). Gama de motorizări era compusă din două unități cu 4 cilindri de 1.8L(40CP) și 1.9L(45CP) ambele alimentate cu carburator monocorp și asociate cu o cutie de viteze manuală cu 4 trepte sincronizate. Viteza maximă 100 – 105 km/h. Până în 1938 au fost fabricate circa 13.000 de unități.
Anul 1934 aduce prezentarea modelului din clasa superioară 527 care dispunea de o caroserie tip berlină cu 4 uși și 6 locuri și care putea fi echipat la alegere cu trei motorizări din care două cu 4 cilindri de 1.8L(40CP) și 1.9L(45CP) precum și unul cu 6 cilindri în linie de 2.5L(52-60) alimentate cu un carburator monocorp și care erau oferite în combinație cu o cutie de viteze manuală cu 4 trepte sincronizate. Fiat-ul 527 era realizat pe o platformă îmbunătățită a modelului 518. În funcție de versiune, viteza maximă era cuprinsă între 100 și 115 km/h. Între anii 1934 – 1936 au fost fabricate un număr de 1.000 unități.
Cu ocazia Salonului Auto de la Milano din 1935 își face debutul modelul 1500 din clasa medie superioară. Cu acest model a fost introdus în premieră conceptul ″aerodinamic″ pentru un automobil de producție italiană fiind primul conceput în tunelul aerodinamic. În același timp, acesta beneficia în premieră pentru un model Fiat de suspensie față independentă ( o premieră pentru Fiat) și distribuție cu supape în cap. Modelul beneficia de o caroserie tip berlină cu 4 uși și 5 locuri iar motorul din dotare era un ″6 în linie″ de 1.5L(45CP) alimentat cu carburator monocorp. Asociat cu o cutie de viteze manuală cu 4 trepte, acesta permitea o viteză maximă de 115 km/h.
Strategia Fiat privind producţia automobilelor de mare serie a fost reconfirmată în 1937 când au demarat lucrările de construcţie ale unei noi fabrici la Mirafiori în apropiere de Torino și unde au fost implementate cele mai recente inovaţii din industrie. În același an este realizat un facelift major modelului Balilla care devine Nuova Balilla 1100 și care a beneficiat de îmbunătățiri de ordin stilistic (caroserie atent studiată din punct de vedere aerodinamic) cât și tehnic (motor de 1.089 cmc și 32CP, cutie de viteze cu 4 trepte, suspensie față independentă cu brațe transvrsale și arcuri elicoidale). În același timp își face debutul varianta 508C Lungo cu ampatamentul majorat și care oferea 6 locuri la interior.
Anul 1938 aduce revenirea producătorului auto torinez în clasa de lux cu modelul 2800. Acesta era disponibil în două variante de caroserie: berlină și torpedo, ambele cu 4 uși și 6 locuri. Modelul era propulsat de o unitate cu 6 cilindri în linie de 2.8L(85CP) alimentată cu două carburatoare și care permitea o viteză maximă de 130 km/h. Transmisia era asigurată de o cutie de viteze manuală cu 4 trepte sincronizate, suspensia față era independentă prevăzută cu brațe transversale și arcuri eleicoidale iar cea din spate cu axă rigidă și arcuri lamelare în timp ce sistemul de frânare era servoasistat și dotat cu tamburi. Între anii 1938 – 1944 au fost construite un număr de 625 unități.
În 1939, modelul Nuova Balilla benficază de un restyling ce a vizat în special partea frontală, suspensia față era independentă prevăzută cu resort monolamelar transversal iar denumirea modelului devine 1100. Un an mai târziu este realizat un facelift modelului 1500 a cărui parte frontală era inspirată din stilul modelului din clasa de lux 2800.
În momentul izbucnirii celui de-al doilea război mondial, producţia de automobile a fost înlocuită cu cea de vehicule militare. În 1945, după decesul senatorului Giovanni Agnelli la conducerea companiei este numit Vittorio Valletta.
Fabricile distruse în timpul războiului au beneficiat pentru reconstrucția lor de asistenţă acordată prin Planul Marshall, operațiunea fiind încheiată în 1948. Fabricile au fost echipate după cele mai mai noi standarde de calitate iar procesul de producție inspirat de la unele fabrici auto americane. În același an modelele 1100 și 1500 beneficiau de un ușor facelift ce a inclus modificări de ordin stilistic și mecanic. În cazul modelului 1100, motorul de 1.1L dezvolta acum 35CP iar pentru modelul 1500 puterea motorului ajungea grație unor ajustări la 47CP.
În primăvara anului 1949 este realizat un facelift major modelului 500 Topolino care a vizat în special exteriorul și partea mecanică.
Strategia Fiat în cercetare şi inovare a fost valorificată cu succes la începutul anilor ’50 prin lansarea a două noi modele: 1400 în 1950 ca succesor al modelului 1500 (fabricat în 43.964 unități) și 1100 în 1953 care înlocuia în gamă modelul cu aceeași denumire lansat înainte război.
Modelul 1400 din clasa medie, primul din istoria Fiat dotat cu șasiu autoportant și sistem de încălzire/ventilație în standard a fost lansat la ediția din 1950 a Salonului Auto de la Geneva. Modelul era oferit în două variante de caroserie (berlină cu 4 uși și cabrio cu 2 uși) și beneficia de o motorizare cu 4 cilindri de 1.4L(48CP) care permitea o viteză maximă de circa 130 km/h. Schema tehnică utilizată pentru suspensie era una tradițională cu puntea față prevăzută cu roți independente și brațe transversale iar puntea spate cu axă rigidă și arcuri lamelere în timp ce sistemul de frânare era de tipul cu tamburi. Modelul 1400 s-a impus repede pe piață fiind apreciat pentru design-ul elegant, habitaclul spațios și raportul preț/calitate excelent. Doi ani mai târziu este lansat modelul 1900 (varianta mai luxoasă al modelului 1400) disponibil în variante de caroserie berlină și coupe și care era dotat cu un motor cu 4 cilindri de 1.9L și 60CP oferit opțional în combinație cu o cutie de viteze manuală cu 5 trepte (o premieră pentru Fiat).
Anul 1951 aduce lansarea modelului off road Campagnola dezvoltat special pentru Ministerul Aparării din Italia. Modelul dispunea de o caroserie de dimensiuni compacte cu 4 locuri și dotată cu soft top iar ca soluție tehnică avansată pentru un model off road beneficia de suspensie față independentă. Motorul aflat în dotare era un ″4 în linie″ de 1.9L(48CP) asociat cu o cutie de viteze manuală cu 4 trepte. Transmisia era integrală nepermanentă, putea față fiind cuplabilă cu ajutorul unui reductor.
În anul 1952, Fiat își face debutul în segmentul modelelor sport cu modelul coupe 8V(Otto Vu) lansat la Salonul Auto de la Paris și care a impresionat datorită design-ului spectaculos, a performanțelor ridicate (viteza maximă 190 – 200 km/h și accelerație 0 -100 km/h în circa 9 secunde) dar și soluțiilor tehnice avansate (suspensie spate independentă, motor realizat din aliaje). Modelul era propus cu o caroserie de tip berlinetta cu două locuri al cărui design atent elaborat din punct de vedere aerodinamic a fost semnat de Luigi Fabio Rapi. Motorul disponibil era un V8 de 2L alimentat cu două carburatoare care dezvolta în funcție de veriune 115 sau 125CP și era oferit în combinație cu o cutie de viteze manuală cu 4 rapoarte sincronizate. Între anii 1952 – 1954 au fost construite un număr de 114 unități inclusiv variante special realizate de către carosieri celebri ai vremii precum: Vignale, Bertone, Ghia, Pininfarina sau Zagato.
În aprilie 1953 este lansată o nouă generație a modelului compact 1100 (103) care beneficia acum de o caroserie autoportantă de tip berlină în 3 volume cu 5 sau 6 locuri iar ca noutate tehnică era introdus în premieră un așa zis șasiu auxiliar care susținea grupul motor-cutie de viteze și de care era montată suspensia față. Pe noua generație erau menținută aceeași schema tehnică de la precedenta generație, cu motor cu 4 cilindri de 1.1L(36CP), cutie de viteze manuală cu 4 trepte, cu suspensie față independentă cu resort monolamelar transversal, suspensie spate cu axă rigidă și arcuri lamelare și sistem de frânare cu tamburi. De la debut au fost propuse două versiuni Tipo A și Tipo B, ultima cu finisări de o calitate mai bună și dotări suplimentare. Cu modelul de clasă compactă 1100, producătorul torinez s-a impus repede pe piață datorită unui raport preț/calitate excelent, design atractiv, habitaclu spațios și costurilor reduse de întreținere. Din același an, modelul 1400 era disponibil și cu un motor diesel cu 4 cilindri de 1.9L(40CP) fiind primul automobil de producție italiană dotat cu motor diesel.
În 1954 sunt lansate versiunea 103TV (Turismo Veloce) care se deosebea la exterior prin unele detalii specific și un motor de 1.1L mai puternic (48CP) și varianta cu caroserie break denumită Familiare, ambele ale modelului compact 1100. În caelași an, motorul diesel de 1.9L întră și în dotarea modelului Campagnola.
Marele succes comercial pentru Fiat a venit odată cu lansarea în 1955 la Salonul Auto de la Geneva a modelului de clasă mică 600 cu motor amplasat în spate și tracțiune pe roțile din spate. De la debut, modelul a fost oferit cu o caroserie de tip berlină cu două portiere și patru locuri la interior și era propulsat de o unitate cu 4 cilindri de 633 cmc având distribuție cu ax cu came lateral și alimentare cu un carburator inversat Weber. Cei 21.5CP dezvoltați de motor asigurau o viteză maximă de 95 km/h. Transmisia era asigurată de o cutie de viteze manuală cu 4 trepte (cu prima treaptă nesincronizată), suspensia era independentă în față prevăzută resort monolamelar transversal iar în spate cu brațe triunghiulare transversale, sistemul de frânare hidraulic și dotat cu tamburi iar direcția de tipul cu șurub și sector elicoidal. Mulțumită unui preț de achiziție atractiv, costurilor reduse de întreținere și manevrabilități excelente, modelul 600 a cunoscut un mare succes comercial încă de la debut.
La Salonul Auto de la Torino din 1955 este lansat modelul 1100TV Spider dezvoltat în special pentru piața din SUA și care era dotat cu o caroserie cabrio cu două locuri cu un design elegant și personalizat.
Cu ocazia Salonului Auto de la Bruxelles din 1956 este lansat modelul 600 Multipla care beneficia de o caroserie tip monovolum care oferea 5 sau 6 locuri și care se baza din punct de vedere tehnic pe modelul 600 berlină. Până în 1967 modelul 600 Multipla a fost fabricat în două serii în circa 240.000 de exemplare doar în Italia plus licențele. În același an debuta modelul de clasă compactă 1200 ca succesor al modelului 1100TV, oferit în variantele de caroserie berlină și cabrio și dotat cu un motor de 1.2L(55CP) care asigura o viteză maximă de 140 km/h. Modelul s-a impus repede pe piață grație design-ului personalizat, performanțelor bune și prețului de achiziție atractiv, până la finalul anului 1960 fiind comercializat în 400.066 exemplare. Tot în 1956 este realizat un restyling modelelor 1400/1900 care a inclus îmbunătățiri de ordin stilistic, mecanic (puterea motoarelor majorată la 50 și respectiv 80CP) și la echipamentul de dotări.
Pe data de 2 iulie 1957 este prezentat modelul din clasa mini Nuova 500 ca succesor al modelui 500 Topolino (fabricat în peste 520.000 de exemplare doar în Italia) și care era realizat pe platforma modelului 600. Modelul era oferit cu o caroserie de tip berlină cu două uși și 4 locuri care dispunea opțional de acoperiș din material textil. Motorul din dotare era unul cu 2 cilindri în linie având răcirea pe aer, cilindreea de 479 cmc, distribuția cu un ax came lateral, alimentarea cu un carburator inversat Weber și care dezvolta 13.5CP. Asociat cu o cutie de viteze manuală cu 4 trepte nesincronizate, motorul permitea o viteză maximă de 85 km/h. Încă de la debut, modelul s-a făcut repede remarcat datorită design-ului atractiv, prețului scăzut de achiziție, manevrabilității și costurilor reduse de întreținere.
Anul 1958 a marcat începutul unei ascensiuni fără precedent în producţia de autovehicule, dar şi de echipamente agricole. Cu această ocazie, Fiat şi-a dublat numărul de fabrici, fiind deschise noi uzine şi în afara Italiei.
Succesele comerciale au continuat cu seria de modele din clasa superioară 1800/2100 (primul model Fiat cu motor cu 6 cilindri de după război), lansată în 1959 la Salonul Auto de la Geneva și disponibilă la debut în 3 variante de caroserie: berlină în 3 volume cu 4 uși, break (Familiare) și limuzină cu 8 locuri. Motoarele disponibile aveau capacități de 1.8 și respectiv 2.1L, dezvoltau puteri de 75 și respectiv 82CP, alimentare cu cu un carburator dublu corp Weber și erau asociate cu o cutie de viteze manuală cu 4 trepte, ulterior pentru motorul de 2.1L fiind oferită o cutie semi-automată denumită Saxomat. Schema tehnică era una tradițională cu suspensie față independentă cu brațe transversale iar cea din spate prevăzută cu axă rigidă și arcuri lamelare în timp ce sistemul de frânare era hidraulic și dotat cu tamburi.
În 1960 este lansată varianta break a modelului 500 denumită Giardiniera iar modelele 500 și 600 primesc abrievierea D odată cu realizarea unui ușor facelift ce a vizat în special exteriorul și partea mecanică, puterea motorului modelului 500 putea varia acum în funcție de versiune între 17.5 și 21CP în timp ce modelul 600 beneficia de un motor cu cilindreea majorată la 767 cmc și care dezvolta 29 CP.
În aprilie 1961 este lansată seria de modele 1300/1500 care înlocuia în gamă modelele 1400/1900 (produse în Italia în 120.356 și respectiv 15.759 exemplare plus licențele). La debut, seria de modele Fiat 1300/1500 a fost oferită cu o caroserie de tip berlină în 3 volume și al cărui design elegant era inspirat de la unele modele americane contemporane. Dezvoltat pe o platformă îmbunătățită a modelului 1400, modelul din clasa medie de la Fiat dispunea în premieră de sistem de frânare cu discuri în față și era disponibil cu două motorizări cu 4 cilindri de 1.3L(65CP) și 1.5L(72CP), ambele alimentate cu carburator monocorp Weber și asociate cu o cutie de viteze manuală cu 4 trepte sincronizate.
La ediția din 1961 a Salonului Auto de la Torino debutau modelul 2300 ca succesor al modelului 2100, varianta facelift a modelului 1800 și varianta de caroserie break (Familiare) a seriei de modele 1300/1500. Modelul 2300 se deosebea la exterior prin parte frontală cu faruri duble și blocurile optice spate restilizate, era propulsat de o unitate cu 6 cilindri de 2.3L(105CP) alimentată cu carburator dublu corp Weber, dispunea de sistem de frânare servoasistat cu discuri pe ambele punți (o premieră pentru Fiat și introdus inclusiv pe modelul 1800) și de dotări opționale premium: aer condiționat, trapă, servodirecție sau geamuri electrice. La Salonul Auto de la Frankfurt din același an era lansat modelul 2300 Coupe care beneficia de o elegantă și spațioasă caroserie cu 2+2 locuri al cărui design a fost semnat de carosierul Ghia iar motorul său de 2.3L dezvolta în funcție de versiune 105 sau 136CP.
În 1962, modelul compact 1100 beneficiază de un facelift major, primește abrevierea D și un motor mai performant de 1.2L(55CP). Un an mai târziu debuta modelul 1500 Cabriolet care era realizat pe mecanica modelului 1500 Berlina și care dispunea de o elegantă caroserie cu 4 locuri stilizată de Pininfarina. Până în anul 1966 din acest model, au fost comercializate circa 22.000 de unități inclusiv în verisiunea 1600S dotată cu un motor mai performant cu 4 cilindri de 1.6L (90CP). În același an, gama seriei de modele 1800/2300 este extinsă cu modelul 1500L dotat cu un motor de 1.4L(72CP).
Anul 1964 aduce lansarea modelului de clasă mică 850 cu motor și transmisie în spate, ca succesor al lui 600 (fabricat în 2.612.367 exemplare doar în Italia exceptând licențele) și care era dezvoltat pe o platformă îmbunătățită a acestuia. La debut modelul a fost disponibil în varianta de caroserie berlină și cu un propulsor cu 4 cilindri de 843 cmc care furniza 34CP (versiunea Normale) și 37CP (versiunea Super) și era asociat cu o cutie de viteze manuală cu 4 trepte sincronizate sau opțional de una semi-automată și care permitea o viteză maximă de 120 și respectiv 125 km/h.
Ediția din 1965 a Salonului Auto de la Geneva aduce lansarea modelelor 850 Coupe stilizat de studiourile proprii Fiat și 850 Spider realizat de carosierul Bertone, ambele cu 4 locuri la interior. Modelele beneficiau de un motor cu 4 cilindri de 903 cmc care dezvolta 52 și respectiv 55CP și de sistem de frânare dotat cu discuri la puntea din față. În același an, seria de modele 1300/1500 beneficiază de unele îmbunătățiri de ordin stilistic, tehnic și la echipamentul de dotări și este lansată versiunea 1500C dotată cu un motor mai puternic de 1.5L(75CP), sistem de frânare servoasistat și dotări suplimentare.
Producătorul auto torinez revenea în segmentul sport cu modelul Dino Spider lansat la ediția din 1966 a Salonului Auto de la Geneva și care s-a făcut repede remarcat datorită designului elegant și ușor agresiv semnat Pininfarina și soluțiilor tehnice avansate implementate (motor realizat complet din aluminiu, distribuție motor cu 4 axe cu came în chiulasă și curea dințată, aprindere electronică). Modelul beneficia de o caroserie de tip spider cu două locuri și era echipat cu un motor V6 de concepție Ferrari cu capacitatea de 2L, alimentat cu două carburatoare dublu corp Weber și care dezvolta 160CP. Asociat cu o cutie de viteze manuală cu 5 trepte, motorul permitea o viteză maximă de 205 km/h și o accelerație 0 – 100 km/h în 8.3 secunde. Dacă suspensia față era una tipică pentru un model sport fiind prevăzută cu brațe tip patrulater deformabil pentru suspensia spate era păstrată schema clasică cu axă rigidă și resorturi lamelare iar sistemul de frânare era servoasistat și dotat cu discuri.
La Salonul de la Torino din 1966 este lansat modelul de clasă medie 124 care înlocuia în gamă seria de modele 1300/1500 (1.9 milioane de exemplare inclusiv licențe). Modelul dispunea de o elegantă și spațioasă caroserie de tip berlină în 3 volume cu 4 uși și era propulsat de o unitate cu 4 cilindri de 1.2L(60CP) care asigura o viteză maximă de 140 km/h și un demaraj de la 0 – 100 km/h în 14.5 secunde. Dezvoltat pe o platformă nouă, modelul beneficia de transmisie spate asigurată de o cutie de viteze manuală cu 4 trepte, suspensie față cu brațe triunghiulare și arcuri elicoidale, suspensie spate cu axă rigidă, brațe longitudinale și arcuri elicoidale iar sistemul de frânare era servoasistat și prevăzut cu discuri în față și tamburi în spate. Modelul 124 s-a impus repede pe piață având de partea sa atu-uri importante ca: raportul preț/calitate excelent, performanțele și manevrabilitatea peste media clasei, obținând titlul ″Car of the year 1967″ în Europa. În același an, modelul 1100 beneficiază de un restyling, primește abrevierea R(Rinnovata), o nouă motorizare de 1.1L(48CP) și sistem de frânare prevăzut cu discuri în față.
Cu ocazia Salonului Auto de la Geneva din 1967 își fac debutul variantele 124 Sport Coupe, 124 Sport Spider și 124 Familiare. Primul dispunea de o elegantă caroserie coupe în configurație cu 2+2 locuri, motor de 1.4L(90CP) având distribuție cu două axe cu came în chiulasă și alimentare cu carburator dublu corp Weber și sistem de frânare servoasistat prevăzut cu discuri, al doilea beneficia de o caroserie cabrio cu 4 locuri stilizată de Pininfarina și era conceput pe platforma modelului Sport Coupe iar cel de-al treilea reprezenta varianta de caroserie break.
În mai 1967 era lansat modelul din clasa medie superioară 125 ca succesor al modelului 1500C, disponibil în varianta de caroserie berlină în 3 volume și propulsat de o unitate cu 4 cilindri de 1.6L având distribuție cu două axe cu came în chiulasă, alimentare cu carburator dublu corp Weber și care furniza 90CP. Spre deosebire de modelul 124 cu care împărțea aceeași platformă, Fiat-ul 125 dispunea de suspensie spate cu arcuri lamelare și sistem de frânare servoasistat cu discuri pe ambele punți. Performanțe: viteza maximă 160 Km /h și accelerație 0 – 100 Km/h în 12 secunde. Mulțumită habitaclului spațios, finisării de calitate, ținutei de drum sigure la viteze ridicate și performanțelor, Fiat-ul 125 a reușit să se impună repede pe piață. În același an la Salonul Auto de la Torino debuta modelul Dino Coupe dezvoltat pe mecanica modelului Dino Spider și care dispunea de o caroserie coupe fastback stilizată de studiourile Bertone și care avea un interior configurat după schema cu 2+2 locuri.
Anul 1967 aduce semnarea unui contract între Fiat și URSS pentru realizarea unei uzine și producerea modelului Fiat 124. După decesul lui Vittorio Valletta în același an, la conducerea companiei este adus Giovanni(Gianni) Agnelli, nepotul fondatorului Fiat.
În 1968 debuta versiunea 124 Special echipată cu un motor de 1.4L(70CP), sistem de frânare servoasistat cu discuri și care se deosebea la exterior prin grila restilizată și dotată cu faruri duble iar la interior de un tablou de bord cu instrumente suplimentare. În același an modelul 850 beneficiază de un ușor facelift ocazie cu care este lansată versiunea 850 Special echipată cu un motor de 903 cmc și 47CP. Tot în 1968 este stopată producția seriei de modele 1500/1800/2300 comercializată cu success în circa 275.000 unități inclusiv licențe.
La ediția din 1968 a Salonului Auto de la Torino debuta versiunea 125 Special al cărui motor de 1.6L dezvolta 100CP era asociat cu o cutie de viteze manuală cu 5 trepte și care asigura o viteză maximă de 170 km/h. Aceasta se deosebea prin unele detalii la exterior și interior și beneficia de dotări suplimentare.
Fiat revenea în clasa de lux cu modelul 130 prezentat în premieră la Salonul Auto de la Geneva din 1969. Modelul s-a făcut repede remarcat datorită design-ului elegant, finisărilor de calitate și dotărilor opționale de înalt nivel (aer condiționat, tapițerie din piele, direcție servoasistată, trapă acționată electric, volan reglabil, antenă electrică). Dezvoltat pe o platformă complet nouă, modelul era propulsat de o unitate V6 de 2.9L de concepție Ferrari având distribuție cu două axe cu came în chiulasă, alimentare cu două carburatoare dublu corp Weber și care dezvolta 160CP. Transmisia era asigurată în standard de o cutie de viteze automată cu 3 trepte sau opțional de una manuală cu 5 trepte, suspensia era independentă pe ambele punți iar sistemul de frânare servoasistat și dotat cu discuri ventilate.
În aprilie 1969 demara comercializarea modelului compact 128 care înlocuia în gamă modelul 1100 (fabricat în 1.768.375 exemplare structurate pe trei serii diferite plus licențele) fiind primul model Fiat cu transmisie pe roțile din față și motor amplasat transversal. Modelul a impresionant încă de la lansare datorită soluțiilor tehnice implementate (distribuție motor cu ax cu came în chiulasă și curea dințată, suspensie spate independentă, coloană de direcție formată din trei componente, direcție cu cremalieră), spațiului interior și portbagajului generos dimensionate raportat la dimensiunile caroseriei. La debut, modelul a fost oferit în varianta de caroserie în 3 volume cu 2 sau 4 uși și cu o motorizare cu 4 cilindri de 1.1L (55CP) asociată cu o cutie de viteze manuală cu 4 trepte. Suspensia față era prevăzută cu brațe triunghiulare transversale și jambe elastice iar cea din spate cu brațe transversale și resort monolamelar transversal iar sistemul de frânare era de tipul mixt cu discuri în față și tamburi în spate. Grație numeroaselor sale calități, modelul compact de la Fiat obține trofeul ″Car of year 1970″ pe continentul european.
La Salonul Auto de la Torino din 1969 sunt lansate a doua serie a modelelor 124 Sport Coupe și 124 Sport Spider care dispuneau de o caroserie restilizată și de un motor mai performant de 1.6L(104-110CP) asociat cu o cutie de viteze manuală cu 5 trepte și cea a modelelor Dino Spider și Dino Coupe care au beneficiat de un ușor facelift, un nou propulsor V6 de 2.4L (180CP) dezvoltat în colaborare cu Ferrari, suspensie spate independentă și dotări suplimentare. În același an, Fiat preia controlul constructorului auto italian Ferrari și achiziționează producătorul auto italian Lancia.
În anii ’70, compania Fiat se reorganizează iar ce erau până atunci așa zise secțiuni, devin acum filiale independente cum ar fi Fiat Auto, Fiat Avio, Fiat Trattori, Fiat Veicoli Industriali și Fiat Ferroviara toate aflate acum sub controlul FIAT S.P.A.
În primăvara anului 1970 este realizat un ușor facelift modelelor 124 și 125 ce a vizat în special unele detalii de la exterior și interior precum și echipamentul de dotări. În același an este lansată varianta de caroserie break a modelului 128 care a fost denumită Familiare.
Cu ocazia Salonului Auto de la Geneva din 1971 sunt lansate modelele 128 Rally dotat cu un motor de 1.3L(67) și o caroserie cu două uși, 128 Sport Coupe disponibil cu o caroserie de tip coupe fastback și cu două propulsoare de 1.1L(64CP) și 1.3L(75CP) și 130 Coupe disponibil cu o caroserie realizată de Pininfarina și un motor V6 de 3.2L(165CP) dezvoltat în colaborare cu Ferrari și care la scurt timp a intrat și dotarea variantei berlină. La Salonul Auto de la Torino din același an debuta modelul subcompact Fiat 127 care înlocuia în gamă modelul 850 fabricat cu succes în peste 3 milioane exemplare inclusiv licențe. Acest model dezvoltat pe platforma modelului compact 128 și având caroserie tip hatchback cu două uși și motor cu 4 cilindri de 903 cmc și 47CP s-a impus repede pe piaţă datorită numeroaselor sale atu-uri fiind ales ″Automobilul anului 1972″ în Europa. În același an, firma preparatorului italian Abarth este preluată de către grupul Fiat.
Ediția din 1972 a Salonului Auto de la Geneva aduce prezentarea modelului 132 ca succesor al modelului 125 (produs în 603.877 unități doar în Italia plus licențele). Modelul s-a remarcat încă de la debut datorită design-ului elegant, siguranței oferite pasagerilor în caz de impact (caroserie cu zone de deformare controlate, coloană de direcție formată din 3 părți pliabilă în caz de impact frontal), numeroaselor dotări de confort opționale (aer condiționat, servodirecție, geamuri electrice față, volan reglabil, diferențial autoblocant, geamuri atermice) și performanțelor. Modelul era disponibil cu o caroserie berlină în 3 volume cu 4 uși, trei niveluri de echipare (L, GL și GLS) și două propulsoare de 1.6L(98CP) și 1.8L (105CP) ambele având distribuție cu un ax cu came în chiulasă, alimentare cu carburator dublu corp Weber și asociate în standard cu o cutie de viteze manuală cu 4 trepte sau opțional de una cu 5 trepte. Suspensia față era prevăzută cu brațe transversale tip patrulater deformabil și brațe oscilante iar cea din spate cu axă rigidă și arcuri elicoidale în timp ce sistemul de frânare era servoasistat și dotat cu discuri pe ambele punți. Viteză maximă 165 și respectiv 172 km/h.
La Salonul Auto de la Torino din 1972 sunt lansate modelele 126 și X1/9. Primul înlocuia în gamă bestseller-ul 500 (circa 3.7 milioane exemplare fabricate) și care era realizat după aceeași schemă tehnică. Motorul din dotare era unul bicilindric de 594 cmc alimentat cu un carburator inversat Weber și care furniza 24CP. Asociat cu o cutie de viteze manuală cu 4 trepte sincronizate, motorul permitea o viteză maximă de 105 km/h. Al doilea model era proiectat de carosierul Bertone și beneficia în premieră pentru Fiat de un motor amplasat central. Caroseria de dimensiuni compacte era de tip cabrio – targa cu două locuri, suspensia era independentă pe ambele punți, sistemul de frânare cu discuri iar direcția cu cremalieră. Motorul aflat în dotare era un ″4 în linie″ de 1.3L(78CP) cu distribuție cu un ax cu came în chiulasă, alimentat cu carburator dublu corp și care mulțumită unei greutăți reduse asigura o viteză maximă de 172 km/h și o accelerație 0-100 km/h în 10.9 secunde. Grație unui raport preț/ performanțe excelent, a unei manevrabilități excepționale și a unui design atarctiv, modelul s-a impus repede în segmentul sport în special pe piața din SUA.
În mai 1972 debuta la comercializare a treia serie a modelelor 124 Sport Coupe și 124 Sport Spider care beneficiau de unele restilizări la exterior și interior, dotări suplimentare, îmbunătățiri de ordin tehnic, o nouă motorizare de 1.8L (114 – 118CP) având distribuție cu un ax cu came în chiulasă, alimentare cu carburator dublu corp Weber și care permitea o viteză maximă de 190 km/h. Tot în 1972 pentru modelul 124 în variantele berlină și break este realizat un ușor facelift iar producția modelelor 850 Coupe și 850 Spider este stopată, aceasta totalizând 342.873 și respectiv 130.903 exemplare doar în Italia exceptând licențele.
În 1973 este stopată producția modelelor din clasa sport Dino Coupe și Dino Spider după ce au fost comercializate un număr total de 7.651 de unități.
Cu ocazia Salonului Auto de la Torino din 1974 debuta modelul 131 ca înlocuitor al modelului 124 fabricat în 1.543.000 exemplare în variantele berlină și break doar în Italia plus numeroasele licențe. De la debut, modelul de clasă medie de la Fiat a fost oferit în două variante de caroserie: berlină în 3 volume cu 2 sau 4 uși și break (Familiare) precum și cu două versiuni de motorizare pe benzină de 1.3L(65CP) și 1.6L( 75CP) ambele având distribuție cu un ax cu came în chiulasă, alimentare cu carburator dublu corp Weber și oferite în combinație cu o cutie de viteze manuală cu 4 trepte sau opțional de una manual cu 5 trepte. Dezvoltat pe o platformă îmbunătățită a predecesorului model, Fiat-ul 131 era propus cu două versiuni de echipare: Normal și Special. Modelul s-a impus repede pe piață fiind apreciat pentru prețul atractiv, habitaclul și portbagajul spațioase, costurilor reduse de întreținere și performanțelor. În același an, la Salonul Auto de la Belgard era prezentată o nouă generație a modelului off-road Capagnola și care va fi fabricată până în anul 1987.
Începând cu anul 1975, producția modelului 124 Sport Spider a fost aproape exclusiv destinată pieței din SUA. În același timp, modelul a beneficiat de unele îmbunătățiri de ordin stilistic atât la exterior cât și la interior precum și de dotări suplimentare. La finalul aceluiași an, producția modelului 124 Sport Coupe este stopată după un total de 279.672 unități și este realizat un facelift variantei 128 Sport care devine 128 Coupe 3P și care a vizat în special partea din spate care acum dispunea de un hayon de dimensiuni generoase care facilita accesul la un portbagaj cu o capacitate mai mare și care se putea extinde acum grație banchetei rabatabile. Până în 1981 din această variantă au fost comercializate un număr de 330.897 unități.
Anul 1976 aduce lansarea versiunii sportive 131 TC Abarth produsă într-o serie limitată de 400 unități necesare omologării în WRC și care dispunea de o caroserie coupe atent elaborată din punct de vedere aerodinamic, motor cu 4 cilindri de 2L(140CP) având distribuție cu două axe cu came în chiulasă și 4 supape pe cilindru și alimentare cu două carburatoare dublu corp Weber, cutie de viteze manuală cu 5 trepte, suspensie spate independentă și sistem de frânare cu discuri ventilate. Performanțe: viteză maximă 200 km/h și accelerație 0 -100 km/h în 7.6 secunde. În același an, modelul compact 128 beneficiază de un facelift și noi versiuni de echipare iar producția modelului 130 în varianta berlină este stopată după un număr de 15.093 unități iar un an mai târziu și varianta coupe cu un total de 4.291 unități. Tot în 1976 debuta a doua serie a modelului 126 care se deosebea prin unele mici retușuri la detalii și o nouă motorizare bicilindrică de 652 cmc și 24CP și care din acest moment va fi fabricat exclusiv în Polonia.
În anul 1977 este realizat un facelift modelului din clasa medie superioară 132 cea a vizat în special partea frontală și interiorul, echipamentul de dotări (transmisie automată cu 3 trepte, geamuri electrice spate, jante de 14 țoli din aliaj, geamuri cu tentă fumurie, tetiere și centuri de siguranță pentru locurile din spate). În același timp a fost introdusă o nouă motorizare de 2L(112CP) având distribuție cu două axe cu came în chiulasă și alimentare cu un carburator dublu corp Weber. Motorul era asociat în standard cu o cutie de viteze manuală cu 5 trepte sau opțional de una automată cu 3 trepte și care permitea o viteză maximă de 175 km/h. În același an este lansată cea de-a doua serie a modelului subcompact 127 care se deosebea prin unele restilizări la exterior și interior, dotări suplimentare și un nou propulsor de 1L(50CP). În același timp pentru acest model erau oferite 3 versiuni de echipare: L, CL și CL iar caroseria beneficia acum de hayon pentru un acces mai bun la portbagaj și era oferită și în varianta cu 5 uși.
În 1978, concernul italian introduce noul sistem de asamblare a caroseriei robotizat denumit “Robogate”, primul model care a beneficiat de acest sistem a fost modelul compact Ritmo lansat în luna aprilie al acelui an și care înlocuia în gamă modelul 128 fabricat cu succes în peste 3 milioane de exemplare doar în Italia plus numeroasele licențe. Dezvoltat pe o platformă îmbunătățită a modelului predecesor, Ritmo dispunea de o caroserie tip hatchback cu 3 sau 5 uși cu design personalizat și ușor avangardist atât la exterior cât și la interior. La debut, modelul a fost propus cu două versiuni de echipare L și CL și cu trei motorizări pe benzină cu 4 cilindri de 1.1L(60CP), 1.3L(65-75CP) și 1.5L(85CP). Transmisia era asigurată de o cutie de viteze manuală cu 4 trepte iar pentru motorizarea de vârf de una cu 5 trepte sau opțional de una automată cu 3 trepte. Modelul s-a făcut repede remarcat grație design-ului atractiv, numeroaselor dotări de confort oferite (geamuri atermice cele din față acționate electric, volan reglabil, retrovizoare exterioare reglabile din interior, faruri cu halogen) și raportului preț/calitate excelent. În același an, gama de motorizări ale modelelor 131 și 132 este extinsă cu două noi unități diesel cu 4 cilindri de 2L(60CP) și 2.5L(72CP) ambele oferite în combinație cu o cutie de viteze manuală cu 5 rapoarte și este lansată versiunea sportivă 127 Sport oferită exclusiv în varianta cu 3 uși, echipată cu un propulsor de 1.1L(70CP) și care se deosebea la exterior și interior prin unele detalii specifice.
La ediția din 1978 a Salonului Auto de la Geneva este prezentată cea de-a doua serie a modelului 131 care dispunea de unele restilizări la exterior și interior, o gamă de motorizări revitalizată cu trei noi unități pe benzină de 1,3L(65-78CP), 1.6L(75-97CP) și 2L(115CP), toate având distribuție cu două axe cu came în chiulasă și alimentare cu carburator dublu corp Weber. În același timp sunt introduse versiunile de echipare L, CL, Super și Supermirafiori, dotări suplimentare (transmisie automată în 3 trepte, geamuri față electrice, jante de 14 țoli, tetiere spate) iar varianta de caroserie break a fost redenumită Panorama. Tot în 1978 este realizat un prim facelift modelului X1/9 care a inclus unele restilizări la detalii, dotări suplimentare (jante din aliaj, proiectoare suplimentare, geamuri cu tentă fumurie) dar și un nou propulsor de 1.5L (85CP) asociat cu o cutie de viteze manuală cu 5 trepte care permitea performanțe ușor superioare: viteză maximă 185 km/h și accelerație 0-100 km/h în 10 secunde. În același an, conducerea companiei FIAT este preluată de Vittorio Ghidella care i-a succedat lui Giovanni Agneli.
Începutul anului 1979, aduce o premieră pentru Fiat prin introducerea alimentării cu injecție electronică Boscu LE-Jetronic. Motorul care beneficia de aceast sistem era cel 2L cu distribuție cu două axe cu came aflat în dotarea modelului 132. Puterea maximă în acest caz era de 122CP și asigura o viteză maximă de 180 km/h. În mai 1979 are loc prezentarea seriei CS0 al modelului 124 Sport Spider și al carui motor de 1995 cmc era alimentat cu injectie mecanică Bosch L-Jetronic care dezvolta 105CP și permitea o viteză maximă de 180 km/h. Seria CS0 a beneficiat de un nou spoiler frontal și de o parte posterioară ușor restilizată dotată cu noi grupuri optice. Tot acum a fost propusă ca opțiune pentru acest model o cutie de viteze automată în 3 trepte de producție General Motors. Printre dotările oferite opțional se înumarau: geamurile acționate electric, radio-casetofonul și vopseaua metalizată.
Cu ocazia Salonului Auto de la Frankfurt din 1979 este prezentată varianta Ritmo Cabrio care beneficia de o caroserie cabrio cu 4 locuri și roll bar central stilizată și fabricată de carosierul Bertone și care era oferită în combinație cu motorizarea de 1.5L(85CP). În același an, sectorul auto se constituie într-o companie independentă: Fiat Auto S.P.A., ce reunea mărcile Fiat, Lancia, Abarth, Autobianchi şi Ferrari.
Ediția din 1980 a Salonului de la Geneva aduce lansarea modelului de clasă mini Panda care dispunea de o caroserie tip hatchback cu 3 uși și 4 locuri al cărui design rustic a fost semnat de Italdesign. Ca soluție inedită merită amintită bancheta spate culisabilă grație căruia capacitatea portbagajului era variabilă. Conceput după soluția tehnică ″totul în față″, modelul era propus cu două motoare, din care unul cu 2 cilindri de 0.7L(30CP) iar celălalt cu 4 cilindri de 0.9L(45CP), ambele alimentate cu carburator monocorp și asociate cu o cutie de viteze manuală cu 4 trepte. Suspensia față era independentă tip McPherson iar cea din spate prevăzută cu axă rigită și arcuri lamelare. Sistemul de frânare era de tip mixt cu discuri în față și tamburi în spate iar direcția cu cremalieră. Grație prețului redus de achiziție, a versatilității și a costurilor minime de întreținere, Panda a devenit în scurt timp un bestseller.
Cu varianta de competiție 131 Abarth TC sunt câștigate în 1980, titlulurile de campion mondial la constructori și piloți cu Walter Rohrl în WRC. Tot în 1980 este lansată varianta break a modelului 127 și care a fost denumită Panorama iar gama de motorizări a modelului Ritmo a fost extinsă cu o unitate diesel cu 4 cilindri de 1.7L(55CP) oferită în combinație cu o cutie de viteze manuală cu 5 rapoarte. În același timp își face debutul cea de-a treia serie a modelului 126 care se deosebea prin unele retușuri la detalii și dotări suplimentare.
La începutul anilor ’80 subsidiarele Iveco, OM, Fiat Engineering, Comau, Teksid şi Magneti Marelli devin companii independente aflate acum sub controlul grupului FIAT S.P.A.
Anii ’80 au însemnat extinderea grupului Fiat pe celelalte continente, fiind prezent în special pe piețele emergente, cele mai reprezentante fiind America de Sud și Asia. Alt pas mare făcut în aceeași perioadă a fost globalizarea producției, același model putând fi fabricat oriunde în lume. Primele modele care s-au încadrat în politica globalizării au fost: Uno, Tipo și Tempra.
În mai 1981 debuta la comercializare modelul din clasa medie superioară Argenta care înlocuia în gamă modelul 132 fabricat cu succes în 652.947 unități doar în Italia plus licențe. Conceput pe o platformă îmbunătățită a modelului predecesor, Argenta beneficia de o elegantă și spațioasă caroserie de tip berlină cu 4 uși și era oferit cu trei motorizări cu 4 cilindri din care două pe benzină de 1.6L(98CP) alimentat cu carburator dublu corp Weber și 2L(122CP) alimentat cu injecție electronică precum și un diesel de 2.5L(75CP), toate oferite în combinație cu o cutie de viteze manuală cu 5 rapoarte. În echipamentul de dotări erau acum incluse: retrovizoarele exterioare cu reglare din interior, închiderea centralizată a portierelor, radio casetofonul și ștergătoarele pentru faruri. În primăvara aceluiași an era lansată cea de-a treia serie a modelului 131 care se deosebea prin unele restilizări atât la exterior cât și la interior, noi versiuni de echipare, un echipament de dotări extins (servodirecție, închidere centralizată a portierelor, geamuri cu tentă fumurie, tapițerie din velur) dar și prin introducerea de unei noi motorizări pe benzină de 1.4L(70-75CP). La Salonul Auto de la Frankfurt din același an este prezentată versiunea sportivă Ritmo 105 TC disponibilă exclusiv în caroserie cu 3 uși și cu un motor de 1.6L(105CP) având distribuție cu două axe cu came în chiulasă și alimentare cu un carburator dublu corp Weber. Asociat cu o cutie de viteze manuală cu 5 trepte, motorul permitea o viteză maximă de 180 km/h și o accelerație 0 -100 km/h în circa 10 secunde. Versiunea se deosebea la exterior prin spoilerul frontal cu proiectoare suplimentare, eleronul posterior și jantele cu design specific iar la interior prin scaunele față sport și volanul cu 3 brațe de tip sport.
În ianuarie 1982 debuta a treia serie a modelului 127 care se deosebea printr-un profund restyling atât la exterior cât și la interior. În același timp au fost realizate unele îmbunătățiri de ordin tehnic și introduse dotări suplimentare. Gama de motorizări a fost revitaliazată cu două noi propulsoare cu 4 cilindri de 1.3L din care unul pe benzină care dezvolta 75CP și unul diesel care furniza 45CP, ambele asociate cu o cutie de viteze manuală cu 5 trepte.
Din martie 1982 intreaga producție a modelului 124 Sport Spider este transferată firmei Pininfarina, modelul devenind Pininfarina Spider Europa pentru piața europeană și Pininfarina Spider Azzura pentru piața din SUA. Producția modelului a fost stopată în iulie 1985 după o carieră longevivă de 19 ani și 198.020 de exemplare comercializate. Tot în 1982 este operat un nou facelift modelului X1/9 care se evidenția prin unele restilizări atât la exterior cât și la interior, un echipament de dotări opționale suplimentare (geamuri electrice, tapițerie din piele, retrovizoare exterioare reglabile din interior, radio – casetofon) dar și prin unele versiuni speciale comercializate în serie limitată. Acest model a fost fabricat până în 1989 în circa 174.000 unități.
La Salonul Auto de la Paris din 1982 era lansată versiunea sportivă Ritmo 125 Abarth TC echipată cu un propulsor de 2L(125CP) cu distribuție cu două axe cu came în chiulasă și alimentare cu un carburator dublu corp Weber care asigura performanțe sportive: viteză maximă 190 km/h și accelerație 0 – 100 km/h în 8 secunde. La exterior aceasta se diferenția printr-un kit aerodinamic și jantele de 14 țoli din aliaj cu design elaborat iar la interior prin scaunele față sport, tabloul de bord cu instrumente suplimentare și volanul sport cu trei brațe îmbrăcat în piele. În octombrie același an debuta cea de-a doua serie a modelului compact Ritmo care beneficia de un facelift major atât la exterior cât și la interior, imbunătățiri de ordin tehnic, noi versiuni de echipare și noi motorizări pe benzină de 1.1L(55CP) și 1.3L (68CP).
În ianuarie 1983 era lansat modelul Uno ca succesor al bestseller-ului 127 fabricat în 5.124.289 exemplare (inclusiv licențe) și care beneficia de numeroase inovaţii la partea electronică, la materialele pentru finisare și la nivelul dotărilor (check control, ceas digital, faruri halogene, trip computer, ștergător de parbriz cu intermitență). Modelul dispunea de o caroserie tip hatcback cu 3 sau 5 uși al cărui design elegant și aerodinamic (CX: 0.34) a fost semnat de firma Italdesign. Dezvoltat pe o platformă complet nouă, modelul dispunea de suspensie față de tip McPherson iar în spate cu brațe longitudinale interconectate, sistem de frânare servoasistat de tip mixt cu discuri în față și tamburi în spate și direcție cu cremalieră. De la debut. modelul a fost propus cu patru motorizări cu 4 cilindri din care trei pe benzină de 0.9L(45CP), 1.1L(55CP) și 1.3L(70CP) alimentate cu carburator monocorp sau dublu corp Weber precum și un diesel de 1.3L(45CP). Pentru motorul pe benzină de 0.9L era oferită o cutie de viteze manuală cu 4 trepte (opțional 5 trepte) iar pentru celelalte motoare o cutie de viteze manuală cu 5 trepte. Uno s-a impus repede pe piață fiind apreciat pentru design-ul atractiv, spațiul interior generos, raportul preț/calitate excelent, gama extinsă de motorizări (inclusiv diesel) și numeroasele versiuni de echipare, devenind un reper pentru clasă mică și obținând trofeul ″Car of the year 1984″.
La Salonul Auto de la Frankurt din 1983 era lansat modelul Regata care înlocuia în gamă modelul 131 fabricat cu succes în 1.513.800 de exemplare doar în Italia plus licențele. Realizat pe platforma modelului Ritmo, modelul Regata dispunea de o caroserie berlină cu 4 uși iar din 1984 și în varianta break denumită Weekend și era propus cu patru motoare cu 4 cilindri din care trei pe benzină de 1.3L(65CP), 1.5L(85CP) și 1.6L(100CP) alimentate cu carburator dublu corp Weber și unul diesel aspirat de 1.7L(60CP) toate asociate în standard cu o cutie de viteze manuală cu 5 trepte. În funcție de dotările oferite, Regata era disponibil în trei versiuni de echipare: Normale, ES și Super, aceasta din urmă fiind echipată în standard cu închidere centralizată, turometru și un instrumentar de bord mai complet. În schimb, versiunea Regata DS cu motor diesel era dotată în standard cu servodirecție iar toate cele trei versiuni superioare: 85S, 100S și DS puteau fi echipate opțional cu instalație de aer condiționat, servodirecție, geamuri față electrice și radio casetofon.
În septembrie 1983 era prezentată versiunea Panda 4X4 echipată cu motorul de 1L(48CP) și care dispunea de tracțiune integrală nepermanentă având puntea spate cuplabilă. În toamna aceluiași an debuta a doua serie a modelului Argenta care se deosebea prin partea frontală restilizată, parașocurile față-spate cu design nou, planșa de bord restilizată și dotări suplimentare. În același timp gama de motorizări a fost extinsă cu o nouă unitate turbo diesel (o premieră pentru Fiat) de 2.5L care dezvolta 90CP.
În primăvara anului 1984 sunt lansate versiunile Ritmo 130 Abarth TC ca succesoare a lui 125 Abarth TC, echipată cu un propulsor de 2L îmbunătățit să furnizeze 130CP care permitea performanțe ușor superioare (viteză maximă 195 km/h și accelerație 0 – 100 km/h în 7.8 secunde), Ritmo 105 TC Cabrio și Argenta VX dotată cu un motor 2L supraalimentat cu compressor Roots dezvoltat de Lancia care dezvolta 135CP și asigura o viteză maximă de 190 km/h.
La începutul anului 1985, Fiat introduce o nouă generație de motoare pe benzină cu 4 cilindri în linie denumită Fire (Fully Integrated Robotized Engine). Primul motor de acest fel avea capacitatea de 999 cmc, distribuție cu un ax cu came în chiulasă, alimentare cu un carburator monocorp Weber, aprindere electronică și dezvolta 45CP. Primul model echipat cu acest nou motor a fost Uno.
În mai 1985 are loc lansarea modelului de clasă superioară Croma ca succesor al modelului Argenta comercializat în circa 120.000 unități. Dezvoltat pe o platformă complet nouă în colaborare cu Alfa Romeo, Lancia și Saab după soluția tehnică ″totul în față″, modelul beneficia de motoare amplasate frontal transversal, suspensie față-spate independentă de tip McPherson, sistem de frânare cu discuri, cele din față ventilate plus dispozitiv antiblocaj ABS opțional (o premieră pentru Fiat) și direcție cu cremalieră servoasistată. Modelul era oferit cu o spațioasă și aerodinamică (CX:0.32) caroserie de tip berlină liftback cu 5 uși al cărui design a fost semnat de firma Italdesign, dispunea de dotări opționale de înalt nivel (aer condiționat cu control automat, computer de bord, scaune cu multiple posibilități de reglare, trapă cu acționare electrică, închidere centralizată pentru portiere și portbagaj) precum și de o gamă extinsă de motorizări formată din șase unități cu 4 cilindri din care patru pe benzină de 1.6L(83CP) cu carburator, 2L(90CP) cu carburator, 2L(117CP) cu injecție electronică și 2L turbo(150CP) cu injecție electronică precum și două diesel-uri din care unul aspirat de 2.5L (75CP) și unul turbo de 2.4L(101CP) toate oferite în standard în combinație cu o cutie de viteze manuală cu 5 rapoarte sau opțional pentru motoarele pe benzină de 2L aspirate de una automată cu 3 rapoarte.
Cu ocazia Salonului Auto de la Frankfurt din 1985 era prezentată versiunea sportivă Uno Turbo IE disponbilă exclusiv în varianta de caroserie cu 3 uși care dispinea de unele elemente aerodinamice specifice și era echipată cu un propulsor Fire de 1.3L(105CP) alimentat cu injecție electronică LE-Jetronic, supraalimentat cu turbocompresor IHI și care permitea performanțe ridicate pentru clasa mică (viteză maximă 200 km/h și accelerație 0 -100 km/h în 8.3 secunde). Uno Turbo IE beneficia de sistem de frînare cu discuri, cele din față ventilate plus dispozitiv antiblocaj ABS opțional. În același an este lansată cea de-a treia serie a modelului Ritmo care se deosebea prin unele îmbunătățiri la nivelul detaliilor, dotări suplimentare și noi motorizări pe benzină de 1.6L(100CP) alimentat cu injecție electronică, diesel de 1.7L(60CP) și turbo diesel de 1.9L(80CP).
În ianuarie 1986 debuta la comercializare a doua serie a modelului Panda care se deosebea prin unele înbunătățiri ordin stilistic și tehnic (suspensie spate de concepție nouă cu arcuri elicoidale pentru versiunile cu tracțiune față) și dotări suplimentare. În același timp gama de motorizări a fost complet înnoită cu unități pe benzină cu 2 cilindri de 0.8L(34CP) și 4 cilindri de 1L(45-50CP) ambele din familia Fire precum și diesel cu 4 cilindri de 1.3L(37CP) și asociate cu o cutie de viteze manuală cu 4 sau 5 trepte. În toamna aceluiași an era realizat un facelift modelului Regata care beneficia de unele retușuri la detaliile de la exterior și interior, de dotări suplimentare și noi motorizări. În același timp debutau versiunile Panda Selecta și Uno Selecta ambele dotate cu o cutie de viteze robotizată CVT cu variații continue ale rapoartelor și Uno TD echipat cu un motor turbo diesel de 1.4L(70CP) – o premieră pentru clasa mică.
La finalul anului 1986, Fiat achiziționează producătorul auto italian Alfa Romeo iar în 1988 reușea să dețină 90 % din acțiunile constructorului auto Ferrari.
În ianuarie 1987 demarează comercializarea modelului Duna fabricat în Brazilia și realizat pe baza modelului Uno. Acesta era oferit în două variante de caroserie: berlină în 3 volume cu 4 uși și break (Weekend) și cu trei motorizări cu 4 cilindri din care două pe benzină de 1.1L(58CP) și 1.3L(68CP) precum și un diesel de 1.7L(60CP). Modelul a fost comercializat pe unele piețe din Europa până în anul 1991 în circa 300.000 de unități. Tot în 1987 debuta o nouă serie a modelului 126 denumită Bis și care beneficia de numeroase îmbunătățiri printre care introducerea hayon-ului, jantelor de 13 țoli și o nouă motorizare de 704 cmc și 25CP iar la conducerea grupului italian este adus Cesare Romiti care îl înlocuia în funcție pe Vittorio Ghidella.
În ianuarie 1988 este lansat modelul de clasă compactă Tipo, considerat unul inovativ și care înlocuia în gamă modelul Ritmo fabricat în peste 2 milioane de exemplare. Tipo dispunea de o caroserie tip hatchback cu 5 uși desenată de Italdesign și o gamă de motorizări formată din cinci unități cu 4 cilindri, din care trei pe benzină de 1.1L(56CP), 1.4L(72CP) ambele din familia Fire și 1.6L(82CP) alimentate cu carburator mono sau dublu corp și două diesel-uri din care unul aspirat de 1.7L(58CP) și unul turbo de 1.9L(90CP) oferite în combinație cu o cutie de viteză manuală cu 5 trepte sau una robotizată CVT (pentru motorizările pe benzină de 1.4 și 1.6L). Dezvoltat pe o platformă complet nouă, Tipo dispunea de suspensie față tip McPherson, suspensie spate cu brațe longitudinale interconectate, sistem de frânare servoasistat de tip mixt cu discuri în față și tamburi în spate și direcție cu cremalieră. Modelul a impresionat încă de la debut datorită design-ului ușor avangardist și aerodinamic (CX:0.31), habitaclului și portbagajului spațioase, ținutei de drum sigure, confortului la rulare și nu în ultimul rând dotărilor de siguranță (sistem antiblocaj ABS pentru frâne, centuri de siguranță față reglabile pe înălțime) și de confort (servodirecție, instrumente de bord digitale, închidere centralizată pentru portiere și portbagaj, volan reglabil, instalație audio stero). Mulțumită numeroaselor sale atuu-uri, modelul a fost recompensat în Europa cu premiul ″Car of year 1989″.
În mai 1988, este realizat un ușor restyling modelului Croma care beneficia de unele îmbunătățiri la detalii, de dotări suplimentare (retrovizoare exterioare reglabile electric, instalație audio stereo, centuri de siguranță reglabile pe înălțime), o nouă cutie de viteze automată cu 4 rapoarte și o motorizare turbo diesel de 2.5L(115CP) care înlocuia pe cele diesel de 2.5L și turbo diesel de 2.4L. În același timp, cu modelul Croma Tid a fost consemnată și o premieră mondială, fiind primul automobil de serie cu motor turbo diesel alimentat cu injecție directă. Motorul era un ″4 în linie″ de 1.9L care furniza 90CP.
La ediția din 1989 a Salonului Auto de la Frankfurt sunt lansate a doua serie a modelului Uno și versiunea sportivă Tipo 1.8 16V. A doua serie Uno dispunea de o caroserie complet restilizată al cărui coeficient aerodinamic CX avea o valoare excelentă de 0.29, de un echipament de dotări extins (tapițerie din velur, radio casetofon, jante din aliaj) și o nouă gamă de motorizări pe benzină de 1.1L(56CP), 1.4L (72CP) ambele cu carburator și 1.3L turbo (116CP) cu injecție, toate din familia Fire precum și diesel, aspirat de 1.7L(58CP) și cu turbo de 1.4L(72CP). Transmisia era asigurată de o cutie de viteze manuală cu 5 trepte sau de una robotizată CVT în cazul versiunii Selecta cu motor pe benzină de 1.1L. Versiunea sportivă Tipo 1.8 16V se diferenția la exterior prin barele de protecție integrate cu spoiler și jantele de 14 țoli din aliaj cu design eleborat iar la interior prin scaunele față sport și volanul sport cu trei brațe. Motorul din dotare era unul de 1.8L cu distribuție cu două axe cu came în chiulasă și 4 supape pe cilindru iar alimentarea cu injecție electronica multipunct. Cei 140CP dezvoltați de motor permiteau o viteză maximă de 204 km/h și o accelerație 0 -100 km/h în 8.8 secunde.
În februarie 1990 debuta modelul din clasa medie superioară Tempra ca succesor al lui Regata fabricat în circa 900.000 exemplare. Dezvoltat pe platforma modelului Tipo, acesta dispunea de o caroserie cu design ușor avangardist și excelent eleborat din punct de vedere aerodinamic (CX:0.29) disponibilă în două variante de caroserie: berlină în 3 volume și break (Station Wagon) și era propus cu șase propulsoare cu 4 cilindri din care patru pe benzină de 1.4L(72CP), 1.6L(90CP) ambele cu carburator, 1.8L(105CP) și 2L(115CP) ambele cu injecție electronică multipunct precum și două diesel de 1.9L din care unul aspirat (65CP) și unul supraalimentat (90CP). Transmisia era asigurată de o cutie de viteză manuală cu 5 trepte sau opțional de una robotizată CVT pentru propulsorul de 1.6L sau automată cu 4 trepte pentru propulsorul pe benzină de 2L. Pentru acest din urmă propulsor oferit în combinație cu caroseria break era disponibulă opțional și o transmisie integrală permanentă din anul 1992. Grație design-ului atractiv, habitaclului și portbagajului spațioase, numeroaselor dotări de confort (instrumente de bord digitale, climatizare automată, computer de bord, geamuri spate electrice, guri de ventiliație pentru locurile din spate) și a unui preț atractiv, modelul s-a impus repede pe piață. În luna iunie al aceluiași an odată cu realizarea unui ușor facelift al modelului Panda era lansat modelul Panda Elettra cu propulsie electrică considerat primul automobil de serie de acest fel.
În februarie 1991 este realizat un facelift major modelului Croma ce a vizat în special partea frontală, interiorul și echipamentul de dotări opționale (scaune cu reglaje electrice, tapițerie din piele, închidere centralizată cu telecomandă, retrovizoare exterioare rabatabile și încălzite electric, parasolare electrice pentru lunetă). În același timp gama de motorizări a modelului a fost înnoită cu două noi unități: pe benzină de 2L (137CP) având distribuție cu 4 supape pe cilindru și un turbo diesel de 2.5L(105CP). În toamna aceluiași an, este operat un ușor restyling modelului Tipo ce a vizat în special unele detalii de la exterior și interior, echipamentul de dotări opțioanle (cutie de viteze automată cu 4 trepte, retrovizoare exterioare cu reglaj electric, trapă acționată manual, ștergătoare la faruri) dar și gama de motorizări cu noi unități pe benzină de 1.8L (105CP), 2L(115CP) și 2L(150CP) toate cu injecție electronică multipunct iar ultima având distribuție cu 16 supape.
În decembrie 1991 este prezentat modelul Cinquecento din categoria citycar. Comparativ cu predecesorul său, modelul 126 (care a continuat să fie produs în Polonia până în 2000 cu un total de peste 4.6 milioane de unități), acesta avea motorul amplasat frontal transversal și tracțiune pe roțile din față, caroserie hatchback atent elaborată aerodinamic (CX:0.33), suspensie față McPherson, suspensie spate semi – independentă, frâne față cu discuri și motoare cu 2 cilindri de 0.7L(30CP) și 4 cilindri de 0.9L(40CP) asociate cu o cutie de viteze manuală cu 4 trepte sau opțional cu una cu 5 trepte pentru motorul de 0.9L.
În primăvara anului 1993 debuta cea de-a doua serie a modelelor Tipo și Tempra care se deosebeau prin unele îmbunătățiri de ordin stilistic și la echipamentul de dotări de siguranță (airbag pentru șofer, centuri de siguranță pretensionate, ranforsări în portiere) și confort (climatizare automată pentru Tipo, trapă cu acționare electrică pentru Tempra, închidere centralizată cu telecomandă). În vara aceluiași an pentru modelul Croma, gama de motorizări a modelului este extinsă cu un propulsor V6 de 2.5L (160CP) alimentat cu injecție elerctronică multipunct de origine Alfa Romeo iar echipamentul de dotări de siguranță îmbunătățit (airbag pentru șofer, centuri de siguranță pretensionate, ranforsări în portiere).
Cu ocazia Salonului de la Frankfurt din 1993 este lansat succesorul modelului Uno (fabricat în 6 mil. exemplare în Italia plus licențe), denumit Punto și care s-a remarcat încă de la debut datorită designului, interiorului și portbagajului spațioase, prețului atractiv, ținutei de drum sigure, confortului la rulare și dotărilor de înalt nivel (airbag-uri frontale, aer condiționat, volan reglabil, retrovizoare exterioare reglabile electric, închidere centralizată cu telecomandă) devenind în scurt timp un bestseller și premiat cu trofeul ″Car of the year 1995″ în Europa. Realizat pe o platformă complet nouă, modelul era propus cu două variante de caroserie hatchback cu 3 sau 5 uși și cabrio cu 4 locuri stilizat de Bertone și cu o gamă de motorizări formată din șase unități din care patru pe benzină de 1.1L(55CP), 1.2L(60-73CP), 1.3L(133CP) turbo rezervat versiunii sportive GT și 1.6L (88CP) precum și două diesel-uri de 1.7L aspirat(57CP) și turbo(71CP). Transmisia era asigurată de o cutie de viteze manuală cu 5 sau 6 trepte sau de una robotizată CVT. Suspensia față era de tip McPherson iar cea din spate cu brațe longitudinale tip tiranți, sistemul de frânare servoasistat cu discuri în față și tamburi în spate sau cu discuri (în față ventilate) plus ABS pentru motorizările mai puternice iar direcția cu cremalieră servoasistată opțional sau în standard în funcție de nivelul de echipare.
În noiembrie 1993 are loc revenirea lui Fiat în clasa modelelor sport cu modelul Coupe al cărui design spectaculos și ușor agresiv a fost semnat de Pininfarina. Modelul era propulsat de o unitate cu 4 cilindri de 2L alimentată cu injecție electronica multipunct și distribuție cu 16 supape propus în două variante: aspirat (140CP) și turbo (190CP) care permiteau viteze maxime de 205 și 225 km/h în timp ce accelerația 0 – 100 km/h era posibilă în 8.9 și respectiv 7.5 secunde. Dezvoltat pe o platformă îmbunătățită al lui Tipo, modelul beneficia de transmisie asigurată de o cutie de viteze manuală cu 5 trepte plus diferențial autoblocant în cazul motorului turbo, sistem de frânare servoasistat cu discuri ventilate în față și discuri pline în spate plus ABS și direcție servoasistată. Tot în 1993, Fiat devine acționar majoritar la constructorii auto Maserati și Innocenti.
Cu modelul Ulysse, lansat în iunie 1994, Fiat își făcea debutul în segmentul MPV aflat în permanentă expansiune. Dezvoltat în colaborare cu grupul francez PSA (Peugeot – Citroen), modelul dispunea de o caroserie atent elaborată din punct de vedere aerodinamic (CX: 0.33) cu uși laterale spate culisante și de un interior conceput să ofere până la 8 locuri și cu numeroase posibilități de configurare. Gama de motorizări era compusă din trei unități cu 4 cilindri din care una pe benzină de 2L oferită în două variante, aspirat (120CP) și turbo (145CP) precum și două turbo diesel-uri de 1.9L(90CP) și 2.1L(109CP) asociate cu o cutie de viteze manuală cu 5 trepte. În același an debuta la comercializare versiunea sportivă Cinquecento Sporting dotată cu un motor de 1.1L(50CP) și care se deosebea prin unele detalii specifice atât la exterior cât și la interior.
La ediția din 1995 a Salonului Auto de la Geneva debuta modelul Barchetta din clasa sport-cabrio și care dispunea de o caroserie cu două locuri cu un design avangardist. Bazat din punct de vedere tehnic pe modelul Punto, spider-ul Fiat era propulsat de o unitate cu 4 cilindri de 1.8L(135CP) având distribuție cu 16 supape și alimentare cu injecție electronică multipunct. Asociat cu o cutie de viteze manuală cu 5 trepte, motorul permitea o viteză maximă de 200 km/h și o accelerație 0 – 100 km/h în 9 secunde. Până în anul 2003 modelul a fost comercializat în 57.791 de unități. În luna mai al aceluiași an este realizat un ultim restyling modelului Croma ce a vizat în special partea frontală, interiorul și nivelul de dotări.
Cu prilejul Salonului Auto de la Frankfurt din 1995 este lansată seria de modele compacte Bravo/Brava care înlocuiau în gamă modelul Tipo (1.905.276 exemplare fabricate) și la care s-a pus accent în special pe siguranță, confort și stil. Conceput pe o platformă modernizată a modelului predecesor, seria de modele era propusă în două variante de caroserie: berlină hatchback cu 3 uși (Bravo) și berlină fastback cu 5 uși (Brava). Gama de motorizări era formată din cinci unități din care patru pe benzină de cu 4 cilindri de 1.4L(72CP), 1.6L (103CP), 1.8L(113CP) și cu 5 cilindri de 2L(147CP) toate având distribuție cu 4 supape pe cilindru și alimentate cu injecție electronică multipunct precum și una turbo diesel cu 4 cilindri de 1.9L (75-101CP). În standard era oferită cu cutie de viteze manuală cu 5 trepte iar opțional pentru motorul de 1.6L una automată cu 4 trepte. Pentru versiunile dotate cu motoare de 1.8 și 2L, sistemul de frânare era dotat cu discuri cele din față fiind ventilate plus ABS în standard iar direcția era servoasistată în standard pentru toate versiunile. Mulțumită design-ului personalizat, manevrabilității excelente, habitaclului spațios și unui preț atractiv, seria de modele Bravo/Brava s-a impus repede pe piață iar la finalul anului obține trofeul ″Car of the year 1996″. În același an este operat un facelift modelului Cinquecento care a inclus îmbunătățiri de ordin stilistic, tehnic și la nivelul de dotări.
În iunie 1996, modelul Coupe beneficiază de un ușor facelift concretizat prin unele îmbunătățiri la detalii, dotări suplimentare (scaune cu mai multe posibilități de reglare, radio cd, jante din aliaj de 16 țoli) dar și o gamă de motorizări complet înnoită compusă din 3 unități: un ″4 în linie″ de 1.8L (131CP) și două cu 5 cilindri în linie de 2L în variantă aspirată (155CP) și turbo (200CP) toate având distribuție cu două axe cu came în chiulasă și 4 supape pe cilindru și alimentare cu injecție electronică multipunct. Motorizarea de vârf era oferită în combinație cu o cutie de viteze manuală cu 6 rapoarte și reușea performanțe de înalt nivel: viteză maximă 250 km/h și accelerație 0 -100 km/h în 6.3 secunde. În același an, Giovanni Agnelli este numit preşedinte onorific la Fiat Group, iar Cesare Romiti preia preşedinţia grupului.
În august 1996 își fac debutul modelul din clasa medie superioară Marea ca succesor al lui Tempra (circa 680.000 unități produse în Italia) și modelul din clasa mică Palio. Dezvoltat pe o platformă îmbunătățită a modelelor Bravo/Brava, modelul Marea era propus în două variante de caroserie: berlină în 3 volume și break (Weekend) și cu o gamă de motorizări similară cu cea de la Bravo/Brava cu excepția motorului pe benzină de 1.4L(72CP) și în plus cu un turbo diesel cu 5 cilindri în linie de 2.4L(120CP) de origine Lancia. Încă de la debut, modelul s-a făcut repede remarcat datorită design-ului elegant, comportamnetului rutier cu un pronunțat carcter sportiv, dotărilor opționale de înalt nivel (tapițerie din piele, computer de bord, volan cu comenzi pentru radio, retrovizoare exterioare rabatabile și încălzite electric) și al unui raport preț/calitate excelent. Conceput și fabricat în special pentru piețele emergente din America de Sud și Asia, modelul Palio se baza din punct de vedere tehnic pe modelul Punto. Modelul era disponibil la debut în două variante de caroserie: hatchback cu 3 sau 5 uși și break iar ulterior s-au adăugat o berlină în 3 volume denumită Siena și un pick-up numit Strada. Motorizările disponibile pentru varianta europeană erau pe benzină de 1.2L(60-75CP) și 1.6L(105CP) precum și turbo diesel de 1.7L(75CP). În toamna aceluiași an este lansată a treia serie a modelului Panda iar după o carieră de 11 ani și circa 438.000 unități comercializate, producția modelului Croma a fost sistată.
Anul 1998 aduce lansarea la Salonul Auto de la Geneva a modelului Seicento ca succesor al lui Cinquecento fabricat exclusiv în Polonia în 1.164.525 exemplare. Conceput pe o platformă îmbunătățită a modelului predecesor, Seicento era oferit exclusiv cu o caroserie hatchback cu 3 uși, motoare cu 4 cilindri de 0.9L(39CP) și 1.1L45-54CP) ambele alimentate cu injecție electronică și asociate cu o cutie de viteze manuală cu 5 trepte sau opțional de una semi-automată cu 4 trepte. Opțional, sistemul de frânare putea fi dotat cu ABS iar direcția cu servoasistare. Pe lista dotărilor opționale mai erau propuse: airbag-urile frontale, instalația de aer condiționat, geamurile electrice, închiderea centralizată cu telecomandă sau bancheta spate fracționabilă.
Cu ocazia Salonului Auto de la Paris din 1998 debuta modelul Multipla din categoria MPV compactă, realizat după un concept original cu 6 locuri pe două rânduri de scaune individuale și cu numeroase posibilități de configurare a interiorului. Modelul era dezvoltat pe o platformă derivată din cea a modelelor Bravo/Brava și era propus cu două propulsoare cu 4 cilindri din care unul pe benzină de 1.6L(103CP) cu 16 supape și unul turbo diesel de 1.9L(105CP). În același an este realizat un ușor restyling modelului Ulysse ce a vizat în special partea frontală, echipamentul de dotări și gama de motorizări cu o nouă unitate pe benzină de 2L (136CP) cu 16 supape.
La ediția din 1999 a Salonului Auto de la Geneva este lansată cea de-a doua generație a modelului Punto, prima fiind comercializată cu succes în circa 3.4 mil. exemplare. Dezvoltat pe o platformă îmbunătățită a generației precedente, Punto II dispunea de o caroserie hatchback cu 3 sau 5 uși având un design ușor avangardist, motorizări mai performante și economice (pe benzină de 1.2L cu 8 supape – 60CP sau 16 supape – 80CP, de 1.8L cu 16 supape – 130CP rezervat versiunii HGT și diesel de 1.9L oferit în versiune aspirată D – 60CP și turbo JTD cu sistem common rail brevetat de Fiat – 80CP) și de dotări de ultimă oră (airbag-uri laterale, dispozitiv de control al stabilității ESP, ABS cu EBD, cutie de viteze secvențială Speedgear sau servodirecție electrică dualdrive cu două funcții – Normal și City). În luna martie al aceluiași an, pentru modelele Bravo/Brava și Marea era realizat un ușor facelift concretizat prin unele îmbunătățiri de ordin stilistic, tehnic și la nivelul dotărilor. În același timp modelele respective beneficiau de o nouă motorizare turbo diesel JTD de 1.9L (105CP) cu sistem de alimentare de tip common rail și care ulterior a fost oferit și pentru modelul Multipla.
La Salonul de la Paris din 2000 are loc lansarea modelului multifuncțional Doblo disponibil în diferite variante de caroseire și care în varianta de bază tip van cu 5 locuri dispunea de uși laterale culisante și de un spațiu util de până la 3.000 dmc. La debut, gama de motorizări era compusă din două unități pe benzină de 1.2L cu 8 supape și 16 supape care dezvolta 60 și respectiv 80CP și 1.6L cu 16 supape – 103CP precum și diesel de 1.9L oferit în versiune aspirată – 60CP și turbo cu sistem common rail brevetat de Fiat – 80 și 105CP. La finalul aceluiași an este stopată producția modelului Coupe după o carieră de 7 ani și 72.762 unități comercializate.
Cu ocazia Salonului Auto de la Geneva din 2001 debuta modelul compact Stilo ca succesor al modelelor Bravo/Brava (1.235.496 exemplare fabricate) și Seicento facelift. Dezvoltat pe o platformă complet nouă, Stilo era caracterizat printr-un design inedit, soluții tehnice sofisticate (sistem multimedia tip infotainment integrat cu telefon GSM și sistem de navigație, instalație hi-fi cu subwoofer, servodirecție electrică, faruri cu xenon) şi numeroase dotări de siguranță (ESP, airbag-uti laterale tip cortină, airbag-uri laterale spate) și de lux (scaune cu reglaje electrice, climatizare automată bizonală, tapițerie din piele, trapă panoramică, senzori de parcare, cruise control). De la debut, modelul a fost propus în două variante de caroserie: fastchback cu 3 uși având un design mai dnamic și sportiv și hatchback cu 5 uși cu un design mai familiar și care datorită înălțimii mai mari și a banchetei culisante oferea o versatilitate comparabilă cu cea a unui model MPV compact. Gama de motorizări era formată din cinci unități din care patru pe benzină cu 4 cilindri de 1.2L(80CP), 1.6L (103CP), 1.8L(133CP) și cu 5 cilindri de 2.4L (170CP) ultima rezervată versiunii sportive Abarth, toate având distribuție cu 4 supape pe cilindru și un turbo diesel JTD de 1.9L cu sisitem common rail și oferit în două variante de putere 80 și 116CP. În standard era oferită o cutie de viteze manuală cu 5 trepte iar pentru propulsorul pe benzină de 2.4L una secvențială Selespeed cu 5 trepte. Modelul Seicento facelift se deosebea prin unele restilizări și prin dotări suplimentare.
În iunie 2002 este lansată a doua generație a modelului Ulysse care dispunea de o caroserie cu dimensiuni majorate și cu un design elegant și atent elaborat din punct de vedere aerodinamic. Dezvoltat pe o platformă nouă în colaborare cu grupul francez PSA, modelul era propus cu trei propulsoare cu 4 cilindri din care unul pe benzină de 2L(136CP) și două turbo diesel JTD de 2L(109CP) și 2.2L(128CP) ambele având distribuție cu 16 supape și asociate cu o cutie de viteze manuală cu 5 trepte. Pentru toate versiunile erau oferite în standard dispozitivele de control al stabilității ESP, al tracțiunii ASR, airbag-uri tip cortină și laterale față – spate. În noiembrie același an este introdusă varianta de caroserie break a modelului Stilo și care a fost denumită Multiwagon. La finalul aceluiași an este lansat modelul Albea care reprezenta o evoluție a modelului Siena rezervat piețelor emergente și este stopată în Italia producția modelului Marea după un număr total de circa 800.000 exemplare.
În mai 2003, odată cu facelift-ul modelului Punto care a vizat în special partea frontală, interiorul și echipamentul de dotări își face debutul inovativul motor turbo diesel Multijet cu 4 cilindri de 1.3L (70CP) având distribuție cu 4 supape pe cilindru. În același timp gama de motorizări a fost extinsă cu două unități din care una pe benzină de 1.4L(95CP) și una turbo diesel Multijet de 1.9L(100CP).
Cu prilejul Salonului Auto de la Frankfurt din 2003 sunt lansate a doua generație Panda (prima generație fiind fabricată în circa 4.491.000 exemplare) și modelul Idea. Primul dispunea acum de o caroserie cu 5 uși și era caracterizat printr-un design original asemănător unui monovolum, un spațiu interior modulabil grație banchetei spate culisante și de dotări de ultimă oră (airbag-uri tip cortină, sistem de navigație, climatronic, servodirecție electrică, ESP). Dezvoltat pe o platformă nouă cu suspensie față tip McPherson iar în spate cu brațe interconectate, modelulul mini italian era propus cu trei motorizări cu 4 cilindri din care două pe benzină de 1.1L(54CP) și 1.2L(60 – 69CP) precum și un turbo diesel Multijet de 1.3L (70CP) toate asociate în standard cu o cutie de viteze manuală cu 5 trepte sau opțional de una robotizată cu 5 trepte. La finalul anului, modelul câştigă premiul “Maşina Anului 2004” iar un an mai târziu este oferit inclusiv cu transmisie integrală. Modelul Idea din categoria monovolumelor compacte beneficia de un design unic datorită acoperişului mai înalt numit Sky Dome (opțional de tip panoramic și rabatabil electric) care asigura o vizibilitate crescută, de un spațiu interior modulabil cu 5 locuri și de un portbagaj variabil. Dezvoltat pe platforma modelului Punto, modelul Idea era oferit cu patru motorizări cu 4 cilindri din care două pe benzină de 1.2L(80CP) și 1.4L(95CP) ambele având distribuție cu 16 supape precum și două turbo diesel Multijet de 1.3L(70CP) și 1.9L (100CP) ambele având distribuție cu 16 supape. În standard era disponibilă o cutie de viteze manuală cu 5 trepte iar opțional una robotizată cu 5 trepte.
La începutul anului 2004 este realizat un facelift major modelului Multipla care a vizat în special exteriorul și nivelul de dotări de siguranță (airbag-uri laterale, ESP, ABS cu EBD) și confort (servodirecție electrică, climatronic, sistem multimedia Blutooth, retrovizoare exterioare pliabile electric) în timp ce gama de motorizări a fost înnoită prin introducerea unei unității turbo diesel Multijet de 1.9L(115CP). În același an, este lansată versiunea sportivă a modelului Panda denumită 100 HP și echipată cu un motor pe benzină de 1.4L(100CP) cu 16 supape iar modelul Stilo beneficiază de un ușor restyling concretizat prin unele restilizări atât la exterior cât și la interior, un echipament de dotări îmbunătățit (faruri cu xenon, sistem Bluetooth, instalația hi-fi, scaune cu reglaje electrice) și gamă de motoare revitalizată cu două unități, din care una pe benzină de 1.4L (95CP) cu 16 supape și una turbo diesel Multijet de 1.9L(140CP).
În cursul anului 2005, Fiat a lansat o serie de modele în diferite clase care au adus brandul italian pe primele locuri în clasamentele de vânzări şi care i-au redefinit identitatea. Este vorba de noua generație a modelului Croma, modelul din clasa mică Grande Punto și modelul SUV compact Sedici. Lansat în luna mai, noul Croma se încadra la categoria crossover având interiorul și portbagajul modulabile și echipat cu dotări premium (10 airbag-uri, sistem de navigație cu touchscreen, sistem Bluetooth, climatronic bizonal, plafon panoramic, DVD pentru locurile din spate). Dezvoltat pe o platformă realizată în colaborare cu General Motors, modelul dispunea de o aerodinamică (CX:0.28) și spațioasă caroserie cu 5 uși stilizată de Italdesign și era propus cu patru propulsoare din care două pe benzină cu 4 cilindri de 1.8L(140CP) și 2.2L(147CP) ambele având distribuție cu 16 supape precum și două turbo diesel Multijet cu 4 cilindri de 1.9L cu 8 supape (120CP) și 16 supape (150CP) și cu 5 cilindri de 2.4L(200CP) cu 20 supape. Propulsoarele pe benzină era asociate în standard cu o cutie de viteze manuală cu 5 trepte în timp ce turbo diesel-urile de 1.9L cu una manuală cu 6 trepte sau opțional de una secvențială cu 6 trepte și care era oferită în standard în cazul celui de 2.4L. Grande Punto, succesor al lui Punto II (circa 3.1 mil. unități fabricate) lansat cu prilejul Salonului Auto de la Frankfurt din acel an, era caracterizat printr-un design personalizat, dotări de ultimă oră (sistem media multifuncțional Blue&Me integrat cu Bluetooth și sistem de navigație cu pictograme, sistem de asistență la frânare de urgență HBA) și un raport preț/calitate excelent. Dezvoltat pe o platformă complet nouă, modelul a fost disponibil la debut cu o caroserie tip hatchback cu 3 sau 5 uși stilizată de Italdesign și cu cinci motorizări din care trei pe benzină de 1.2L(65CP), 1.4L(77CP) ambele având distribuție cu 8 supape și 1.4L având distribuție cu 16 supape oferit în varianta aspirată (95CP) și turbo (120CP) precum și turbo diesel Multijet de 1.3L(75-90CP) și 1.9L cu 8 supape (120 – 131CP). Transmisia era asigurată de o cutie de viteze manuală cu 5 trepte iar pentru motorizările mai puternice una manuală cu 6 trepte. Sedici, primul model Fiat din clasa SUV compactă și-a făcut debutul în noiembrie același an și a fost dezvoltat în colaborare cu Suzuki. Acesta beneficia de un design atractiv, un habitaclu spațios și un excelent raport preț/ caliate. Modelul era propus cu o caroserie cu 5 uși și cu două motoare cu 4 cilindri din care unul pe benzină de 1.6L(105CP) cu 16 supape și un turbo diesel Multijet de 1.9L(120CP) avînd 8 supape, ambele asociate cu o cutie de viteze manuală cu 5 trepte. Transmisia standard se realiza pe roțile din față iar opțional se putea opta puntru una integrală.
În completarea și înoirea gamei Fiat, în anul 2007 sunt lansate modelele: Bravo, 500 și Linea. Modelul din clasa compactă Bravo, ca succesor al lui Stilo (fabricat în 623.524 unități), beneficia de o caroserie hatchback cu 5 uși având un design personalizat, motorizări cu tehnologie de ultimă oră (turbocompresor cu geometrie variabilă) și dotări similare modelelor din clasele superioare (sistem multimedia cu display touch-screen, cutie de viteze robotizată Dualogic cu 6 trepte, climatizare automată bizonală, plafon panoramic). La debut, gama de motorizări era compusă din patru unități cu 4 cilindri din care două pe benzină de 1.4L(90CP) și 1.4L turbo (120 – 150CP) ambele având distribuție cu 16 supape precum și două turbo diesel Multijet de 1.9L(120-150CP) și 2L (165CP) ambele având distribuție cu 16 supape. Motorizările mai puternice erau oferite în combinație cu o cutie de viteze manuală cu 6 trepte sau opțional de una robotizată cu 6 trepte. Modelul 500 din segmentul mini, succesor direct al modelului Seicento (peste 1.3 mil. unități comercializate), dispunea de un design neo clasic atractiv inspirat din cel al modelului cu același nume lansat în 1957 fiind considerat totodată un armaș direct al acestuia. Spre deosebire de modelul lansat în urmă cu jumătate de secol, noul 500 avea motorul și transmisia pe putea față. Modelul era propus cu o caroserie tip hatchback cu 3 uși și cu trei motorizări din care două pe benzină de 1.2L(69CP) și 1.4L(100CP) precum și un turbo diesel Multijet de 1.3L(70CP), toate asociate cu o cutie de viteze manuală cu 5 trepte sau opțional de una secvențială cu 5 trepte. Grație numeroselor sale calități, modelul este premiat cu trofeul ″Car of the year 2008″. Linea, model de clasă medie special dezvoltat pentru piețele emergente beneficia de o caroserie tip berlină în 3 volume și motoare economice atât pe benzină de 1.4L aspirat (90CP) sau turbo (120CP) cât și turbo diesel Multijet de 1.3L(75, 85 și 95CP) și 1.6L(120CP). Tot în 2007 este relansat brandul Abarth primele modele lansate fiind Abarth Grande Punto și Abarth Grande Punto S2000.
În octombrie 2008, modelele Panda și Idea beneficiază fiecare de câte un restyling concretizat prin unele îmbunătățiri de ordin stilistic, tehnic și la nivelul dotărilor de siguranță și confort. În același timp gama de motorizări al celor două modele a fost înnoită cu unități pe benzină de 1.2L(69CP) pentru Panda și 1.4L(77CP) pentru Idea precum și turbo diesel Multijet de 1.3L(75CP) pentru Panda și 1.6L(120CP) cu 16 supape pentru Idea.
În anul 2009, grupul italian Fiat devine acționar majoritar la grupul american Chrysler iar în 2014 în urma fuziunii celor două grupuri Fiat S.p.A și Chrysler Group se constituie grupul italo – american FCA (Fiat Chrysler Automobiles) și care îngloba brand-urile: Abarth, Alfa Romeo, Fiat, Lancia, Maserati, Fiat Professional, Chrysler, Dodge, Jeep, Ram Trucks, Mopar și SRT. Președinte al noului grup format FCA este numit Sergio Marchionne.
La Salonul Auto de la Frankfurt din 2009 își fac debutul modelele Punto Evo și 500C. Punto Evo reprezenta un restyling al modelului Grande Punto care beneficia de îmbunătățiri de ordin stylistic atât la exterior cât și la interior, la nivelul dotărilor (faruri cu tehnologie Led, sistem multimedia Blue&Me -Tom Tom ce includea sistem de navigație și telefonie mobilă, display cu funcție touch-screen) și noi motoare pe benzină de 1.4L aspirat (120CP) sau turbo (135CP) dotate cu sistem Multiair de control electronic al deschiderii supapelor și dispozitiv Start&Stop precum și turbo diesel Multijet de 1.6L(120CP). Modelul 500C dispunea de o caroserie cabrio având acoperiș acționat electric și care era disponibil cu un nou propulsor pe benzină bicilindric de 0.9L (85CP) cu sistem Twinair de control electronic al deschiderii supapelor. În noiembrie același an este lansată a doua generație a modelului Doblo. Dezvoltat pe o platformă nouă cu suspensie spate independentă cu brațe duble oscilante (o premieră pentru un model utilitar Fiat), sistem de frânare cu discuri ventilate în față, Doblo II era disponibil era disponibil ca și precedenta generație în diferite variante de caroserie. De asemenea modelul utilitar dispunea de numeroase dotări de siguranță de înalt nivel (sisteme de asistare și control ESP, VDC, FPS, Hill Holder și 8 airbag-uri pentru varianta van) precum și de confort de ultimă oră (sistem multimedia Blue&Me -Tom Tom ce includea sistem de navigație, display color cu funcție touch-screen, dispozitiv Start&Stop și climatizare automată). Doblo II era propus cu un număr de patru propulsoare din care unul pe benzină de 1.4L oferit în variant aspirată (90CP) și turbo T-jet (120CP) precum și trei turbo diesel Multijet de 1.3L(90CP), 1.6L(105CP) și 2L(135CP).
Cu ocazia Salonului Auto de la Geneva din 2011 are loc lansarea modelului Freemont din clasa crossover ca succesor al modelului Croma comercializat în 133.668 unități. Dezvoltat pe o platformă comună cu modelul Dodge Journey, modelul Fiat dispunea de o caroserie spațioasă cu 5 sau 7 locuri și de un portbagaj variabil. Modelul era propus cu două motoare din care unul pe benzină V6 de 3.6L(280CP) asociat cu o cutie de viteze secvențială cu 6 rapoarte și unul turbo diesel Multijet de 2L(140 – 170CP) oferit în combinație cu o cutie de viteze manuală cu 6 rapoarte sau opțional de una secvențială. În standard, transmisia se realiza pe roțile din față iar opțional se putea opta pentru una integrală.
Ajungând în ultimul deceniu, Fiat și-a reînoit complet gama de modele fiind prezent în majoritatea segmentelor de piață începând cu 500 din clasa citycar aflat la a doua serie, Panda din clasa mini ajuns la treia generație, Punto Evo reprezentantul clasei mici, Tipo din clasa compactă, monovolumul compact 500L, SUV-ul compact 500X, 124 Spider din clasa sport cabrio și o variantă îmbunătățită a modelului multifuncțional Doblo II.
Text: Auto Retro Passion
Foto: FIAT; Arhivă
Ți-a plăcut acest articol? Abonează-te la newsletter-ul Auto Retro Passion pentru mai multe informații AICI
