FERRARI MONDIAL UN GRAN TURISMO CARE TREBIUE REDESCOPERIT

1 aprilie 2020
Comments off
388 Vizualizari
Previous Image
Next Image

info heading

info content


 

La ediția din 1980 a Salonului Auto de la Geneva, constructorul auto italian Ferrari a captat atenția la standul său cu noul model Mondial 8 din categoria Gran Turismo, ca succesor direct al modelului Dino 208/308 GT4 care a înregistrat o carieră discretă între anii 1973 – 1979 cu cele doar 2.826 exemplare comercializate.

Potrivit fondatorului firmei italiene din Maranello, Enzo Ferrari, modelul Dino 208/308 GT4, nu a obținut succesul comercial estimat datorită design-ului „cuneiform” realizat de studiourile carosierului Bertone și nu datorită conceptului său mai puțin obișnuit de tip grand turismo cu 2+2 locuri având motorul amplasat central, primul de acest fel din istoria Ferrari.

Succesorul său, modelul Mondial 8, lansat la Salonul Auto de la Geneva din 1980, adopta aceeași configurație granturismo cu 2 + 2 locuri și motor poziționat central. Numele ales Mondial, celebra practic titlul mondial la constructori obținut de Ferrari în Formula 1 din anul precedent, la fel cum se întâmplase în anii ’50 cu un alt model faimos al mărcii italiene. Mondial 8 a fost printre primele modele și totodată primul model Ferrari, cu șasiu tubular având motor central transversal cu 8 cilindri, suspensie independentă, cutie de viteze manuală cu 5 trepte și un șasiu inovativ cu partea din spate detașabilă pentru a facilita operațiunile de mentenanță.

Pentru design-ul modelului Mondial 8 a fost solicitat carosierul Pininfarina ceea ce a făcut ca stilul să fie mai puțin agresiv decât cel al predecesorului model Dino 208/308 GT4 al carui design a fost semnat de Bertone. Caroseria, care menținea ca elemente stilistice tradiționale Ferrari, farurile retractabile și blocurile optice circulare duble, avea în acest caz un stil elegant și un coeficient aerodinamic CX cu o valoare foarte bună pentru un model sport (CX:0.34) iar ca elemente stilistice originale, grilele laterale de dimensiuni generoase și care ulterior s-au regăsit pe modelele Testarossa (1984) și 348TB/TS (1989) devenind unul dintre elementele caracteristice de ordin stilistic ale mărcii. Modelul sport italian avea dimensiunile (Lxlxh: 4.580×1.790×1.260m) și greutatea (1.450kg) comparabile cu cele ale pricipalelor modele competitoare la momentul respectiv: Porsche 928S, Maserati Khamsin și Jaguar XJS.

FERRARI – 70 DE ANI DE LEGENDĂ

Habitaclul elegant și bine finisat dispunea de o planșă de bord de concepție nouă și instrumente de bord electronice. În echipamentul standard de dotări erau incluse: tapițeria din piele Connolly, închiderea centralizată a portierelor, oglinda retrovizoare exterioară reglabilă electric, computer-ul de bord, geamurile față acționate electric și deschiderea electrică pentru cele 3 compartimente (partea din față cu roata de rezervă și accesul la unele servicii, partea centrală cu compartimentul motorului și cea din spate cu rol de portbagaj). Ca dotări opționale erau propuse: instalația de aer condiționat, trapa cu acționare electrică, radio casetofonul și oglida retrovizoare dreapta cu reglare electrică.

Motorul V8, derivat din cel al modelului 308 GTB/GTS avea o capacitate de 2.926 cmc, distribuție cu patru axe cu came în chiulasă, alimentare cu injecție mecanică Bosch K-Jetronic și aprindere electronică Digiplex Magneti Marelli. Puterea maximă dezvoltată era de 214CP și permitea o viteză maximă de 230 km/h și o accelerație 0 – 100 km/h în 7.5 secunde.  Pentru piața elvețiană și cea americană, motorul a fost echipat standard cu un catalizator, care împreună cu un raport de compresie mai scăzut contribuiau la o diminuare ușoară a puetrii și binențeles a performanțelor. Transmisia era asigurată de o cutie de viteze manuală cu 5 rapoarte plus un diferențial ZF cu alunecare limitată. Suspensia era independentă și era prevăzută pe ambele punți cu brațe tip patrulater deformabil, arcuri elicoidale și bare stabilizatoare. Sistemul de frânare era servoasistat și dotat cu discuri ventilate iar sistemul de direcție de tipul cu cremalieră.

Pentru că vânzările înregistrate au fost sub așteptări, mai ales pe marile piețe, datorate în primul rând design-ului considerat prea discret pentru un model Ferrari și a performanțelor care nu se situau la un nivel prea înalt, conducerea Ferrari a demarat la mijlocul anului 1982, dezvoltarea unei noi versiuni a modelului Mondial dotată de această dată cu un motor având distribuție cu 4 supape pe cilindru derivat din cel al monoposturilor Ferrari de Formula 1. Din prima serie a modelului Mondial 8 au fost fabricate un număr de doar 703 de unități în variantă de caroserie coupe și care se recunoștea la exterior prin grilele laterale de culoare neagră și lipsa oglinzii retrovizoare dreapta care era oferită doar opțional. Producția modelului Mondial 8 a fost una de tip artizanal, motiv pentru care însuși Ferrari, în catalogul de prezentare al modelului, specifica că, caracteristicile tehnice și dimensiunile oficiale sunt „orientative”.

La Salonul Auto de la Paris din 1982 își face debutul versiunea îmbunătățită Mondial Quattrovalvole al cărui motor beneficia de distribuție cu 32 supape și o putere majorată la 240 CP care permitea performanțe ușor superioare: viteză maximă 240 km/h și accelerație 0 – 100 km/ h în 6.9 secunde. Din punct de vedere estetic și tehnic, modelul GT de la Ferrari rămâne neschimbat. În schimb, la interior, planșa de bord și tunelul central au fost restilizate pentru a putea găzdui taste cu funcții noi și un sistem electric actualizat. În același timp a fost modificată carcasa computerului de bord iar radio casetofonul oferit acum în standard era mai ușor de accesat. Cu această ocazie, au fost introduse noi materiale pentru finisările de la interior, tapițeria, panourile portierelor și mânerele erau de concepție nouă iar pe planșa de bord apăre inscripționată denumirea Quattrovalvole.

FIAT – O TRADIȚIE DE 120 DE ANI

Versiunea îmbunătățită Mondial Quattrovalvole depășește impasul inițial, obținând un succes comercial mai mare în special în SUA (80% din producție) grație performanțelor îmbunătățite ale motorului. Lansarea variantei  de caroserie cabrio a modelului Mondial Quattrovalvole cu prilejul Salonului Auto de la Bruxelles din 1984, a contribuit decisiv la creșterea vânzărilor modelului în special pe piața americană. Absența plafonului (dotat opțional cu acționare electrică) a îmbunătățit substanțial aspectul general, iar cadrul tubular, care a limitat adăugarea de ranforsări structurale, a permis o creștere în greutate cu doar 55 kg. Până la finalul anului 1985, din modelul Mondial Quattrovalvole au fost comercializate un număr de 1.145 exemplare în varianta coupe și 629 de exemplare în varianta cabrio.

Ediția din 1985 a Salonului Auto de la Frankfurt aduce lansarea modelului succesor Mondial 3.2 și care se reprezenta o evoluție atât din punct de vedere stilistic cât și tehnic a modelului Mondial Quattrovalvole. Disponibil în ambele varinate de caroserie, modelul Mondial 3.2 se deosebea la exterior prin partea frontală restilizată, barele de protecție de concepție nouă vopsite în culoarea caroseriei și jantele de 16 țoli cu design elaborat. Îmbunătățirile de ordin tehnic au vizat atât trenul de rulare (suspensie revizuită, discurile ventilate de la sistemul de frânare de dimensiuni majorate) cât și caroseria (portierele, capota compartimentului motor, a portbagajului și cea frontală realizate din aluminiu). În același timp, grilele laterale erau confecționate din material compozit și ușor de îndepărtat în cazul operațiunilor de mentenanță. În schimb, la interior, îmbunătățirile s-au limitat la materiale noi pentru panourile portierelor și noi comenzi pentru reglarea scaunelor. În acelși timp, instalația de aer condiționat și radio casetofonul devin dotări standard.

În ceea ce privește motorul V8, cilindreea acestuia este majorată la 3185 cmc, apinderea electronica era de tip Microplex realizată de Magneti Marelli iar puterea furnizată ajungea la 270 CP. Mulțumită acestor îmbunătățiri, demarajul de la 0 la 100 km/h se putea realiza în 6.5 secunde iar viteza maximă era de 250 km/h. Pentru a evita scăderea performanțelor care afectau versiunile „export” cu catalizator din trecut, acestea erau acum echipate cu o unitate de control cu ​​sondă lambda și catalizator Jetronic pentru gestionarea amestecului benzină / aer.

În anul 1987 este introdusă o nouă instalație electrică mai performantă, dispozitivul anti-blocaj ABS pentru frâne, opțional – o premieră pentru un model Ferrari și care un an mai târziu devine standard precum și jantele de 16 țoli din magneziu.

Pe data de 4 iunie 1988, Papa Ioan Paul al II-lea a vizitat fabrica Ferrari din Maranello. Enzo Ferrari, bolnav fiind, nu a putut să participe, dar a avut o discuție telefonică cu pontiful. În afara oricărui protocol, Papa a solicitat lui Enzo Ferrari un model cabrio Ferrari pentru a putea saluta publicul sosit pe pista de la Fiorano. Cererea a fost acceptată la scurt timp iar cel mai potrivit model pentru această ocazie a fost modelul Mondial 3.2 Cabriolet. Automobilul este condus de Piero Ferrari, fiul lui Enzo Ferrari iar imaginea papei aflat în Ferrari face imediat înconjurul lumii. Până la începutul anului 1989, modelul Mondial 3.2 a fost comercializat în 987 unități în varianta coupe și 810 unități în varianta cabrio.

MUZEUL FERRARI DE LA MARANELLO

Cu ocazia Salonului Auto de la Geneva din 1989 este lansat modelul succesor Mondial T și care reprezenta o evoluție substanțială din punct de vedere tehnic a modelului predecesor. Acum, în ultima sa evoluție, modelul era echipat cu nou motor amplasat longitudinal, cutia de viteze poziționată transversal și un ambreiaj de tip bidisc.

Noul motor plasat longitudinal, în loc de transversal cum era în cazul seriilor precedente, îmbunătățea eficiența evacuărilor și scădea centrul de greutate al mașinii cu 12 cm cu avantaje evidente în privința dinamicii și manevrabilității. În acest caz, motorul V8 avea o cilindree de 3.405 cmc, un nou sistem de alimentare cu injecție electronică Bosch Motronic 2.5 și reușea să dezvolte o putere de 300 CP la 7.200 rpm și un cuplu de 323 Nm la 4.200 rpm. Cu acest nou motor, modelul Mondial T reușea să accelereze de la 0 la 100 km/h în 6.3 secunde și putea atinge o viteză maximă de 260 km/h.

La exterior, Mondial T se diferenția prin partea frontală mai joasă cu o grilă de dimensiuni mai reduse, barele de protecție ușor rutunjite, fantele de aerisire redesenate și de dimensiuni mai reduse și mânerele portierelor în culoarea caroseriei. Dacă la exterior au fost vizate doar unele îmbunătățiri la detalii, interiorul modelului Gran Turismo de la Ferrari a fost complet reproiectat cu benficii importante în ceea ce privește confortul pasagerilor și ergonomia postului de conducere. În acest caz, planșa de bord beneficia de un instrumentar de bord mai complet și în premieră de consolă centrală iar scaunele ofereau o susținere laterală mult mai bună.

Ca dotări suplimentare introduse în premieră pe un model Ferrari merită menționate: direcția servoasistată și reglajul electronic al suspensiei pe 3 poziții diferite: Soft, Auto (unitatea de control adaptează suspensiile în funcție de suprafața drumului) și Hard oferite în standard. Opțional era propusă o cutie de viteze inovatoare cu ambreiaj electronic realizată de Valeo, care a făcea posibilă schimbarea vitezelor fără acționarea pedalei de ambreiaj, o soluție tehnică care a anticipat cutiile de viteze secvențiale din Formula  adoptate de Ferrari pe modelele sale de competiție dar și modelele de serie începând din 1998 pe modelul F355. Acest tip de transmisie a flancat și a înlocuit treptat transmisia manuală pe modelele de înaltă performanță. Odată cu stoparea producției în septembrie 1988 a modelului 412, modelul Mondial T rămâne singurul granturismo în gama constructorului italian Ferrari.

PRIMUL MASERATI PREZIDENȚIAL A SĂRBĂTORIT 40 DE ANI

Performanța și manevrabilitatea excelentă a modelului Mondial au fost confirmate în 1989, când două echipaje cu modele Mondial 3.2 au fost utilizate de către echipa Moneytron pentru cursa de 24h de la Spa (Belgia). Motorul versiunilor respective dezvoltau 340 CP și au fost conduse de piloții Bertrand Gachot, Harald Huysman și Keke Rosberg. Producția modelului Ferrari Mondial T a încetat definitiv în anul 1993 și, odată cu aceasta, arhitectura „2 + 2” cu motorul V8 amplasat central a fost definitiv abandonată. Producția totală a acestui model a fost de 858 unități în varianta coupe și 1.010 unități în varianta cabrio.

Conceptual, modelele asemănătoare cu Mondial sunt California, Portofino și recentul Roma. Printre colecționari, se vorbește prea puțin despre modelul Mondial, cu toate că cea mai recentă evoluție a contribuit semnificativ la dezvoltarea modelelor Ferrari ulterioare. Ca și alte modele trecute de 30 de ani, astăzi, Ferrari Mondial este un model care este reevaluat, mai ales în ultima sa variantă T care de anul trecut se poate încadra la categoria „Vehicul Istoric”. Cotațiile mai scăzute decât al celorlalte modele ale constructorului din Maranello (cuprinse între 12.000 și 54.000 Euro în funcție de stare și versiune), disponibilitatea bună a pieselor de schimb, posibilitatea de a efectua revizuirea motorului fără a fi nevoie demontarea sa de pe șasiu, deci ca și practicitate oferită de cele 4 locuri de la interior și „docilitatea”, îl fac un model interesant și exploatabil pentru cei care doresc să se apropie cât de cât de renumele „Căluțului Cabrat” și să se simtă un pic ca Al Pacino în filmul „Parfum de femeie” din 1992 în care modelul a fost protagonist.

Text: Auto Retro Passion

 Foto: Ferrari; Arhivă

 

 

Comments are closed.