EXCLUSIVUL ALFA ROMEO SPIDER A CELEBRAT DE CURAND 55 DE ANI

23 martie 2021
Comments off
751 Vizualizari
Previous Image
Next Image

info heading

info content


 

La ediția din 1966 a Salonului Auto de la Geneva, producătorul auto italian Alfa Romeo a acaparat atenția la standul său cu noul său model cabrio-spider care într-o primă fază a purtat denumirea de Duetto. Modelul s-a făcut repede remarcat datorită designului exclusiv semnat de Pininfarina, performanțelor și comportamentului cu un pronunțat caracter sportiv, bucurându-se de o carieră longevivă de 27 ani și o producție de 124.105 unități structurată pe patru serii diferite.

Succesul uriaș al vânzărilor obținut de modelul din clasa medie Giulia lansat în 1962 și urmat de varianta coupe Giulia GT în anul următor, a determinat conducerea Alfa Romeo să completeze rapid gama cu varianta de caroserie cabrio, pentru a profita la maximum de momentul comercial favorabil.

Pentru dezvoltarea variantei cabrio a fost solicitat carosierul Bertone, care îm cursul anului 1964 a finalizat prototipul denumit GTC care dispunea de 4 locuri la interior și proiectat de designerul Giorgetto Giugiaro aflat atunci la început de carieră. Varianta pentru producția de serie a fost lansată la Salonul Auto de la Torino din 1964 iar pentru fabricația acesteia a fost responsabil carosierului italian Touring.

Reacția mai puțin favorabilă pe piață a noului Alfa Romeo Giulia GTC, a forțat conducerea producătorul milanez să găsească o soluție alternativă. Schimbarea de curs a fost drastică, determinată, de asemenea, de faptul că potențialul de producție al carosierului Bertone a fost aproape complet absorbit de comanda semnată cu FIAT pentru producția modelului 850 Spider și că, carosierul Touring se găsea într-o situație financiară nefavorabilă care a condus în scurt timp la închiderea acestuia după ce a reușit să producă un număr de doar 1.008 unități Alfa Giulia GTC.

Pentru dezvoltarea unui nou model cabrio de această dată cu doar două locuri, în anul 1965 a fost solicitat celălalt mare carosier italian, Pininfarina. Anterior, carosierul piemontez fusese contactat de conducerea Alfa Romeo pentru realizarea unor serii de concepte stilistice interesante bazate pe partea mecanică a modelului competițional 6C 3000 CM construit în anul 1953. Primul dream car din această serie a fost Superflow I cu aripi față si plafon realizate din plexiglas și aripioare spate și prezentat la Salonul Auto de la Torino din 1956. Acesta a fost urmat în 1957 de Superflow II cu aripi față convenționale din tablă, Superflow III din 1959 cu caroserie cabrio-spider și fără aripioare spate, și în final Superflow IV din 1960 cu plafon din plexiglas și partea din spate rotunjită. Toate cele patru concepte erau bazate pe același cadru și cu aceeași linie stilistică de bază.

Pornind de la această bază stilistică, un grup de designeri din cadrul studiourilor Pininfarina, condus de Aldo Brovarone și supravegheat de Franco Martinengo, a creat schița care a obținut consimțământul imediat al conducerii Alfa Romeo. Calea evolutivă a rafinamentului tridimensional, de la machetă la prototipul final, trecând prin construcția machetei caroseriei la scară reală, a fost urmărită în mod constant de Battista Pininfarina, care și-a adus contribuția personal la zeci de mici schimbări care au fost decisive pentru a ajunge la capodopera formală reprezentată de Duetto, modelul cabrio-spider de la Alfa Romeo și care a intrat în producție la fabrica Pininfarina din Grigliasco din apropierea orașului Torino.

ALFA ROMEO – 105 DE ISTORIE CU MODELE PRESTIGIOASE  – PRIMA PARTE

Modelul cabrio-spider italian a reprezentat practic, ultimul automobil creat sub egida marelui designer torinez care a decedat la câteva săptămâni după prezentarea oficială al lui Alfa Romeo Duetto, care a avut loc pe data de 10 martie 1966 la cea de-a 36-a ediție a Salonului Auto de la Geneva. La standul producătorului italian, noul model s-a făcut rapid remarcat în fața jurnaliștilor și publicului datorită designului senzațional și original inspirat din cel al concept car-ului Superflow IV din 1960 dar și performanțelor interesante anunțate de conducerea Alfa Romeo.

Pentru lansarea modelului Duetto, președintele Giuseppe Luraghi și echipa de “creativi” care la acea vreme constituiau biroul de relații publice de la Alfa Romeo, au concertat o campanie de publicitate inteligentă, menită să creeze evenimente publice chiar și în afara contextului automobilistic. După debutul său la Salonul Auto de la Geneva, la care presa a dedicat un spațiu amplu, modelul a fost prezentat cu diferite ocazii și alături de persoane publice din politică și antreprenoriat, dar și din rândul artiștilor. O fost organizată inclusiv o săptămână de teste pe străzile din jurul lacului Garda, rezervate pentru jurnaliști la finalul căror aceștia au apreciat pe lângă design-ul exclusiv, performanțele motorului, direcția incisivă, promptitudinea frânelor, manevrabilitatea excelentă și manevrarea ușoară a soft top-ului.

Pentru prezentarea în SUA, a fost organizată o croazieră de traversare a Atlanticului de la Genova la New York, cu o escală la Cannes, cu ocazia festivalului de film cu același nume. La bordul turbo navei Raphael, cu circa 1.300 de invitați din lumea modei, divertismentului, muzicii și sportului – inclusiv Vittorio Gassman, Rossella Falk, Anna Moffo și Marie Laforêt, trei exemplare din modelul Duetto, unul verde, unul alb și unul roșu, au fost îmbarcate la bordul navei pentru a reprezenta steagul italian. Însă marea popularitate la nivel internațional a venit în anul 1967, când Alfa Romeo Duetto a devenit un star de cinema cu filmul The Graduate, cu Anne Bancroft și Dustin Hoffman. De la prima apariție, modelul cabrio – spider italian a fost utilizat ca mașină de scenă în aproximativ 300 de opere cinematografice sau de televiziune.

Pentru alegerea numelui a fost organizat un concurs intitulat “Spider 1600: dă-i un nume. Devino faimos” și având ca premiu un exemplar nou din modelul Alfa. În urma unei distribuții mari de formulare la toți dealerii din Europa, un număr de 140.501 formulare au fost trimise la Arese, sediul central Alfa Romeo, din care aproximativ 15.000 au venit din străinătate. Cele mai populare nume au fost “Pininfarina” și “Pinin”, în onoarea marelui designer care tocmai decedase. Cu toate acestea, comisia a considerat aceste confesiuni ca fiind nepotrivite și a optat pentru al treilea nume votat, respectiv Duetto, un nume care semnifică armonie dublă, în sensul că acest automobil realizează o armonie dublă între grație și putere și, în același timp, armonie în cuplu, după cum a motivat poetul Leonardo Sinisgalli, președintele juriului responsabil cu alegerea numelui. Printre cei care au propus numele Duetto a fost extras câștigătorul exemplarului Alfa Duetto de culoare albă, propus ca premiu, Guidobaldo Trionfi din Brescia, care i-a fost înmânat premiul pe data de 17 iunie 1966, chiar de către președintele Luraghi la sediul istoric Alfa Romeo din Portello.

Începând din iunie 1966 în momentul lansării la comercializare, numele Duetto a fost adăugat oficial la prima serie Spider 1600, dar a putut fi folosit doar pentru primele 190 de exemplare, datorită numelui omonim al unei prăjituri cu ciocolată din acea perioadă, al cărui producător a revendicat dreptul de utilizare comercială a denumirii Duetto, obținând utilizarea exclusivă de către Tribunalul din Milano. Prin urmare, numele Duetto a fost eliminat, dar a rămas atât de înrădăcinat în limbajul comun încât toate evoluțiile ulterioare ale modelului Alfa Romeo, descendent de la prima serie a modelului, sunt în mod normal, chiar dacă necorespunzător, identificate mai ales în Italia, ca Duetto.

Alfa Romeo Spider 1600 dispunea de o parte mecanică împrumutată de la modelul Giulia Sprint GT în versiunea cea mai performantă denumită Veloce având transmisie pe roțile din spate și asigurată de o cutie de viteze manuală cu 5 rapoarte, suspensie prevăzută cu arcuri elicoidale, bare stabilizatoare și amortizoare telescopice, în față cu brațe trapezoidale transversale iar în spate cu axă rigidă și brațe longitudinale, sistem de frânare servoasistat dotat cu discuri și sistem de direcție cu recirculare de bile sau melc globoidal și rolă în funcție de piața de vânzare. Comparativ cu modelul Giulia GT, Spider-ul avea un ampatament scurtat la 2.250 mm.

Forma caroseriei de dimensiuni medii (Lxlxh: 4.250×1.630×1.290 m), după cum chiar producătorul milanez a dorit să specifice, amintește de un os de sepie (de unde a fost preluat și denumirea Osso di sepia a primei serii Alfa Spider), care este de fapt cochilia de moluscă cefalopodă, în virtutea părții frontale și celei posterioare rotunjite și conectate prin laturile convexe, cu o linie de centură destul de joasă. Partea frontală atent elaborată din punct de vedere aerodinamic era dominată de grila tradițională Alfa Scudetto, bara de protecție formată din două părți distincte și farurile cu protecție aerodinamică realizată din plexiglas. Partea din spate de formă conică atât transversal cât și longitudinal, urma detaliile stilului celui mai clasic boat-tail. Pentru versiunea exportată în SUA, protecțiile farurilor din plexiglas au fost înlocuite cu margini cromate. Opțional era propus un hard top de culoare neagră și care imprima modelului un look de coupe.

ALFA ROMEO – 105 DE ISTORIE CU MODELE PRESTIGIOASE  – A DOUA PARTE

Interiorul era dominat de aceeași ambianță sportivă tipică Alfa Romeo ai acelori ani și la care și-a adus contribuția inclusiv stiliștii de la Pininfarina. Planșa de bord beneficia de o parte metalică vopsită în culoarea caroseriei, tablou de bord compus din cele două instrumente principale vitezometru și turometru care aveau margini cromate și separat cu alte 3 instrumente poziționate central iar volanul dotat cu trei brațe era poziționat aproape vertical. Ca dotări opționale erau disponibile: tapițeria din piele, volanul din lemn, radioul, oglinda retrovizoare exterioară dreapta și antena radio.

La momentul lansării, singura versiune disponibilă a modelului conceput pentru un segment mediu-superior, a fost Spider 1600 identificată ca Seria 105.03 și respectiv 105.05 în cazul exemplarelor cu postul de conducere pe partea dreaptă. Ambele erau echipate cu motorul din aliaje ușoare cu 4 cilindri în linie având cilindreea de 1.570 cmc, distribuție cu două axe cu came în chiulasă și alimentare cu două carburatoare dublu corp Weber sau Solex. Puterea maximă furnizată era de 109 CP și care asigura o viteză maximă de 185 km/h și un sprint de la 0 la 100 km/h în 10.5 secunde.

În anul 1967, odată cu programul de extindere a gamei Alfa Romeo cu unele versiuni mai performante, modelul Spider era propus acum și într-o versiune mai sportivă denumită 1750 Spider Veloce și care avea montat un motor de 1.779 cmc care a dezvolta 118 CP și care oferea performanțe ușor superioare (viteză maximă 189 km/h, accelerație 0-100 km/h în 9.5 secunde) în ciuda unei greutăți crescute de la 990 kg la 1.040 kg.

În aprilie 1968, gama modelului Spider este extinsă cu versiunea mai economică 1300 Junior echipată cu un motor de 1.290 cmc și 89 CP. Asociat cu o cutie de viteze manuală cu 5 trepte, motorul asigura o viteză maximă de 170 km/h și o accelerație de la 0 la 100 km/h în 11.4 secunde. Versiunea de bază se deosebea la exterior prin absența protecției din plexiglas de la faruri, geamurile triunghiulare fixe și prin poziția diferită a semnalizatoarelor laterale iar la interior prin volanul cu doar două brațe. În luna decembrie al aceluiași an este sistată comercializarea versiunii 1600. Până la finalul anului 1969 din această primă serie au fost comercializate un număr de 13.678 unități.

Cu prilejul Salonului Auto de la Torino din 1969 își făcea debutul cea de-a doua serie a modelului Alfa Spider cunoscută și sub numele de Coda Tronca (coadă trunchiată) sau Fastback și care se deosebea în special prin partea din spate restilizată de formă trunchiată, în conformitate cu teoriile aerodinamice susținute de profesorul Kamm, pentru un impuls mai mare la rulare, determinat de curenții de aer care se desprind rapid, datorită formei trunchiate, permițând o mai bună precizie la rularea cu viteze ridicate. Urmând noua tendință în ceea ce privește partea aerodinamică a caroseriei, au fost introduse mânere de concepție nouă pentru portiere care se încadrau mai bine în aspectul general. Au fost introduse noi bare de protecție realizate din oțel inoxidabil și dotate cu o protecție din cauciuc iar parbrizul era acum mai înclinat cu beneficii pentru partea aerodinamică cât și pentru design iar soft top-ul a fost, de asemenea, modificat și dotat cu un nou sistem de prindere pentru o mai bună impermeabilitate și o ușurința în utilizare. Protecția din plexiglas pentru faruri a rămas doar în dotarea versiunii 1750 Veloce europene în timp ce lungimea caroseriei a scăzut în urma modificărilor aduse la partea din spate de la 4.250 m la 4.120 m.

La interior, cea de-a doua serie beneficia de o planșă de bord restilizată dotată acum cu o consolă centrală și cu un tablou de bord de concepție nouă precum și de scaune reproiectate și dotate în serie cu tetiere.

Finalul anului 1971 aduce lansarea versiunii 2000 Veloce care înlocuia în gamă versiunea 1750 Veloce care prelua de la aceasta farurile cu protecție aerodinamică și care avea în dotare cu motor de 1.962 cmc și 132 CP care asigura o viteză maximă de 194 km/h și un sprint de la 0 la 100 km/h în 9.2 secunde. Un an mai târziu, gama modelului cabrio italian este înnoită cu versiunile 1600 și 1600 Junior echipate cu motorul de 1.570 cmc și 109 CP, ultima având un echipament de dotări și detalii similare cu cele ale versiunii 1300 Junior.

ALFA ROMEO GIULIETTA CELEBREAZĂ 60 DE ANI

În 1974 sunt realizate unele mici restilizări la detaliile de la exterior, interiorul era configurat acum după schema cu 2+2 locuri iar puterea motoarelor de 1.6 și 2 litri a fost redusă la 102 și respectiv 128 CP.

În cursul anului 1977, versiunea 1300 Junior a fost sistată de la comercializare iar un an mai târziu, versiunea 2000 Veloce a primit unele îmbunătățiri de ordin stilistic la detaliile de la exterior iar la interior a beneficiat de scaune de concepție nouă care aveau acum integrate centurile de siguranță în trei puncte (introduse și la celelalte versiuni), panourile portierelor restilizate, noi materiale pentru finisare și un echipament de dotări opționale îmbunătățit în care erau acum incluse jantele din aliaj, geamurile cu tentă fumurie și farurile halogene. Tot în 1978 este lansată cea mai cunoscută ediție limitată a modelului Alfa Spider, denumită Niki Lauda, realizată într-o serie de 350 de unități comercializată exclusiv în SUA și care celebra revenirea mărcii italiene în Formula 1 după o pauză de aproape 20 de ani doar ca furnizor de motoare pentru echipa Brabham Alfa Romeo pentru care pilotul austriac a concurat între anii 1978 – 1979.

Anul 1980 aduce o unificare a configurației pentru exterior și interior la ambele versiuni 1600 și 2000 care beneficiau în acest caz de o planșă de bord ușor redesenată și de unele dotări suplimentare oferite opțional precum geamurile cu acționare electrică și radio casetofonul. În acelaști timp producția versiunii 1600 Junior a fost sistată.

În această serie toate motoarele erau alimentate cu ajutorul a două carburatoare orizontale cu dublu corp Dell’Orto, Weber sau Solex, cu excepția seriei “America“, realizată pentru export în SUA, disponibilă pentru versiunile 1750 și 2000 ale căror motoare erau alimentate cu sistem de injecție mecanică SPICA (o subsidiară Alfa Romeo), cu excepția ultimelor exemplare din 1982, deja echipate cu sistemul electronic de injecție Bosch Jetronic. Din 1974 exemplarele exporte pe piața din SUA se deosebeau prin barele de protecție ranforsate și de dimensiuni majorate, cerute de standardele de omologare ale țării respective, de luminile de poziție laterale față-spate, jantele de 14 țoli, de dotări suplimentare precum și de o gamă de culori specifică, atât a caroseriei, cât și a interiorului coordonate la rândul lor cu cea a soft top-ului. Această seria care a fost cea mai longevivă din cele patru fiind produsă în 51.811 de exemplare.

Cea de-a treia serie a modelului Alfa Spider cunoscută sub denumirea Aerodinamica a debutat în premieră pe piața nord americană în toamna anului 1982 în timp ce în Europa a fost lansată la ediția din 1983 a Salonului Auto de la Geneva și care se evidenția printr-un substanțial restyling. La exterior, această serie se deosebea în principal prin partea din spate reproiectată, dotată cu blocuri optice de mari dimensiuni și un eleron stilizat format din trei elemente și realizat din material plastic de culoare neagră, noile bare de protecție de dimensiuni generoase realizate din material sintetic și spoilerul frontal. Modificarea părții din spate care era în sine una originală și în conformitate cu tendințele de la începutul anilor ’80, nu a fost prea apreciată de entuziaștii brandului italian cu toate că, derivă dintr-un studiu aprofundat efectuat de Pininfarina în tunelul său aerodinamic, cu avantaje aerodinamice care totuși nu au influențat prea mult look-ul clasic al modelului Alfa Romeo Spider. În urma acestei modificări adusă la partea din spate lungimea caroseriei a crescut de la 4.120 la 4.267 m.

ALFA ROMEO GIULIA SPRINT GT – 50 DE ANI DE LA LANSARE

La interior, cea de-a treia serie Alfa Spider dispunea de o planșă de bord ușor redesenată, scaune de concepție nouă, un volan din lemn și noi materiale pentru finisare. Gama de motorizări era compusă din cunoscutele motorizări cu 4 cilindri de 1.6L (109 CP) și 2L (128 CP) ambele alimentate cu două carburatoare dublu corp Weber.

În cursul anului 1986 este realizat un ușor facelift ce a vizat interiorul unde scaunele au fost revizuite iar planșa de bord beneficia de un tablou de bord reconfigurat în care erau integrate instrumentele secundare, plasate anterior pe consola centrală, în locul cărora au fost introduse guri suplimentare de ventilație. În același timp este lansată versiunea de top 2000 Quadrifoglio Verde care se diferenția la exterior prin barele de protecție integrate cu spoiler, pragurile aerodinamice, jantele din aliaj de 15 țoli cu design elaborat și retrovizoarele exterioare vopsite în culoarea caroseriei iar la interior prin scaunele profilate, volanul îmbrăcat în piele și dotările standard suplimentare (tapițeria din piele, geamurile electrice și radio casetofonul). În același timp echipamentul de dotări a fost suplimentat cu retrovizoarele exterioare reglabile din interior oferite în standard, hard top-ul în culoarea caroseriei, instalația de aer condiționat și jantele sport din aliaj disponibile opțional. Din această a treia serie au fost fabricate până la finalul anului 1989 un total de 37.208 unități.

Către finalul anului 1989 este prezentată a patra serie și totodată ultima a modelului Alfa Spider cunoscută și sub numele de Ultima sau Bella. Cu ajutorul studiourilor de design Pininfarina a fost realizat un design cu o linie mai echilibrată și elegantă obținută prin reproiectarea părții din spate și eliminarea eleronului profilat care părea ușor demodat pentru noua tendință a bio-designului și care a debutat la sfârșitul anilor ’80. Odată cu dispariția acestui detaliu, look-ul era acum mai suplu și mai captivant. Barele de protecție erau acum integrate și vopsite în aceeași culoare ca și caroseria, scutul frontal redesenat și integrat în bara de protecție iar pragurile laterale aerodinamice au fost înlocuite cu unele integrate complet în caroserie. Retrovizoarele exterioare erau carenate și vopsite în culoarea caroseriei iar grupurile optice spate erau în stilul celor de la modelul din clasa superioară Alfa 164.

În schimb, interiorul se evidenția prin planșa de bord cu tabloul de bord ușor modernizat și realizată în două culori, volanul îmbrăcat în piele și noile materiale utilizate pentru finisări. În același timp echipamentul de dotări a fost substanțial îmbunătățit prin introducerea în standard a direcției servoasistate, retrovizoarelor exterioare reglabile electric, geamurilor acționate electric, închiderea centralizată a portierelor și tapițeria din imitație de piele (sky) în combinație cu Alcantara. Contra cost erau oferite în plus tapițeria din piele, radio casetofonul stereo și jantele din aliaj cu design personalizat.

MUZEUL ALFA ROMEO – LA MACCHINA DEL TEMPO

Gama era acum compusă din două versiuni: 1600 având în dotare propulsorul de 1.6L (109 CP) alimentat cu două carburatoare dublu corp Weber și 2000 echipată cu propulsorul de 2L (126 CP) alimentat cu injecție electronică Bosch Motronic și dotat acum cu variator de fază care acționa asupra conductelor de aspirație. Schema mecanică rămânea aproape neschimbată, excepție făcând adoptatrea diferențialului autoblocant în cazul versiunii 2000. Din anul 1992 singura versiune rămasă în producție a fost 2000.

Pentru piața americană, cea de-a patra serie a fost numită Spider Veloce și comercializată exclusiv în versiunea 2000 iar pentru a se conforma standardelor americane de siguranță aceasta avea o a treia lampă stop incorporată pe portbagaj iar la interior pe partea inferioară a planșei de bord se găseau montate protecții pentru genunchi. Barele de protecție au fost echipate la interior cu amortizoare în locul suporturilor fixe ale versiunilor europene. Începând cu anul 1992, Spider Veloce a fost dotat cu dispozitivul de protecție tip airbag pentru șofer. La exterior nu exista nicio diferență între cele două variante cu excepția luminilor de poziție laterale introduse în barele de protecție. Toate exemplarele destinate pieței din SUA erau echipate în standard cu instalație de aer condiționat, tapițerie din piele și maneta schimbătorului de viteze din lemn. Printre opțiuni era propusă și o cutie de viteze automată cu 3 trepte. Din această ultimă serie au fost comercializate până la mijlocul anului 1994 un număr de 21.407 unități.

Text: Auto Retro Passion

Foto: Alfa Romeo; Arhivă; Auto Retro Passion

 

 

 

Comments are closed.

August 05, 2021