BESTSELLER-UL FIAT 127 CELEBREAZA JUMATATE DE SECOL

20 aprilie 2021
Comments off
231 Vizualizari
Previous Image
Next Image

info heading

info content


 

În urmă cu jumătate de secol, la Geneva Motor Show debuta noul model 127 din clasa mică al producătorului auto italian FIAT. Comparativ cu predecesorul 850, modelul Fiat 127 era considerat unul revoluționar atât din punct de vedere tehnic fiind conceput după soluția ″totul în față″ cât și al conceptului caroseriei care era de tipul hatchback în două volume (o premieră pentru Fiat). Mulțumită numeroaselor sale calități și soluțiilor tehnice avansate implementate, modelul italian câștigă trofeul Car of the Year 1972 și devine în scurt tip un bestseller cu o carieră longevivă.

În anul 1970, în Italia au fost fabricate 648.000 de automobile cu motoare având capacități cuprinse între 1.000 și 1.500 cmc, 447.000 de automobile dotate cu motoare sub 500 cmc și doar 220.000 de automobile ale căror motoare aveau cilindreea cuprinsă între 500 și 1.000 cmc. La acestă ultimă categorie se încadra și modelul 850 din clasa mică de la Fiat care nu mai înregistra vânzările așteptate și care practic a grăbit finalul carierei acestuia în Italia începută în 1964, cu cel puțin un an mai devreme decât se stabilise inițial, respectiv în 1971.

Proiectul viitorului model Fiat din segmentul mic care trebuia să înlocuiască în gamă modelul 850, a demarat în anul 1968 și a fost cunoscut sub denumirea codificată X1/4. La partea tehnică a proiectului a lucrat o echipă condusă de cunoscutul inginer Dante Giacosa în timp ce stilul a fost încredințat lui Pio Manzù și care a fost asistat de Rodolfo Bonetto. Din nefericire, Manzù nu a mai apucat să vadă finalizarea muncii sale, pentru că a murit într-un accident de mașină chiar în drum spre Torino pentru prezentarea oficială a machetei viitorului model.

Lansarea oficială a noului model din clasa mică de la Fiat, denumit 127, a avut loc la ediția din 1971 a Salonului Auto de la Geneva. În comparație cu modelul predecesor, Fiat-ul 127 reprezenta un salt remarcabil fiind conceput după soluția ″totul în față″ având motorul poziționat frontal transversal, transmisie pe roțile din față, suspensie independentă cu schemă Mc Pherson în față și resort monolamelar transversal în spate, sistem de frânare mixt cu discuri în față și tamburi în spate iar direcția de tipul cu cremalieră. În schimb, motorul cu 4 cilindri în linie de 903 cmc având distribuție cu arbore cu came laterale și alimentare cu carburator inversat Weber era împrumutat de la modelul 850 Sport Coupe, dar care în acest caz dezvolta doar 47 CP la 6.200 rpm și cu un cuplu maxim de 6,3 kgm la 3.500 rpm. Motorul era asociat în standard cu o cutie de viteze manuală cu 4 trepte și asigura o viteză maximă de 135 km/h și o accelerație de la 0 la 100 km/h în 19 secunde.

Multe dintre soluțiile tehnice avansate mai sus amintite au fost, de asemenea, implementate și testate în cadrul grupului FIAT pe modelele Autobianchi A112 din clasa mini și Fiat 128 din clasa compactă, ambele lansate în anul 1969 și care au înregistrat un mare succes comercial încă de la debut, în special pe piața italiană. Alte soluții inovatoare implementate pe modelul italian erau: barele de protecție realizate din polipropilenă cu suport metalic (o premieră pentru un automobil de serie), coloana de direcție articulată, zone cu deformare progresivă a caroseriei în caz de impact și caroseria în două volume de tip hatchback.

Dimensiunile caroseriei erau în conformitate cu media clasei mici europene de la acea dată (Lxlxh: 3.595×1.525×1.360m, ampatament 2.225 m) iar grație soluței tehnice constructive ″totul în față″, Fiat-ul 127, s-a dovedit a fi mult mai spațios la interior în comparație cu modelul 850. Interiorul puncta în special la capitolul raționalitate, atât în privință exploatării la maxim a spațiului (confortabil pentru 4 persoane) cât și în privința ergonomiei postului de conducere. Un alt atu important al modelului, îl reprezenta portbagajul care dispunea de o capacitate de 365 dmc fiind cel mai spțios din clasa mică, mulțumită în primul rând roții de rezervă care în acest caz a fost poziționată în compartimentul motorului.

La testele rezervate presei, modelul Fiat din segmentul mic, a demonstrat un comportament excelent, cu o ținută de drum sigură, o manevrabilitate ridicată și un sistem de frânre promt. În același timp etajarea cutiei de viteze și performanțele sau dovedit a fi de un bun nivel, toate în combinație cu un consum de combustibil redus. Mulțumită numeroaselor sale calități, succesul comercial al modelului a fost rapid încă de la debut, acesta obținând la finalul anului 1971 în Europa premiul Car of Year 1972.

FIAT – O TRADIȚIE DE 120 DE ANI

În aprilie 1972, alături de varianta de caroserie standard cu două portiere a fost introdusă varianta cu trei portiere dotată cu un hayon de dimensiuni generoase și care facilita accesul la portbagaj. În acest caz bancheta spate era rabatabilă, mulțumită căreia, volumul de încărcare al portbagajului putea fi extins.

În iunie 1974, este fabricat exemplarul cu nunărul 1 milion iar începând din anul 1975 este disponibil nivelul de echipare Special oferit pentru ambele varinate de caroserie și care ieșea în evidență la exterior prin grilă frontală cu design mai elegant, barele de protecție cu profil de cauciuc, lampa de mers înapoi și profilele cromate suplimentare iar la interior prin planșa de bord cu design ușor diferit și scaunele bicolore dotate opțional cu tetiere. Versiunea Special avea ca dotări standard: scaunele cu spătar reglabil și geamurile spate de tip custode.

La începutul anului 1976, pentru a face față reglementărilor antipoluare care tocmai intraseră în vigoare, motorul a suferit unele modificări în consecință la distribuție (reducerea fazelor de admisie și evacuare, înclinația supapelor) la alimentare ( carburator Weber 30 IBA 22 în locul originalului Weber 32 IBA 20). Cu această modificare motorul devine mai puțin performant și mai puțin economic. Putere maximă dezvoltată era acum de 45 CP la 5.600 rpm iar cuplul maxim de 6,5 kgm la 3.000 rpm.

Din iulie 1976 era disponibilă în gama modelului italian varianta de caroserie cu 4 uși în cobinație cu versiunea de echipare Special și care era fabricată în Spania de către compania Seat, cu care producătorul italian avea semnat un parteneriat. Aceasta prezenta unele mici diferențe la detaliile și dotările de la interior. În același an, în Brazilia demarează producția modelului Fiat 147 care se deosebea de varianta europeană 127 prin unele detalii specifice atât la exterior cât și la interior.

În mai 1977, Fiat-ul 127 a fost supus unui restyling profund ocazie cu care debutează cea de-a doua serie a modelului. Modificările de ordin stilistic au fost semnificative și au vizat atât exteriorul cu partea frontală și cea posterioară cât și interiorul cu o planșă de bord și scaune de concepție nouă. În același timp, lungimea a fost ușor majorată ajungând la 3.645 m. Din acest moment au fost propuse un număr de 4 variante de caroserie cu 2, 3, 4 și 5 portiere, ultimele două fabricate de către Seat. De asemenea au fost disponibile trei versiuni de echipare (L, C și CL) și două motorizări (903 cmc – 45 CP și 1.049 cmc – 50 CP). La momentul lansării selei de-a doua serii a modelului, variantele de caroserie cu 2 și 3 uși erau oferite în versiunile L și C în combinație cu motorul de 903 cmc, în timp ce variantele cu 4 și 5 uși doar în versiunea CL și cu motorul de 1.049 cmc. Ulterior, variantele cu 4 și 5 uși au fost disponibile și în versiunile de echipare C și CL în combinație cu motorul de 903 cmc iar cele cu 3 uși și cu nivelul de echipare CL având motorul de 1.049 cmc. Tot în anul 1977 demarează în Brazilia fabricația modelului Fiorino care reprezenta varianta utilitară a modelului 147 (Fiat-ul 127 brazilian) și care era disponibil în două variante de caroserie: van și pick-up.

FIAT 1300-1500 ANIVERSEAZĂ 60 DE ANI DE LA DEBUT

Versiunea de echipare L se deosebea prin barele de protecție metalice de culoare neagră cu protecții din material plastic la extremități, lipsa luminilor de mers înapoi și un interior destul de auster dotat cu tapițerie din vinilin de culoare neagră, scaune cu spătare fără reglaj, panourile portierelor finisate cu acelși tip de material ca și tapițeria și fără spații de depozitare a obiectelor. Versiunea intermediară C beneficia de bare de protecție de dimensiuni mai mari și realizate în întregime din plastic, lumini de mers înapoi iar la interior de scaune mai profilate cu tapițerie din vinilin sau material textil, podea mochetată, plafon acoperit cu material textil perforat, panourile portierelor tapițate cu același material ca și scaunele și dotate cu cotiere și spații de depozitare a obiectelor. Ca dotări standard erau oferite: bricheta, termometrul lichidului de răcire și ștergătoarele de parbriz cu comandă electrică. În scimb, versiunea de top CL dispunea de bare de protecție cu margine metalică vopsită în culoarea argintiu metalizată, grila frontală cu marginea de jos cromată, capace cromate pentru jante, geamuri spate de tip custode, tapițerie din imitație de piele sau velur, scaune cu spătare reglabile și panouri de portiere din material textil. Opțional, pentru această versiune erau propse: turometrul, geamurile atermice, tetierele, centurile de siguranță în 3 puncte, luneta cu sistem de degivrare, ștergătorul pentru lunetă și vopseaua metalizată.

Din punct de vedere tehnic, cea mai importantă noutate o constituia noua cutie de viteze care dispunea de un raport final mai lung cu 15% cu beneficii în privința consumului de combustibil și la confortul acustic în special când se rula pe autostradă.

Luna iunie a nului 1978 aduce lansarea versiunii mai performante 127 Sport dispoibilă doar în varianta cu 3 uși și echipată cu motorul de 1.049 cmc alimentat cu un carburator dublu corp inversat Weber care era în măsură să dezvolte 70 CP și să permită o viteză maximă de 160 km/h și un sprint de la 0 la 100 km/h în 15 secunde. La exterior, 127 Sport prezenta una look ușor agresiv: spoiler frontal, eleron posterior, grilă frontală cu design personalizat, logo-uri Sport, jante cu design sportiv, pneuri 155/70, evacuare dublă iar caroseria era oferită cu doar trei culori, respectiv negru cu dungi adezive portocalii, portocaliu cu dungi adezive negre sau gri metalizat cu dungi adezive negre, În interior, aceasta dispunea de scaune anatomice față cu tetiere integrate, volan sport cu diametru redus având două brațe din aluminium și coroană căptușită, instrumente suplimentare de bord, tapițerie mixtă din piele și material textile opțional. Ca dotări standard era incluse: turometrul, ceasul, luneta cu sistem de degivrare, ștergătorul pentru lunetă și bancheta spate fracționabilă. În același an, debuta versiunea 127 Top bazată pe 1050 CL și propusă doar cu caroserie în 3 uși și în două culori specifice, bronz și albastru, ambele metalizate. În echipamentul standard erau incluse: tapițeria din velur, scaune dotate cu tetiere și banchetă spate fracționabilă, geamuri atermice, volan sport, luneta cu sistem de degivrare și ștergător iar opțional erau propuse jantele versiunii Sport în două tonuri negru / gri cu pneuri 155/70 și trapa din material textil cu acționare manuală.

În anul 1979 debuta la comercializare 127 Rustica, o versiune cu aspect off-road, caroserie în 3 uși similară cu modelul Fiat 147 (varianta braziliană a modelului 127) și un echpament de dotări auster. Aceasta avea în echipare un motor de 1.049 cmc, suspensie ranforsată (arcuri elicoidale față Tropico iar în spate arcuri lamelare) și scut de protecție pentru motor. Farurile și grupurile optice erau protejate de o grilă montată pe barale de protecție care erau metalice de formă tubulară iar la interior beneficia de o planșă de bord similară modelului 147 și scaune specifice cu structură tubulară și tapițerie din imitație de piele de culoare maro. Versiunea era propusă exclusiv cu o vopsea semi-opacă de culoare bej militar, jante de culoare neagră cu pneuri de iarnă iar ca unică opțiune era oferit un portbagaj din structură metalică tubulară montat pe plafon. 127 Rustica era asamblată la fabrica Lamborghini din Sant’Agata Bolognese și a fost comercializată până în anul 1981.

LONGEVIVUL MODEL PANDA DE LA FIAT A CELEBRAT 40 DE ANI

La începutul anului 1980 este introdusă varianta de caroserie cu 5 uși având nivelul de echipare C și motorizarea de 903 cmc iar pe unele piețe europene demarează comercializarea modelului utilitar Fiorino produs în Brazilia. În luna noiembrie al aceluiași an, sunt lansate versiunea cu motor diesel 127 D și varianta 127 Panorama, ambele bazate pe caroseria variantei îmbunătățite a modelului Fiat 147 produs în Brazilia, cu un look ușor diferit de cel al variantei 127 europene. Prima era propusă în varianta cu 3 uși și era echipată cu un motor diesel de 1.301 cmc și 45 CP iar cea de-a doua dispunea de o caroserie break cu 3 uși disponibilă atât cu motor pe benzină de 1.049 cmc cât și diesel de 1301 cmc.

Între timp, în martie 1981, când modelul 127 fusese deja fabricat în peste 3 milioane de exemplare, FIAT a efectuat o revizuire a gamei acestuia. Astfel, versiunile L, C, CL și Sport sunt înlocuite cu Special (o versiune intermediară între versiunile anterioare L și C) disponibile cu motorul 903 cmc (cu 2 și 3 uși) și de 1.049 cmc (numai cu 3 uși), Super (similară cu CL dar cu toate opționalele și jantele versiunii C), disponibil cu ambele motoare de 903 și 1.049 cmc (ambele cu 3 uși) și respectiv Sport II, identică cu versiunea precedentă în ceea ce privește motorizarea. În același timp, modelul beneficiază de un nouă gamă de culori, benzi de protecție laterale și bandă de identificare a versiunii pe hayon. Echipamentul de dotări anterior, considerat ca unul auster, a fost în cele din urmă îmbunătățit (tetiere și centuri de siguranță retractabile în standard, radio opțional). Versiunea Top cu 3 uși având motor de 1.049 cmc și CL cu 4 uși având motor 903 cmc rămân neschimbate, în timp ce versiunea C cu 5 uși având motor de 903 cmc este înlocuită cu versiunea CL cu 5 uși având același motor.

În ianuarie 1982, are loc lansarea celei de-a treia serie și totodată ultima a modelului 127, caracterizată printr-un facelift major atât la exterior cât și la interior. La exterior, această serie se deosebea prin grila frontală de mari dimensiuni, farurile rectangulare și semnalizatoarele poziționate pe părțiel laterale ale farurilor, grupurile optice spate de concepție nouă și de dimensiuni generoase, barele de protecție de dimensiuni majorate realizate din material plastic și integrate cu spoiler și protecțiile laterale mai late inclusiv pe pasajele roților în cazul versiunilor de echipare superioară. Interiorul se evidenția prin planșa de bord și scaunele de concepție nouă precum și prin noile materiale pentru finisare. Ca dotări opționale erau propuse în premieră: bancheta spate fracționabilă și radio casetofonul. Cu excepția unei noi capote mai lungi, pentru a se alinia cu noile proiectoare, caroseria nu a fost supusă unor modificării ample, iar diferențele estetice, aparent considerabile, se datorează exclusiv mulajelor adăugate. În cazul celei de-a treia serii, lungimea și lățimea caroseriei au fost ușor majorate, măsurând 3.711 m și respectiv 1.552 m.

Nivelurile de echipare rămân cele introduse cu ocazia ușoarei modernizări din martie 1981 respectiv Special, Super și Sport. Motoarele pe benzină de 903 și 1.049 cmc precum și cel diesel de 1.301 cmc rămân neschimbate, în timp ce pentru versiunea Sport este introdusă o nouă motorizare de 1.301 cmc și 75 CP care asigura o viteză maximă de 165 km/h și o accelerație 0 – 100 km/h în 12 secunde. Cea mai importantă noutate de ordin tehnic a celei de-a treia serii o reprezenta posibilitatea montării cutiei de viteze cu 5 trepte, care pe primele două serii nu au fost disponibilă datorită formei lonjeroanelor față care nu lăsa suficient spațiu pentru montarea acestei cutii de viteze. Cutia de viteze cu 5 era oferită standard pe versiunile 1050 Super și Sport. Suspensia a fost de asemenea, profund revizuită, iar pentru prima dată roțile din față dispuneau acum de un camber negativ.

Lansarea în ianuarie 1983 a modelului succesor Uno, nu a determinat cum s-a crezut inițial, ieșirea din producție a modelului 127 care, chiar în acel an a fost supus unui lejer restyling pentru a deveni o alternativă low-cost la noul model Uno. Modelul a fost cunoscut din acel moment ca 127 Unificata, adică un singur model pentru Europa și America de Sud unde era produs și care reprezenta de fapt varianta restilizată a modelului 147 și care a condus practic la scoaterea definitivă din producție a variantei italiene. Fiat 127 Unificata era propusă cu două motorizări, din care una pe benzină de 1.050 cmc și una diesel de 1.301 cmc, două variante de caroserie hatchback cu 3 uși și break Panorama cu 3 uși și un singur nivel de echipare denumit Super. Varianta 127 Unificata se deosebea la exterior prin noua grilă frontală care avea integrat noul logo Fiat cu cinci bare cromate și printr-un hayon de dimensiuni ușor diminuate comparativ cu cel al seriei 3, practic cu același prag înalt de deschidere ca prima serie din 1971. Această nouă serie trebuia să rămână în continuare în umbra modelului Uno, iar impactul său în gamă și respectiv în segment trebuia să fie și el unul discret. Cariera europeană a modelului 127 s-a încheiat în anul 1987, în timp ce în America de Sud producția a continuat până la mijlocul anilor ’90.

SERIA DE MODELE FIAT 1800/2100/2300 ANIVERSEAZĂ 60 DE ANI

Începând cu anul 1981, modelul de clasă mică de la Fiat, a fost fabricat (cu componente Fiat din Brazilia, inclusiv motoarele pe benzină) în Argentina de către compania Sevel, un joint-venture între companiile Fiat și Peugeot iar numele modelului argentinian a variat de-a lungul carierei sale de 15 ani. Prima serie (identică cu 147/Rustica din Brazilia) a fost numită Brio. Mai târziu, odată cu adoptarea grilei frontale cu cinci bare cromate în 1983 a devenit Spazio iar din 1993 a fost numit Vivace până în 1996, când producția a încetat în Argentina timp cu cea din Brazilia a fost stopată în 1987.

Producția Fiat-ului 127 a fost realizată, de asemenea și în Spania de către compania Seat, care a comercializat modelul ca Seat 127, încă din prima serie. Nu a fost pur și simplu un proces de asamblare a componentelor automobilului, așa cum s-a crezut inițial. Exista un adevărat și propriu proces industrial pentru componentele automobilelor care au fost asamblate sub licență Fiat de către Seat. Caracteristicele principale ale Seat-ului 127 au fost: disponibilitatea încă de la prima serie a caroseriei cu 4 și 5 uși (niciodată produse în Italia de către Fiat), combinația dintre motorul de 903 cmc și nivelul de echipare CL din a doua serie (în Italia era rezervată doar pentru motorizarea de 1.050 cmc) și noul motor de 1.010 cmc derivat din cel de 903 cmc (în Spania, la a doua serie motorul 1.050 cmc nu a fost disponibil). A treia serie sub același control Fiat a fost denumită Seat 127 Fura și a fost egală din punct de vedere stilistic cu a treia serie fabricată în Italia. La sfârșitul acordului cu Fiat, începând din anul 1983, la fel ca în cazul modelelor Panda și Ritmo, compania spaniolă a efectuat unele mici modificări la modelul existent pentru a se diferenția mai mult de modelul original italian și care a fost numit mai simplu Seat Fura.

Unii carosieri precum: Francis Lombardi, Moretti, Fissore, Frua și Coriasco au realizat variante berline cu 4 sau 5 uși, coupe, break și utilitare personalizate, construite în serii mici și derivate din modelul 127 între anii 1972 – 1984.

Producția totală în Europa a modelului Fiat 127 a fost de 5.124.289 exemplare din care 3.779.086 exemplare au fost fabricate în Italia iar 1.345.203 exemplare în Spania. La acestea se mai adaugă și cele 1.169.312 de unități fabricate în Brazilia și 232.807 produse în Argentina.

Text: Auto Retro Passion

Foto: FIAT; Arhivă

 

Comments are closed.