AMPHICAR 770 SINGURUL AUTOMOBIL CIVIL AMFIBIU A ANIVERSAT 60 ANI

5 mai 2021
Comments off
293 Vizualizari
Previous Image
Next Image

info heading

info content


 

La ediția din urmă cu 60 de ani a Salonului Auto de la New York era lansat Amphicar 770, un vehicul decapotabil amfibiu dezvoltat și construit în Germania. Amphicar 770 este singurul automobil civil amfibiu care a fost produs în serie iar unele exemplare au fost special realizate și echipate pentru operațiunile de poliție și salvare.

Amphicar 770 a fost comercializat începând din anul 1961 și a continuat până în anul 1968 însă producția a fost sistată în anul 1965. Considerat ca un descendent al lui Volkswagen Schwimmwagen, modelul Amphicar oferea performanțe modeste în comparație cu majoritatea bărcilor sau automobilelor contemporane. Numele Amphicar reprezintă o combinație dintre cuvintele din limba engleză “amphibious” și “car“.

Inginerul Hans Trippel a dezvoltat vehiculul pentru firma Deutschen Waggon und Maschinenfabrik (DWM) din Wittenau (Germania) care mai târziu a devenit Deutsche Waffen und Munitionsfabriken AG. Caroseria a fost produsă de Industrie-Werke Karlsruhe AG (IWK) într-o fostă fabrică de armament din Schlutup, lângă Lübeck. La debutul său pe piață, în Germania, automobilul avea un preț de 10.500 mărci.

Modelul german este realizat pe un cadru tubular și dispune de o caroserie realizată din oțel, a cărei parte inferioară are o grosime de 1,5 mm iar toate componentele principale sunt sudate. Portierele sunt proiectate pentru imersiune cu un sistem de garnitură dublă iar în compartimentul motorului există o pompă de santină, pentru a elimina apa care ar putea pătrunde în compartimentul motorului pe la osie. Pentru navigarea în apă există lumini de navigație în culorile roșu/verde și o sirenă de semnalizare acustică. În plus, dispune și de o lumină albă de poziție pe acoperiș. Roata de rezervă este poziționată în portbagaj iar deasupra punții față se găsește rezervorul realizat din material plastic.

Partea din față inferioară este ușor ascuțită și tăiată brusc dedesubt. Roțile sunt poziționate la o înălțime suficient de mare astfel încât vehiculul să stea cu mult deasupra nivelului solului atunci când se află pe uscat. Barele de protecție față și spate sunt plasate jos pe panourile caroseriei dar destul de ridicate în raport cu solul. Parbrizul dintr-o singură bucată este curbat iar plafonul pliabil face ca tipul caroseriei să fie clasificat ca un cabriolet iar interiorul configurat pentru 4 locuri. Caroseria modelului german era oferită la alegere cu patru culori: alb – Beach Sand White, roșu Regatta Red, bleu – Lagoon Blue și verde deschis – Fjord Green.

Motorul aflat în dotarea modelului Amphicar 770 era unul cu 4 cilindri în linie care se afla și în echiparea modelului britanic Triumph Herald 1200. Acesta avea o cilindree de 1.147 cmc și dezvolta o putere 43 CP la 4.750 rpm conform reglementărilor SAE de la acea vreme și era mai mare decât cea a lui Triumph Herald datorită evacuării mai scurte. Transmisia se realiza pe roțile din spate și era asigurată de o cutie manuală cu 4 trepte de la Wuppertal Hermes cu un raport de 3:1 și cu posibilitatea funcționării în combinație cu cele două elice polimerice pentru navigația în apă.

Motorul era montat în partea din spate a automobilului iar pentru utilizarea în apă, același motor manevra o pereche de elice reversibile poziționate sub bara de protecție spate, cu ajutorul unei manete cu doua trepte de viteză care se manevra înainte sau înapoi. În momentul intrării în apă a automobilului, maneta schimbătorului cutiei de viteze a transmisiei principale se poziționează în punctul neutru. Cuplând prima treaptă de viteză care acționează cele două elice când se apropie de o rampă pentru bărci, Amphicar poate fi scos în sine din apă.

Suspensia era prevăzută cu arcuri elicoidale și amortizoare hidraulice, sistemul de frânare era hidraulic și dotat cu tamburi, frâna de staționare de mecanică iar direcția atât cea în deplasarea pe drum cât și în apă se realiza de puntea față. Modelul dispune de 13 puncte de degresare și lubrifiere peste tot în vehicul, pentru a se evita gripajele având în vedere prezența apei în cele mai multe zone mecanice. Constructorul comunică o viteză maximă de 120 km/h pe drumurile amenajate și 6,5 noduri (12 km/h) pe apă.

Din cele 3.878 exemplare fabricate, un număr de 3.046 au fost exportate în Statele Unite ale Americii. Prețul de vânzare în SUA era cuprins între 2.800 și 3.300 de dolari. Prețul ridicat de achiziție care era echivalent cu dublul prețului unui Volkswagen Beetle, nu a favorizat comercializarea într-un număr mare de exemplare. Datorită acestui fapt, constructorul german a scăzut prețul începând cu anul 1964 la 8.385 mărci. După sistarea producției, compania americană a lui Hugh Gordon din Santa Fe Springs, California, a achiziționat majoritatea pieselor de schimb și componentelor automobilului rămase pe stoc.

Pe data de 16 septembrie 1965, patru britanici au traversat Canalul Mânecii de la Dover la Calais în 7 ore și 20 de minute folosind două exemplare ale modelului Amphicar iar a doua zi s-au deplasat la Salonul Auto de la Frankfurt. Tot în anul 1965, două exemplare ale modelului german au navigat cu succes pe râul Yukon din Alaska.

Amphicar a fost inclusiv protagonist în unele filme precum: Rotten to the Core (1965), The Sandwich Man (1966), The President’s Analyst (1967), Inspector Clouseau (1968), The Laughing Woman (1969), Savannah Smiles (1982), Pontiac Moon (1994), în episodul 5 al sezonului 4 din The Avengers (Castelul De’ath 1965) și All the Way (2016).

În iulie 2018, la aniversarea a 50 de ani de la ultimul exemplar produs de Amphicar, s-a desfășurat cea mai mare reuniune de exemplare de Amphicar (în total 72) la Celina (Ohio – SUA), organizată de International Amphicar Owners Club din SUA și care a fost înregistrată în Cartea Recordurilor. La o jumătate de secol după sistarea producției, exemplarele modelului amfibiu german perfect restaurate pot valora până la 80.000 de dolari. Valoarea se datorează în parte la costului ridicat al pieselor de schimb (numai costurile transmisiei se ridică până la 15.000 dolari).

Text: Auto Retro Passion

Foto: Pruducător; Arhivă; Auto Retro Passion

Comments are closed.