Ultimele articole

50 DE ANI CU AVANGARDISTUL NSU RO80

28 decembrie 2017
Comments off
776 Vizualizari
Previous Image
Next Image

info heading

info content


 

Lansat la comercializare în octombrie 1967,  modelul german NSU RO80, a fost, ca și Lancia Aprilia sau Citroen-ul DS un automobil avansat tehnologic, mulți specialiști și jurnaliști auto consideranadu-le cu 10 ani înaintea generației lor.

La ediția din 1967 a Salonului Auto de la Frankfurt, constructorul auto german NSU cu sediul la Neckarsulm și specializat pe producția de modele din clasa mică, a facut senzație în fața jurnaliștilor și publicului la standul său cu prezentarea avangardistului model de clasă superioară RO80 ( RO – motor rotativ, 80 – numărul proiectului). În primul rând a fost remarcat revoluționarul motor de tip Wankel (motorul fiind numit după inventatorul acestuia, inginerul german Felix Wankel) cu care era echipat automobilul german. Acesta avea rotor dublu – două motoare cu pistoane rotative  fiecare cu capacitatea de 995 cmc fiind echivalentul unui motor cu capacitatea de 1.990 cmc cu pistoane în linie. Alimentarea se realiza cu ajutorul a două carburatoare simplu corp Solex cu registre sau dublu corp Solex iar aprinderea era cu două bujii pe cameră iar din 1969 cu condensator de înaltă tensiune (HKZ) și o singură bujie. Motorul dezvolta o putere maximă de 115 CP la 5.500 rpm și un cuplu maxim de  165Nm la 4.500 rpm, permițând automobilului să atingă o viteza maxima de 180 Km/h în timp ce accelerația de la 0 la 100 Km/h se putea realiza în 12.3 secunde.

Pe lângă motorul Wankel au fost remarcate și alte soluții tehnice avansate folosite pe NSU RO80, precum: transmisia pe roțile din față, cutia de viteze  semi-automată cu 3 trepte având convertizor de cuplu hidraulic Fichtel & Sachs cu ambreiaj de deconectare cu un singur disc acționat electro-pneumatic, motorul montat pe 4 elemente din cauciuc cu acțiune progresivă, instalația de ventilație și încălzire bizonală, direcția cu cremalieră și discurile de la sistemul de frânare de pe puntea din față, montate la ieșirea semiaxelor planetare din cutia de viteze (in board) și nu la roată, contribuind la reducerea maselor nesuspendate. Suspensia independentă prevăzută cu amortizoare telescopice pe ambele punți, în față de tip McPharson iar în spate cu brațe longitudinale “trase” reprezenta o noutate, soluția fiind utilizată frecvent și la automobilele din zilele noastre. Sistemul de frânare prevăzut cu discuri ATE Dunlop pe ambele punți și servodirecția furnizată de firma germana ZF erau utilizate doar la unele modele de tip Gran Turismo(GT) și din clasa de lux, prefigurând proiectele auto ulterioare moderne.

Stilul caroseriei, coordonat de Claus Luthe – responsabil de design la firma germana NSU, a fost considerat foarte modern pentru acea perioada, NSU RO80 fiind expus la numeroase expoziții de design industrial modern și muzee. Acesta era caracterizat printr-un coeficient aerodinamic CX cu o valoare excelentă de 0.35, majoritatea automobilelor din acea perioada aveau un CX cu o valoare cuprinsă între 0.40 – 0.48 dar și printr-o suprafață vitrată generoasă care avantaja vizibilitatea. Dimensiunile generoase Lxlxh: 4.780×1.760×1.410m și ampatamentul cu o lungime apreciabilă de 2.860m asigurau un habitaclu generos comparabil ca dimensiuni cu cel al modelelor de lux, NSU RO80 având un atu important în fața competitorilor săi direcți din aceași clasă: Alfa Romeo 1750, BMW 1800, Ford Taunus 20M, Lancia Flavia, Mercedes 200(W114-115), Opel Rekord C sau Peugeot 504.

La primele teste cu NSU RO80  pentru presa de specialitate, jurnaliștii au fost impresionați de de manevrabilitatea și stabilitatea modelului german, pe care le-au comparat cu cele ale unui kart, în timp ce direcția, ținuta de drum și dinamica le-au evaluat ca fiind excelente și superioare celor mai multe modele sport și de tip Gran Turismo din acea perioadă. Despre motorul acestuia au remarcat o bună putere dezvoltată, echilibru și silențiozitate în funcționare dar totuși o lipsă de cuplu la regimuri joase de turații. Ca puncte mai puțin reușite, jurnaliștii au consemnat: consumul ridicat de carburant care se situa între 15 și 18 litri/ 100 km, prețul de bază ridicat – 14.190 mărci germane, mai mare decât a modelelor concurente directe din clasa superioară și apropiat de cel al unor modele premium precum: Citroen DS, Opel Diplomat sau Jaguar XJ6 dar și lipsa unor dotări de confort oferite opțional și întâlnite la modelele concurente din aceeași clasă.

Mulțumită numeroaselor sale inovații tehnice și calități, NSU RO80 a obținut titlul “Mașina anului 1968” în Europa,  fiind totodată considerat de specialiști și jurnaliști auto chiar și “automobilul deceniului”.

În septembrie 1969, farurile rectangulare ale modelului german au fost înlocuite cu două unități duble cu halogen iar grilele de aerisire de pe montanții spate au fost ușor majorate. Tot în 1969, firma NSU este achiziționată de către constructorul Audi, acesta la rândul lui facând parte din grupul Volkswagen.

Din pacate pentru NSU, revoluționarul motor tip Wankel al modelului NSU RO80 și-a căpătat o reputație mai puțin bună în urma  problemelor de fiabilitate apărute la rotor datorate unor defecte de construcție, la numeroase exemplare trebuind să le fie schimbat complet motorul după doar 50.000 Km, problemele apărute fiind sesizabile deja de la circa 24.000 Km parcurși. Atât dealerii cât și mecanicii nu au reușit să aibă o contribuție semnificativă pentru rezolvarea acestor probleme.

Resursele limitate ale companiei s-au axat pe îmbunătățirea fiabilității motorului rotativ, cu o atenție deosebită acordată materialului folosit pentru cele trei garnituri ale rotorului (garnituri de vârf) pentru carcasa rotorului de formă ovală care etanșa camerele de combustie. Principala caracteristică a motorului a fost funcționarea rapidă și silențiosă la regimuri înalte de turație, dar tocmai la aceste regimuri înalte s-a produs deteriorarea componentelor principale ale motorului. La exemplarele fabricate începând din 1971 au fost dotate cu un semnal acustic în bord care avertiza conducătorul auto atunci când motorul se rotea prea repede.

Începând cu anul 1970, majoritatea problemelor de fiabilitate au fost soluționate, dar  politica de garanție generoasă oferită de NSU clienților săi și datorită unei imagini nefavorabile create modelului, compania înregistra pierderi mari iar situația financiară devenea iremediabilă.

În august 1970, pentru sporirea gradului de confort sunt introduse noi dotări oționale precum: tapițeria din piele, tetierele pentru locurile din față, luneta cu sistem de degivrare, jantele din aliaj sau oglinda retrovizoare dreapta iar grila frontală a radiatorului care era realizată din crom a fost înlocuită cu una realizată din material plastic și un design ușor modificat.

În mai 1975, NSU RO80 a beneficiat de un ușor facelift care a vizat în special partea din spate, aceasta dispunând de grupuri optice de dimensiuni majorate iar parașocurile aveau protecție din cauciuc. În același timp au fost disponibile noi dotări opționale: gramurile cu tentă fumurie, tetierele și centurile de siguranță pentru locurile din spate.

Fabricat în doar 37.402 exemplare în perioada octombrie 1967 – aprilie 1977, NSU RO 80 nu a avut succesul comercial preconizat, datorat în primul rând lipsei de fiabilitate a motorulul de tip Wankel din primii 2 ani de producție și a prețului de achiziție destul de ridicat. Acest insucces comercial a dus  în final la dispariția firmei NSU în ciuda eforturilor financiare realizate de Audi/Volkswagen.

La Salonul Auto de la Torino din 1971, NSU a prezentat prototipul RO 80 2 Porte +2. Proiectat de studiourle Pininfarina, acesta prefigura succesorul modelului RO 80, dar l-a care s-a renunțat ulterior. Platforma tehnică prototipului a fost preluată de la modelul aflat atunci în producție iar o caracteristică deosebită au fost ușile din spate care se deschid în sens opus. Aceste uși, au fost parțial suprapuse de cele din față astfel încât acestea să poată fi deschise doar dacă  ușile din față sunt deschise. O altă caracteristică specială a prototipului era plafonul care ar putea fi rabatat în mare măsură și așezat în portbagaj. Această soluție a fost ca un precursor al hardtop-ului retractabil din zilele noastre. Pentru îmbunătățirea protecției împotriva impactului lateral, ușile beneficiau de ranforsare la interior.

În zilele noastre NSU RO80 este considerat un automobil clasic, în lume existând numeroși împătimiți și pasionați ai modelului, mulți dintre ei fiind organizați în fancluburi  NSU RO80.  Cotația actuală pentru modelul german a publicației italiene de specialitate Ruoteclassiche se situează în funcție de stare și dotari între 3.500 și 10.500 Euro.

Text: Auto Retro Passion

Foto: NSU; Arhivă

Comments are closed.

August 20, 2018